În opinia mea, procurori ai DNA și ofițeri ai SRI, legați de protocol, s-au împiedicat în cercetarea penală (2016) a lui Ludovic Orban în cazul în care acesta i-a cerut lui Urdăreanu 50.000 de Euro ca să cumpere presa în campania electorală (inclusiv prin neintroducerea căii contestației în anulare de către DNA după decizia Curții Constituționale). Scopul a fost pentru a îl învăța pe fostul minstru al transporturilor din perioada Transalpina-Nelu Iordache, ministru avizat multiplu de SRI, o lecție foarte clară: ,,cine fură azi un ou, este un bou”. Netransmiterea acestei lecții ar fi împiedicat favorizarea înțelepciunii populare: ,,cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Ceea mă face să mă întreb, în perioadă de profundă criză economică, având în vedere și nesesizarea din oficiu a modului în care se alocă cele 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pentru ,,presă”: Cât de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a ocupa funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentarea și tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI? Aștept să văd dacă Parlamentul va accepta Ordonanța de 200 de milioane de lei și mai ales dacă Președintele Iohannis va promulga această Ordonanță, pentru că, nu-i așa, tocmai ne-a asigurat de ,,brațul lung al legii”.

De la ,,Te gândești dacă poți sau îmi dai un șut în fund…” (50.000 de Euro) la alocarea din fonduri publice a 200 de milioane de lei pentru patronii de presă din România.
Cat de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a lua funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentarea/cercetarea unor infracțiuni și tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?
Sunt cele două întrebări la care vă invit să găsiți răspunsul analizând cazul Ludovic Orban, în lumina celor 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pe care le alocă patronilor de presă, pentru a cumpăra bunăvoința lor. Mecanismul de alocare este unul schilod: ,,campanie de informare privind măsurile de după stare dea urgență”.
La 6 săptămâni după introducerea stării de urgență (și cu 2 săptămâni înainte de încheierea ei, când se presupune că oamenii știu ce trebuie să facă și ce nu în starea de urgență), în ședința de guvern din 30 aprilie 2020, Orban alocă până la 200 de milioane de lei – circa 41 de milioane de Euro) pentru ,,informarea cetățenilor cu privire la măsurile care trebuie respectate pe perioada stării de urgență dar și a măsurilor ce vor fi luate după 15 mai pentru reluarea activităților economice”. DIn bani publici.
Au trecut abia patru ani de când Ludovic Orban își retrăgea candidatura la Primăria Capitalei (aprilie 2016), după ce DNA îl punea sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
În opinia mea, oameni din DNA și SRI (instituții legate printr-un protocol neconstituțional) au avertizat atunci terminațiile lor din PNL – după modelul avertizării terminațiilor lor din PSD, că urma punerea sub acuzare a lui Orban, iar ICCJ (instituție deasemenea aflată sub protocol cu SRI) a desăvârșit opera ,,împiedicării” DNA și SRI: a menținut decizia de achitare dată în fond (în fond, 2 judecători s-au pronunțat pentru achitare și unul pentru condamnare).
Fac precizarea că Ludovic Orban (care fusese și ministru al transporturilor) fusese multiplu avizat de SRI pentru funcție guvernamentală. Deși DNA avea posibilitatea contestației în anulare (completul de 5 care a menținut decizia de achitare în faza definitivă era nelegal constituit, potrivit deciziei Curții Constituționale), nu a făcut-o.
Am arătat chiar la acel moment acest lucru, într-unul dintre momentele ,,speachless”, la Antena 3, cu ocazia câtorva întrebări puse lui Marian Munteanu, cel pe care l-au vrut candidatul succesor al lui Orban (și căruia nominalizarea i-a fost retrasă după acea emisiune pe care am numit-o ,,priceless”).
Marian Munteanu fusese invitat să îi ia locul lui Orban cu câteva zile înainte de audierea și punerea sub acuzare a lui Orban. Detalii aici.(13 aprilie 2016, minutul 2.10).
Pe scurt, lucrurile au stat așa în aprilie 2016: Ludovic Orban, candidat la primăria capitalei din partea PNL avea nevoie de bani să cumpere presa ca să îl prezinte pozitiv. Pentru asta, i-a cerut (printre alții) fiului fostului general MapN Urdăreanu, suma de 50.000 de Euro. Tiberiu Urdăreanu (UTI) s-a dus cu tehnică de la SRI pe el (înainte cu 6 luni DNA ceruse arestul la domiciliu pentru mituirea primarului Iașiului Nechita) și l-a înregistrat pe wannabe.
