Actualitate
Atenție! Se declanșează o nouă criză politică!
Fitilul războiului politic inițiat de Klaus Iohannis este scandalosul proiect de lege vizând autonomia Ținutului Secuiesc. Dar nu și cauza. La originea noului război politic, care va degenera într-o criză, se află alte lucruri. La care mă voi referi în cele ce urmează.
Klaus Iohannis a încercat, printr-o mișcare fulger, să fure startul legat de trântirea în Senat a proiectului de lege UDMR. Și în mare măsură a reușit. L-a acuzat pe Marcel Ciolacu că a lucrat mână în mână nu doar cu UDMR, ci și cu reprezentantul altui stat. Cu premierul Ungariei Viktor Orban. Care a fost transformat de birocrații de la Bruxelles în oaia neagră a popularilor europeni. Partid din care face parte și PNL. Și, evident, Klaus Iohannis. Președintele României, din înalta poziție pe care o deține, a susținut nici mai mult nici mai puțin decât existența unei complicități materializate până la un punct între președintele interimar al celui mai mare partid din România, Marcel Ciolacu, șeful opoziției de la București cu Viktor Orban, în mod direct, dar și prin intermediul UDMR, în scopul cedării Ardealului de către România, prin intermediul Parlamentului. Este probbail cea mai gravă încălcare posibilă a Constituției statului nostru. Klaus Iohannis nu a prezentat, dincolo de acest enunț, nicio probă. Dar rezultă, dacă nu este cu totul și cu totul iresponsabil, că ar dispune de probe. De probele unei urzeli desfășurate în Parlamentul României și la Budapesta, care are drept scop cel mai grav atentat cu putință împotriva integrității teritoriale și, respectiv, a suveranității naționale. O asemenea acuzație nu poate rămâne fără consecințe.
Mă refer în primul rând la consecințele de natură juridică. Risc să mă repet. Președintele statului român îl acuză pe șeful opoziției politice că a complotat într-o încercare de ciuntire a teritoriului României. Consecința nu poate fi decât una singură. Probele de care dispune președintele Klaus Iohannis, furnizate probabil de Serviciul Român de Informații, de SIE și poate de alte servicii secrete române sau străine, trebuie puse de îndată la dispoziția Parchetului General. Cea mai gravă infracțiune posibilă trebuie să facă obiectul unei investigații imediate. Aceasta este prima consecință logică a declarației prezidențiale.
Cea de-a doua consecință necesită pentru a fi detaliată un răspuns la o întrebare simplă. Când a fost informat președintele asupra uneltirilor de trădare de țară înfăptuite de către Marcel Ciolacu? Evident, nu știm când. Dar putem să aflăm câte ceva prin eliminare. În orice caz, asta nu s-a întâmplat miercuri, respectiv în ziua dezlănțuirii uriașului scandal prin uluitoarea dezvăluire făcută de Klaus Iohannis. Klaus Iohannis a aflat -dacă a aflat cu adevărat ceva – anterior zilei de miercuri. Când anume? Cel mai târziu în urmă cu o săptămână, când proiectul de lege al autonomiei Ținutului Secuiesc a trecut prin aprobare tacită de Camera Deputaților. Acela este un moment cheie. Momentul care a scurtcircuitat instituțiile statului. E ultimul moment logic în care Klaus Iohannis ar fi avut obligația să pună întrebări, iar serviciile secrete să-i răspundă la aceste întrebări, dacă nu au făcut-o până atunci. Când mă refeream și la posibila implicare a altor servicii din România, cu excepția SRI și SIE, m-am gândit într-un mod cât se poate de explicit la SPP și la STS. Cele două instituții, utilizând mijloacele specifice, au mai spionat și în trecut activitatea parlamentarilor români. Și ne amintim cu toții scandalurile generate de scurgerea „pe surse” a unor înregistrări din discuțiile purtate la nivelul conducerii unor partide. Victima predilectă fiind chiar PNL. Deci, dacă președintele Klaus Iohannis susține că nu numai Budapesta, ci și Parlamentul României a fost scena unor întâlniri și aranjamente având greutatea unor trădări de stat, atunci este de presupus că nu el sau consilierii săi de la Cotroceni au tras cu urechea. Ci serviciile. Și că serviciile nu numai că l-au informat, dar i-au prezentat și probe. Așadar, timp de o săptămână cel puțin, Klaus Iohannis a ascuns aceste probe și nu le-a prezentat Parchetuui General. Și la fel au procedat și serviciile, care au strâns probele. Și care toate aveau datoria ca, atunci când descoperă o posibilă infracțiune – și încă una dintre cele mai grave cu putință – să-i informeze de îndată pe procurori. Ceea ce înseamnă că, dacă am asistat la o tentativă de trădare, ea a implicat nu numai autoriii direcți, ci și toate persoanele care au tăinuit această trădare.
