Actualitate
ATITUDINE. Cum a fost regizorul Andrei Șerban ”alungat” din SUA + motivul demisiei de la Universitatea Columbia: ”Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Andrei Șerban rămâne fidel unui principiu pe care l-a făcut public, cu mai multă vreme în urmă, considerând că regizorul este ”un fel de locțiitor al lui Dumnezeu în creație”. Și, firește, întreaga sa activitate artistică a gravitat în jurul acestui incitant principiu de viață, încă din clasa a VII-a, atunci când a regizat ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, sau clasa XI-a – când a pus în scenă ”Năpasta” și a interpretat rolul lui Ion Nebunul.
Efervescent și vizionar, Andrei Șerban a fost supranumit – în acea perioadă a începuturilor artistice – ”copilul teatrului românesc”. Tatăl său ar fi dorit ca Andrei să urmeze Literele sau Filozofia, însă pasiunea și-a spus cuvântul. A fost admis la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, inițial alegând secția ”Actorie”. Profesorii săi, Ion Finteșteanu și Sanda Manu, au avut ”ochi” și pentru ”talentul din spatele talentului”, am putea spune, așa că l-au îndrumat pe Andrei Șerban către ”Regie”. Iar tânărul student i-a ascultat.
Așa se face că viitorul mare regizor a absolvit – în anul 1968 – Institutul de Teatru și Cinematografie din București, secția Regie, la clasa Radu Penciulescu. Din acel moment, cariera sa a cunoscut o pantă ascendentă permanentă, iar Andrei Șerban s-a poziționat – prin tot ceea ce a realizat, de-a lungul timpului, și prin numeroasele premii obținute – în compania selectă a marilor regizori ai lumii.
Andrei Șerban: ”Teatrul este un loc unde venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem…”
Andrei Șerban a oferit o definiție perfectă a teatrului, anume aceea că devine locul unde oamenii se pot vedea în oglindă, exact așa cum sunt ei. Este vorba despre viața fiecăruia, reflectată pe scenă de actorii care pot atinge ”esențialul” și oferă ”claritate” atunci când subiectul delicat ”noi înșine” este adus în discuție.
„Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viaţă, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esenţial şi mai clar decât ce putem vedea noi înşine despre noi”, afirmă Andrei Şerban.
Dar, pe lângă activitatea artistică desfășurată la superlativ, Andrei Șerban a fost și este un dascăl, iar CV-ul său vorbește de la sine despre universitățile de prestigiu care l-au primit cu brațele deschise pentru a împărtăși studenților experiența sa formidabilă – Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University – New York – sau Paris Conservatoire d”Art Dramatique.

”Andrei Șerban, alungat din America!”
După 27 de ani în care le-a oferit studenților puncte de reper extraordinare care aveau la bază propria experiență artistică, Andrei Șerban a decis să demisioneze de la Universitatea Columbia, iar motivele care au dus la această neașteptată ”ruptură” au fost devoalate de regizor, la sfârșitul anului trecut, în emisiunea ”Profesioniștii”, moderată de Eugenia Vodă la TVR.
După această emisiune, ceea ce a spus Andrei Șerban a fost preluat de presa de peste Ocean, iar foarte multe publicații au titrat: ”Andrei Șerban, alungat din America!”
”Puteam să fiu profesor la Columbia 100 de ani. Nu mă dădea nimeni afară. Aveam o statură de profesor emerit, pe viață ești considerat un profesor de excepție pentru că ai avut rezultate extraordinare în învățământ și în cariera ta și poți fi acolo titular pe viață. În epoca Trump, dreapta e foarte radicală, stânga e foarte radicală. Universiățile, în America, sunt – de obicei – de stânga. Columbia (n.red. – universitatea) este un fel de socialism care merge spre comunism. Spre o nouă formă de comunism. Nu exagerez… ”
Andrei Șerban
A fost o decizie-șoc luată de regizor, însă această decizie a avut ca ”fundație” temeinică însăși viața și principiile pe care și le-a asumat Andrei Șerban. Iar atunci când s-a văzut pus în fața încălcării acestor principii de viață, regizorul a preferat demisia, nu compromisul. Andrei Șerban consideră că sintagma politically correct s-a transformat într-un ”icter galben al Americii”, iar experiența pe care a trăit-o, la un moment dat, l-a determinat să creadă că se află, din nou, ”în comunism”.
”Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii. Am fost chemaţi noi, profesorii de la Şcoala de Actorie, în care eu eram şeful Şcolii de Actorie, şi ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajăm un profesor nou, pentru că cineva se pensionase şi rămânea un loc liber. (…) Ne-a spus decăneasa Şcolii de Artă că suntem prea mulţi profesori de culoare albi, prea mulţi profesori bărbaţi, heterosexuali şi este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferinţă o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine iar dacă este un bărbat de preferinţă să fie portorican sau de culoare”
Andrei Șerban
«Sigur nu poate fi cineva cum eşti tu, Andrei», mi s-a spus, «un bărbat care a fost căsătorit, care eşti heterosexual şi care ai copii»“, a povestit Andrei Şerban explicând faptul că ”s-a adeverit că cineva care era foarte, foarte bun, nu a fost luat şi a fost luat altcineva, care era o persoană gay, de culoare. Ăsta a fost deja un punct în care am simţit că iau o decizie contra voinţei mele şi că sunt necinstiti şi că eu sunt şeful comisiei şi că eu accept ceva pentru ca mi se spune, pentru că mi se ordonă. Mă simţeam iar în comunism”, spune regizorul Andrei Șerban.

”Eu sunt necinstit faţă de mine însumi dacă fac asta. Mi-am oferit demisia şi am plecat”
Andrei Șerban a povestit, de altfel – fără rețineri, fără a apăsa pe o ”pedală” emoțională, ci doar insistând asupra capacității sale de a discerne și de a ”citi” un actor -, și întâmplarea care l-a determinat să demisioneze de la Universitatea Columbia.
Un băiat transsexual s-a prezentat, în timpul audițiilor, în fața lui Andrei Șerban, spunându-i acestuia că a pregătit ”monologul Julietei” din piesa ”Romeo și Julieta”. Iar reputatul regizor și profesor român, pornind de la premisa că ”Julieta, o fată de 14 ani, este puritatea întrichipată”, mărturisește că nu l-a putut ”vedea” pe respectivul transsexual în acel rol. L-a întrebat dacă nu ar dori să interpreteze un alt rol, iar acesta s-a simțit… lezat.
”Ei bine, într-o audiţie vine un transsexual, un băiat care s-a transformat, a decis să fie ea. Şi-i spun – ce ai pregătit. Am pregătit monologul Julietei. Monologul Julietei, în monologul Julietei este Julieta care este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, care este absolut imposibil pentru mine să cred că acest băiat care a devenit fată acum poate să fie Julieta. Putea să încerce alte scene, alte roluri … şi i-am spus – altceva nu vrei decât Julieta?”
Andrei Șerban
Andrei Șerban consideră că a luat decizia de a demisiona de la Universitatea Columbia pentru că nu a putut fi ”necinstit” cu el însuși. Regretat de studenți, regizorul spune că – deși blamat de alți membri ai comisiei respective – nu ar fi putut lucra niciodată cu acel ”băiat care a devenit fată ca Julieta”.
Și, bineînțeles, atitudinea sa nu face altceva decât să ridice semne de întrebare firești tocmai în legătură cu sintagma politically correct, cea care pune în plan secund profesionalismul și nu face altceva decât să ”argumenteze” o tristă imagine de ansamblu.
”Zice – nu, vă deranjează? Imediat s-a simţit că este … Nu mă deranjează, zic, dar nu ştiu cum pot să cred că poţi să fii Julieta. Zice, «pot să încep monologul?». Zic, «evident că da». L-a încercat, a făcut, după care restul comisiei, care era lângă mine după ce el a ieşit, au început să mă blameze de ce nu pot eu să cred că el poate să fie Julieta. Pentru că nu pot să cred, nu pot să cred că el poate fi Julieta şi nu pot să cred că dacă el vine student la Columbia eu voi putea să lucrez cu acest băiat care a devenit fată trei ani de zile ca Julieta, nu pot, eu sunt necinstit faţă de mine însumi dacă fac asta. Mi-am oferit demisia şi am plecat. Mi-a părut rău pentru că toţi studenţii au lăcrimat, studenţi pe care îi aveam de doi ani de zile“, a mai spus Andrei Şerban în timpul emisiunii ”Profesioniştii” de la TVR.
Andrei Șerban, trei titluri de Doctor Honoris Causa
Andrei Șerban a fost recompensat cu numeroase premii distincții, de-a lungul impresionantei sale cariere, printre acestea putând fi menționate Premiul Best Performance (cu piesa „Șeful sectorului suflete”, scrisă de Alexandru Mirodan, cu ocazia Festivalului Internațional Studențesc de la Zagreb – în 1965), Obie Awards ori Tony Award. A obținut Premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz și Belgrad, în anul 1977 a fost nominalizat la premiile „Tony” pentru spectacolul „Livada cu Vișini”, după textul lui Anton Cehov, și cu Meryl Streep, în rolul „Duniașa”, iar în 1999 a fost laureat cu premiul Societății Regizorilor de Teatru și Coreografilor „George Abbott”, pentru impactul major avut în teatru în ultimii 20 de ani.