Stenograma înregistrării este reflectată la acel moment de ziare.com:
,,Ludovic Orban: Am avut surprize si de la Antena 3 ca sar calul… de aia nu ajungi la nici o intelegere cu ei… Pai ti-am zis, pe sondajul de desemnare eu aveam 28 la suta intentie de vot, fara sa-mi fac o zi de campanie, iar Busoi, dupa toata campania lui, avea 18 la suta fara potential de crestere. La mine potentialul de crestere e mare. Eu m-am dus acum cam intre 33 si 35.
Ludovic Orban: Ma, asculta-ma; astea… le discutam sigur si mai in detaliu. Adica tu stii ca orice este util pentru Bucuresti, eu sprijin… fara…
Om de afaceri: Atuncea ti-i pregatesc in niste transe…
Ludovic Orban: Exact.
Ludovic Orban: Mi-ar trebui cam la sfarsitul saptamanii viitoare, inceputul saptamanii celelalte…”
Potrivit rechizitoriului DNA, „Ludovic Orban a aratat ca are nevoie de suma ceruta (50.000 de Euro n.r.), eventual in transe, incepand cu prima saptamana din luna aprilie (…) Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri ca el pretinde putin ca nu mai e cum era pe vremuri (…) „Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri sa se gandeasca daca poate sa dea banii: ‘Te gandesti daca poti sau imi dai un sut in fund‘””
Apărarea lui Ludovic Orban în fața instanței definitive (dar și argumentele DNA) sunt reflectate tot de ziare.com:
Procuror DNA: „Cerem sa dispuneti pentru inculpatul Orban condamnarea orientata spre minimum cu executare cu privare de libertate. (…) Orban s-a folosit de functia sa din partid, de obtinerea de foloase necuvenite. Influenta este data de pozitia sa din partid. La data faptei, Orban era constient de puterea pe care o avea datorita functiei sale din partid. Este real ca Urdareanu este cel care l-a contactat, insa Orban este cel care a insistat pentru a se intalni cu Urdareanu. (…) Din coroborarea probelor, rezulta fara echivoc concluzia ca inculpatul, in functia de conducere a PNL, i-a solicitat lui Urdareanu sprijin cu eludarea dispozitiilor legale, ceea ce reprezinta foloase necuvenite„, a spus procurorul DNA în fața instanței care a pronunțat definitiv decizia de menținere a soluției din fond (achitare, 2 judecători pentru, unul opinie separată pentru condamnare cu executare).
Ludovic Orban: ,,Vad ca DNA cauta sa creeze o legatura intre desemnarea ca si candidat la functia de primar si functia politica pe care am ocupat-o. Desemnarea mea in functia de candidat nu a fost facuta datorita functiei. Desemnarea ca si candidat s-a facut in baza sondajelor de opinie care ma plasau la momentul acela drept cel cu cele mai mari sanse. (…) In interceptari eu spun ca exista un plafon maxim care poate fi cheltuit. Prin acest lucru arata nu un indicator catre martorul denuntator, ci releva intentia mea de a ma incadra in prevederile legale. (…) Ma consider nevinovat, nu am abuzat de influenta politica. Nu am facut nici cea mai mica aluzie la aceasta functie. Nu am avut niciun moment intentia de a beneficia de finantare ilegala. Nu e Biblia aici, dar v-am jurat. Am incredere in capacitatea dumneavoastra de a judeca„, a spus Ludovic Orban instanței aflată sub protocol cu SRI. Și instanța a menținut decizia de achitare.
Am făcut acest scurt background pentru a arăta că, decizia de achitare a lui Ludovic Orban – fiului fostului căpitan de Securitate în cadrul Direcției Regionale Brașov, (Orban Imre, cu varianta de nume Orban Emeric,) din postura de candidat la Primăria București, a fost în urma unui proces prin care a cerut 50.000 de Euro unei persoane despre care știa că este cercetată că l-a mituit pe primarul Iașiului. Din aceești bani, Ludovic voia să cumpere presa, ca să îi facă imagine de candidat.
Patru ani mai târziu, același Ludovic Orban, este premier al României și alocă din această postură o sumă de peste 80 de ori mai mare (200 de milioane de lei) pentru cumpărarea presei pentru a da mesaje pe care oricum le-ar fi dat, în esență, în opinia mea, suma fiind direcționată către patronii de ,,presă”. Ca președinte al PNL, nimeni nu poate pretinde că Orban nu urmărește să câștige alegerile.
În opinia mea, procurori ai DNA și ofițeri ai SRI, legați de protocol, s-au împiedicat în cercetarea penală (2016) a lui Ludovic Orban în cazul în care acesta i-a cerut lui Urdăreanu 50.000 de Euro ca să cumpere presa în campania electorală (inclusiv prin neintroducerea căii contestației în anulare de către DNA după decizia Curții Constituționale). Scopul a fost pentru a îl învăța pe fostul minstru al transporturilor din perioada Transalpina-Nelu Iordache, ministru avizat multiplu de SRI, o lecție foarte clară: ,,cine fură azi un ou, este un bou”. Netransmiterea acestei lecții ar fi împiedicat favorizarea înțelepciunii populare: ,,cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Ceea mă face să mă întreb, în perioadă de profundă criză economică, având în vedere și nesesizarea din oficiu a modului în care se alocă cele 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pentru ,,presă”: Cât de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a ocupa funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentareași tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?Aștept să văd dacă Parlamentul va accepta Ordonanța de 200 de milioane de lei și mai ales dacă Președintele Iohannis va promulga această Ordonanță, pentru că, nu-i așa, tocmai ne-a asigurat de ,,brațul lung al legii”.
Apărarea în fața instanței ICCJ (instituție fundamentală aflată sub protocol cu SRI) a fost asigurată pentru Ludovic Orban de societatea de avocatură a unui fost ofițer de Securitate și turnător de deținuți politici în închisoarea de la Aiud.
Este aceeași societate de avocatură care l-a apărat pe Klaus Iohannis în dosarul civil (și din informațiile mele și în cel penal clasat de Parchetul General) legat de casele obținute în baza unui testament falsificat.
Ulterior, la conducerea ICCJ a ajuns, numită de Klaus Iohannis, o fostă angajată a grupului condus de infiltratul Securității de la închisoarea Aiud – cel care conduce casa de avocatură care i-a apărat pe Klaus, pe Carmen și pe Ludovic.
La conducerea PICCJ în perioada în care a fost achitat Orban, se afla fostul ,,bici al Securității” de la închisoarea Aiud, primul șef al grupului operativ central SRI-SIE-Ministerul Justitiei-Parchet, prin care se subordona justiția încă din 1998, Augustin Lazăr. Pentru asta, Augustin Lazăr fusese adus de la Alba de către Valeriu Stoica, ministru de justiție în epocă.
În perioada în care a rămas șomer în urma investigației DNA, Ludovic Orban și-a câștigat existența primind sume de bani pentru servicii ce urmează a fi dovedite a fi fost prestate, de la firma finuui lui Valeriu Stoica – ,,Doru Trăilă și Asociații”. Cotidianul.ro a dezvăluit și prezența lui Mitică ,,câmp tactic” Dumbravă alături de firma care îi plătea bani lui Orban în perioada de dinainte de a fi reciclat ca premier.
Despre primele 4 puncte, am scris pe larg, în urmă cu un an:
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
Ludovic Orban este același care, ca premier:
mințea populația că investește în spital, în timp ce direcționa bani din împrumuturi, pe datorie, pentru cumpărarea unui mall de la un privat, ca bibliotecă și nu spital. Am scris despre asta, în exclusiviate, AICI.
a încercat să legifereze o fraudă la buget de 300 de milioane de Euro, prin încercarea de punere în sarcina bugetului a sumelor care trebuie returnate în principal de către BCR – Banca pentru locuințe și de Raiffeisen – Banca Pentru Locuințe. Din informațiile mele confirmate din două surse, avocat al grupului BCR a fost în mai multe ocazii – Valeriu Stoica. Raiffeisen – Banca pentru Locuințe face parte din grupul Raiffeisen, cel care i-a plătit lui Klaus Iohannis pestre 300.000 de Euro pentru imobilul din Sibiu obținut prin fraudă la lege, pe baza unui testament falsficat.
Despre tentativa de fraudă de 300 de milioane de Euro, am scris primul, aici, și poate și argumentele mele au ajutat la a i se face frică lui Ludovic Orban să mai transpună în Ordonanță de urgență frauda urmărită în 4 februarie 2020 (în celebra ședință cu 25 de ordonanțe de urgență, înainte de picarea prin moțiune și reînvierea ,,la loc comanda” a Guvernului Orban), dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).