Dincolo de această implicare de natură juridică, care nu trebuie deloc trecută cu vederea, există și o implicare politică. Este evident că dacă, așa cum afirmă președintele, Marcel Ciolacua bătut o palmă trădătoare cu Kelemen Hunor și cu Viktor Orban, pemierul Ungariei, și dacă această trădare a implicat promovarea unui act normativ în Camera Deputaților, fie această promovare și prin aprobare tacită, au fost parcurse niște etape. Treaba nu s-a întâmplat instantaneu. Întreaga tărășenie a durat. Mai întâi, proiectul de lege a fost depus în Parlament. El a trecut prin diverse mâini. A obținut o serie de avize. Biroul Permanent al Camerei Deputaților, din care fac parte nu numai pesediști, ci și liberali și reprezentanți ai altor partide, au programat dezbaterea în comsiai administrativă aproiectului de lege prin care confrom afirmație lui Klaus Iohannis avea să fie cedat Ardeaulul ungurilor. Ceea ce nu este întocmai adevărat. În Comisia administrativă există doi membri PNL. Unul dintre aceștia este chiar președinte al Comisiei. Prin urmare înalta trădare a circulat pe față, la lumina zilei, ca un șarpe prin toate birourile importante ale Camerei Deputaților, până când a ajuns fix pe masa Comisiei de specialitate. Dar scandalul, deși era vorba de cea mai gravă infracțiune din Codul penal și de cea mai abominabilă uneltire politică, a fost ținut sub preș. Nimeni din PNL nu a făcut scandal. Nici Iohannis nu a suflat o vorbă. Nici Guvernul. Iohannis s-ar putea scuza, cum a mai făcut-o și altă dată când a fost prins la înghesuială, în sensul că președintele nu se amestecă în procesul legislativ. Și că, prin urmare, nu se poate pronunța decât atunci când legea vine la promulgare. Numai că a făcut acest lucru de multe ori. Și l-a făcut chiar și acum. Pentru că autonomia Ținutului Secuiescu nu venise la promulgare și nici măcar nu fusese dezbătută și votată în Senat, Cameră decizională și, iată, președintele a ieșit la rampă și s-a pronunțat. Și încă cum. Ei bine, toată această tăcere, toată această ascundere sub preș, toată această așteptare este de natură să genereze un uriaș scandal politic. Ce a făcut președintele? L-a prins pe Marcel Ciolacu la cotitură, l-a încurajat să-și ia viteză și a așteptat momentul propice pentru a-l împinge în prăpastie? Cu PSD cu tot? Răspunsul la această întrebare are consecințe în evaluarea politică a unor partide și personaje.