„Fiecare trăim zilnic un paradox: idealuri pe de o parte, ajustări şi compromisuri pe de altă parte. Noi azi ne tragem de şireturi cu Dumnezeu, Hamlet însă nu îndrăznea să se bată pe umăr cu Tatăl Său”
Andrei Șerban
În decembrie 2008, Andrei Șerban a primit Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce, la Paris, distincția fiindu-i înmânată cu ocazia prezentării spectacolului „Spovedanie la Tanacu” în capitala Franței. Tototdată, a fost onorat cu trei titluri de Doctor Honoris Causa, printre acestea aflându-se cel acordat de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (26 octombrie 2012) și cel al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
”În timpul izolării impuse mi-am dat seama că nu doar noi, cei care îl practicăm, avem nevoie de teatru, ci şi invers. El are nevoie să-l servim cu o energie care depăşeşte obişnuinţa, cu o altă atitudine decât aceea care ne împinge să-l alegem din motive personale, pentru că suntem nefericiţi în viaţă, în timp ce pe scenă ne simţim mai bine, sau din dorinţa de a ne perfecţiona pentru a fi apreciaţi, pentru a obţine glorie şi o situaţie avantajoasă. Cum am putea să devenim disponibili pentru a servi arta mai mult decât pe noi înşine?”, spune Andrei Șerban, potrivit agenda.liternet.ro.
Actualitate
Viteza, noua armă strategică: Generalul Saltzman impune „soluția de 80%” în Space Force
Într-o mișcare ce semnalează o ruptură radicală de birocrația tradițională a achizițiilor militare, Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a lansat un apel ferm către forțele sale pentru adoptarea unei dezvoltări incrementale. Mesajul este clar: Space Force trebuie să prioritizeze livrarea rapidă a „capabilităților minime viabile”, abandonând căutarea utopică a sistemului perfect în favoarea unor soluții imediate și funcționale. Deși autoritatea formală asupra bugetelor rezidă în ramura civilă a Departamentului Forțelor Aeriene, influența lui Saltzman ca lider de serviciu trasează noua direcție strategică pentru „Guardians”.
Imperfecțiunea calculată: Mai bine azi decât prea târziu
În cea mai recentă notă de comandă, datată 24 aprilie 2026, Generalul Saltzman a subliniat că întreaga arhitectură de apărare a SUA trece la un „regim de război”. În acest nou context, perfecționismul devine un inamic al eficienței. „O soluție de 80% aflată astăzi în mâinile luptătorilor este infinit mai valoroasă decât o soluție de 100% care sosește prea târziu”, a declarat Saltzman. Această filosofie transformă eșecurile tehnologice controlate din „erori” în „lecții necesare”, argumentând că asumarea unor riscuri calculate în faza de producție reduce, în final, riscul operațional pe câmpul de luptă.
Războiul împotriva „derapajului cerințelor”
Esența noii strategii constă într-o colaborare strânsă între cei care proiectează sistemele și cei care le operează. Saltzman cere eliminarea fenomenului de „requirements creep” – adăugarea continuă de noi cerințe tehnice care amână lansarea unui produs. În loc să aștepte îndeplinirea tuturor specificațiilor ideale, unitățile operaționale trebuie să accepte produse parțiale, dar utile, care vor fi îmbunătățite ulterior prin iterații succesive. Este o schimbare de mentalitate care impune un sentiment de urgență absolută în fața amenințărilor în continuă evoluție.
O forță de achiziții record pentru un buget de 33 de miliarde
Space Force deține în prezent cea mai mare concentrație de specialiști în achiziții dintre toate ramurile armatei americane, raportat la numărul total de personal. Cu un buget de aproape 33 de miliarde de dolari planificat pentru acest an, serviciul este poziționat să devină un motor al inovației rapide. Totuși, Saltzman avertizează că procesele care au funcționat în trecut nu mai sunt adecvate pentru viitor. Trecerea de la vechea paradigmă, unde operatorii refuzau orice sistem care nu era „perfect” de teamă că nu vor mai primi actualizări, la un model de dezvoltare continuă, este esențială pentru a menține supremația în spațiul cosmic.
Actualitate
Avanpostul Lunii: Space Force lansează „Garda de Coastă” a spațiului cislunar
Pe măsură ce ambițiile omenirii se extind dincolo de orbita terestră, Space Force își redefinește misiunea. Statele Unite fac un pas decisiv către securizarea coridorului dintre Pământ și Lună, înființând o structură dedicată care să pregătească terenul pentru viitoarea bază lunară permanentă.