Este posibil ca, pe moment, respectiv pe termen foarte scurt, președintele Klaus Iohannis, râcâind după modelul naționalismului extremist o inflamație transformată în rană, să înregistreze un succes de tip electoral. În sensul că mulți români amăgiți de jocul lui Klaus Iohannis să considere că acesta a sărit la beregata celor care atentau la suveranitatea României asupra Ardealului și a salvat astfel România de la o apocalipsă pusă la cale de Ciolacu, Hunor și Viktor Orban al Ungariei. Dar stau și mă întreb câți români mai sunt atât de naivi, încât să-și imagineze că președintele Klaus Iohannis joacă mai mult decât această carte a interesului național, transformându-se într-un arhanghel al apărării Ardealului de neohortiști. Și câți dintre cei care astăzi s-ar putea lăsa amăgiți, vor rămâne și mâine în aceeași situație, după ce, cu mintea limpede, își vor pune și ei, cum îmi pun și eu, cuvenitele întrebări. În sens invers, în plan electoral, poate că PSD, incapabil să prevină o asemenea mizerie și incapabil să dea un răspuns promt, limpede și nu confuz, unei provocări la care, din prostie și din neglijență, a participat în mod indirect, a pierdut în aceste zile puncte electorale. Dar totuși același PSD a votat in corpore în Senat trântirea legii. Și orice om cu capul pe umeri știe că oricum, în orice circumstanțe, autonomia Ardealului nu ar fi fost votată niciodată în Senatul României. Iar dacă prin absurd ar fi fost votată, legea ar fi fost imediat trântită la Curtea Constituțională, pentru că ea contravine în mod flagrant Legii Fundamentale. Și este cu neputință ca adevărul cu privire la tăcerea vinovată a reprezentanților PNL din Camera Deputaților, a Guvernului, a serviciilor secrete subordonate președintelui și a președintelui însuși să nu iasă la iveală și să nu transforme această armă într-un bumerang.
Tot în plan electoral, în mod cert are de câștigat UDMR. Dar și premierul Ungariei, Viktor Orban. Prin complicitatea tuturor parlamentarilor, înclusiv din PNL, prin neglijența și prostia acestora, UDMR a înregistrat un important succes psihologic. A reușit totuși, cum-necum, să treacă o asemenea lege prin Camera Deputaților. În aceste condiții, credibilitatea UDMR în rândul propriului electorat nu poate decât să sporească. În plus, istoria din ultimii 30 de ani a demonstrat că de câte ori are loc o criză politică internă, UDMR se mișcă excepțional în ape tulburi, având un teren de negociere mult mai vast, pentru a-și atinge obiectivele proprii. Câștigă de asemenea puncte Viktor Orban, care le poate demonstra încă o dată maghiarilor din Ungaria că le apără cu dinții până la capăt interesul național, în sensul ca acest interes național îi vizează și pe toți maghiarii din afara granițelor Ungariei. Să nu uităm că tot acest balamuc vine la câteva zile după ce, chiar în timp ce echipa de medici români se întorcea din Italia, unde a contribuit la combaterea pandemiei, o echipă de medici din Ungaria se deplasa la Chișinău, pentru a da o mână de ajutor Republicii Moldova, înainte ca România să facă acest gest de omenie și de solidaritate. În paranteză fie spus, sunt convins că și acest gest al Budapestei l-a scos din minți pe Klaus Iohannis. Pentru că l-a prins pe picior greșit.
Și acum să punem concluzii. Acesta a fost semnalul, cum spuneam la început, fitilul care a declanșat un nou război politic la București de natură a genera o criză. PSD nu mai are încotro. Cu sau fără Marcel Ciolacu, trebuie să-și ia revanșa. Trebuie să încerce din răsputeri să demonstreze că a rămas în continuare cel mai puternic partid din România. Iar singura reacție practică și imediată este să se îndrepte împotriva Guvernului Ludovic Orban 2 și jumătate, care este o pradă ușoară, întrucât a săvârșit suficient de multe greșeli. Și, evident, prin ricoșeu, PSD va încerca din răsputeri să dea de pământ cu Klaus Iohannis. Din acest război, care poate degenerea într-o nouă criză guvernamentală, vor avea de profitat nu numai PSD, ci și celelalte partide politice. UDMR, Pro România, ALDE și probabil și USR. Iar ținta va fi PNL.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