Într-o mișcare strategică menită să consolideze dominația spațială americană, Space Force anunță crearea unui grup de lucru specializat în achiziții și coordonare pentru spațiul cislunar. Noua structură, denumită Biroul de Coordonare Cislunară, va reuni ingineri și manageri de program pentru a trasa „foile de parcurs” necesare tehnologiilor de mâine. Obiectivul este clar: susținerea logistică și defensivă a planului NASA de a stabili o prezență umană constantă pe Lună până în 2030.
Obiectivul 2030: O prezență americană permanentă dincolo de orbita terestră
Decizia de a extinde aria de operare a Space Force vine ca un răspuns direct la directivele strategice care vizează supremația spațială. Generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale, a subliniat că forțele americane vor urma interesele naționale oriunde se vor extinde acestea. „Dacă interesele noastre ajung la o bază lunară, Space Force trebuie să se asigure că drumul până acolo este sigur, că baza este protejată odată stabilită și că întreaga operațiune este sustenabilă”, a declarat acesta.
Noua unitate va fi condusă de Jamie Stearns, un expert provenit din cadrul Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL). Prima misiune a acestui birou va fi cartografierea tuturor entităților guvernamentale implicate — de la DARPA și serviciile de informații, până la partenerul principal, NASA — pentru a crea un front unit în cucerirea noii frontiere.
Provocările „matematicii diferite”: Securitate și comunicații în vidul dintre lumi
Navigarea și supravegherea în spațiul cislunar (zona imensă dintre orbita Pământului și cea a Lunii) nu sunt doar o extensie a activităților actuale, ci reprezintă o provocare fizică și tehnologică complet nouă. Generalul Saltzman a avertizat că „matematica este diferită” la aceste distanțe, fiind necesare instrumente noi pentru monitorizarea domeniului spațial.
Comunicațiile reprezintă un alt punct critic: acestea trebuie să fie continue, să aibă o latență scăzută și să fie securizate pentru a proteja echipajele umane. Dincolo de tehnologie, logistica de la sol va trebui să sufere transformări radicale. Menținerea unei baze lunare va forța infrastructura de lansare actuală să funcționeze la un „ritm operațional” fără precedent, necesitând o gestionare mult mai riguroasă a consumabilelor și a siguranței publice la Cape Canaveral și Kennedy Space Center.
„Oracle Prime”: Prima santinelă americană plasată în punct strategic
În timp ce structurile birocratice se organizează, Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL) pregătește deja „mușchiul” tehnologic. Anul viitor va fi lansat Oracle Prime, un satelit experimental revoluționar, conceput special pentru a opera în punctul Lagrange L1 — o zonă de echilibru gravitațional situată la aproximativ 326.000 de kilometri altitudine, direct între Pământ și Lună.
Misiunea este una de pionierat: Oracle va încerca să detecteze, fără ajutor de la sol, resturi orbitale și sateliți activi care sunt aproape invizibili din cauza distanțelor enorme. În prezent, în acea regiune funcționează deja aproximativ 10 sateliți, inclusiv releul de comunicații chinezesc Queqiao-2, care susține propriile ambiții lunare ale Beijingului. Oracle va funcționa ca un avanpost de monitorizare, învățând forțele americane cum să „supravegheze cartierul” din jurul Lunii.
Parteneriatul public-privat și drumul spre Artemis
Efortul militar nu este unul izolat. Space Force mizează masiv pe colaborarea cu sectorul privat pentru a dezvolta rapid noi capacități. Companii precum Advanced Space, care operează deja pentru NASA microsatelitul CAPSTONE, sunt implicate direct în construcția și operarea noilor platforme de supraveghere.
Această mobilizare generală vine într-un moment de succes pentru programul Artemis. Recent, misiunea Artemis II a finalizat cu succes un zbor cu echipaj uman în jurul Lunii, marcând prima etapă a revenirii americanilor pe suprafața lunară, programată pentru anul 2028. Prin crearea acestui nou grup de lucru, Space Force se asigură că, odată ce astronauții vor păși din nou pe solul lunar, vor avea deasupra lor o „umbrelă” de securitate și suport logistic gata să susțină o prezență umană permanentă.
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
-
Exclusivacum 3 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Ancheteacum 20 de oreFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 4 zileDe la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
-
Exclusivacum 2 zileSprint spre zăbrele: Cum a eșuat „Marele Plan” al unui fugar de carton în fața unui polițist „Strongman”
-
Exclusivacum 19 oreMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Featuredacum 20 de oreLovitură de baros aplicată arbitrarului din MAI: ICCJ dă undă verde polițiștilor să conteste abuzurile disciplinare în instanță
-
Exclusivacum 19 oreSLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO



