Actualitate
China este „naţiunea indispensabilă”/„Capcana lui Tucidide” şi visul lui Xi Jinping
Când preşedinte chinez Xi Jinping a făcut prima vizită în oraşul Whuan de la izbucnirea epidemiei, salutul său confient nu era adresat doar locuitorilor oraşului care îl priveau de la balcoane precum un al doilea Mao, ci lumii întregi. În special, Americii.
Era semnul unei biruinţe chineze memorabile într-un război cu un duşman perfid şi nevăzut, dar la fel de periculos – şi la fel de sprijinit de Occident! – precum trupele Kuomitangului (Partidul naţionalist chinez) pe care Mao le-a învins în 1949 şi a impus comunismul. Salutul lui Xi Jingping înseamnă confirmarea unei victorii de aceeaşi proporţii; ţara sa a triumfat acolo unde Occidentul nu pare să aibă soluţii. E timpul ca lumea să afle asta. Şi Beijingul face tot ce e posibil ca lucrul acesta să se afle. E vremea Chinei! Straturile crizei şi apogeul ei Pandemia de COVIT19 este, după vorba sociologilor, un „fenomen social total”. Altminteri spus, precum în cazul războaielor, cutremurelor sau crizelor demografice profunde, nu există niciun palier al vieţii sociale care să nu fie, într-un fel sau altul, afecta de acesta. Primul este palierul medical, cel cu care ne confruntăm acum. Al doilea, concomitent, este palierul psihosocial (efectele izolării şi ale carantinei), respective cel al relaţiilor interumane şi intrafamiliale; de asta nu vorbim mai deloc, dar vom vedea consecinţele în mai puţin de un an de zile (creşterea numărului divorţurilor, a problemelor de familie, a modului de a relaţiona cu alţii etc.). Al treilea este palierul economic, respective criza sau recesiunea economică care stă să vină. Al patrulea este cel politic, respectiv maniera în care aceste crize, în special cea medicală şi cea economică, subsecventă, vor afecta profilul politic al societăţilor noastre, fie că vorbim despre state naţionale, entităţi precum UE sau chiar la nivelul global. Ultimul, şi cel mai important pe termen lung, chiar dacă astăzi mai greu de întrezărit, este palierul global, respectiv bătălia dintre două sisteme, reprezentate de China şi Occident (în particular America), care îşi vor developa virtuţile şi eficienţa în lupta cu coronavirusul. Palierele crizei sunt, unele, concomitente, altele, succesive şi cu influenţe reciproce. Grila finală va fi însă configurarea viitoarei ordini mondiale. Aşa o priveşte cu siguranţă China şi aşa ar trebui să o privim, cu realism, şi noi. Îmbrăţişarea benevolentă a anacondei Zilele acesta au fost pline de ştiri de felul următor: China trimite un milion de măşti şi sute de mii de kituri de testare spitalelor americane, 300 000 de măşti Belgiei, ajută Polonia, iar faptul că a fost prima, înaintea UE, în a ajuta Italia, este deja de notorietate. „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, transmit, pe Twitter, coordonaţi, ambasadorii chinezi, iar pe coletele chinezeşti cu ajutoare scrie „Unirea face puterea”… Diverse voci furioase, precum cea a preşedintelui sârb Alexander Vucic, critică UE în legătură cu prestaţia acesteia în criza coronavirusului, în detrimentul Beijing-ului, despre care vorbele sunt numai „de bine”. Concomitent, se (re)lansează mesaje, tot de la nivel chinez oficial, după care virusul nu este originar de acolo, deci, că, de fapt, şi chinezii sunt tot victimele altcuiva, şi nu merită suspiciunea sau blamul care s-a aruncat asupra lor… În acest timp, în lumea euro-atlantică, dihonia este fără precedent: Trump vorbeşte despre „virus chinez”, preşedintele Germaniei – ca replică – despre faptul că „virusul nu are naţionalitate”. Disputa americano-germană cu privire la aşa zisa tentativă a SUA de a achiziţiona drepturile exclusive de utilizare a unui eventual vaccin german – versiunea oficială a Berlinului infirmată, culmea penibilului, chiar de compania germană! – nu face decât să dea apă la moară subtilei propaganda chinezei şi – mai puţin subtilei – propagande ruse, despre neputinţele endemice ale Occidentul şi despre „inamicul” real al UE care este, cum altfel, americanul Donald Trump. În aceste momente, pare că occidentalii se suportă între ei mult mai puţin decât îi suportă pe alţii… Această exhibare indecentă a tensiunilor este muzică pentru urechile Beijing-ului! Care, odată în plus, are acum posibilitatea unică de a etala eficienţa sistemul său. Căci China, în pofida faptului că – asta se sugerează, fireşte, „neoficial” -, a fost ţinta inocentă a unui atac biologic nemaivăzut din partea Statelor Unite, nu doar că nu a capotat, ci a învins! A transformat provocarea în oportunitate. A arătat lumii că China nu poate fi îngenuncheată, că sistemul ei este eficace şi că nu doar scoate din sărăcie sute de milioane de oameni fără liberalism şi democraţie – prima infirmare chineză a canonului occidental -, dar îi şi protejează pe aceştia de un virus criminal care face ravagii în lumea euro-atlantică… Căci Occidentul, confruntat cu aceeaşi provocare, se bâlbâie îngrozit! Iar China, victorioasă şi generoasă, vine, benevolentă ca o anaconda flămândă, să îl ajute. Adică, să îi reamintească, cu eleganţă asiatică, că e mai bună decât toţi… Vă mai amintiţi de faimoasele vorbe ale secretarului de stat Medelin Albright, după care „America este o naţiune indispensabilă”. Ei bine, uitaţi de ele! Astăzi, China este „naţiunea indispensabilă”. „Capcana lui Tucidide” şi visul lui Xi Jinping La ce asistăm, de fapt? La o continuare a confruntării americano-chineze, cu alte mijloace. Scopul? Poziţionarea în viitoarea configuraţiei a noii ordini mondiale, care vine să înlocuiască pe cea care a durat ultimii 30 de ani de după prăbuşirea URSS – ordinea liberală a hegemoniei americane -, care, la rândul ei, a înlocuit ordinea Războiului Rece. A făcut multă vâlvă o carte care decoda relaţia chino-americană în termenii „capcanei lui Tucidide”. Scurt spus, pe urmele istoricului antic, riscul de război este extrem de mare când o putere în ascensiune vine să provoace/detroneze hegemonul (puterea dominantă). Încă nu suntem acolo, la război propriu-zis, dar puterea în ascensiune China a găsit, în provocarea COVIT19, un instrument extreme de util să câştige o bătălie împotriva inamicului principal, America (şi lumea occidentală). De aceea este esenţial ce se petrece acum la nivel de propaganda şi la modul în care Beijing-ul îşi fructifică victoria – de moment, totuşi. Nu mai contează că Beijingul este acuzat că dacă intervenea din timp salva mii de vieţi, că a întârziat şi a ascuns fenomenul inadmisibil de mult – contează doar că acum China a izbutit şi că, pentru a izbuti, avem şi noi nevoie de ea… La acest prim nivel, cum bine s-a spus, se pare că Beijingul a câştigat prima bătălie propagandistică. Urmează a doua, şi ea se derulează pe fondul activismului chinez în spaţiul euro-atlantic, în special în America. China – nu Rusia! – a intrat acum, cu espadrilele ei silenţioase, în campania electorală din America. Ea, inamicul numărul 1 al Americii, se insinuează cu ajutoare în spitalele din Statelor Unite, clamând generozitate, sperând că, aşa cum a fost în cazul Rusiei, democraţii vor trece peste propriile idiosincrazii şi vor utiliza până şi China pentru a lovi în Donald Trump, cu singura bâtă electorală care le-a mai rămas la dispoziţie: gestionarea crizei coronavirusului. China în 2020, precum se vorbea despre Rusia în 2016, livrează bâta prin care criza electorală americană să se amplifice, sperând nu doar la perpetuarea tensiunilor din sistemul american, dar şi la detronarea actualului preşedinte. Căci o înfrângere a lui Donald Trump ca urmare a gestionării epidemiei de coronavirus – ironia absolută: un „virus chinezesc” cu nume mexican! – nu are doar o miză electorală: ar însemna înfrângerea celui care a făcut, explicit, din China inamicul numărul unu împotriva căruia toate eforturile americane trebuie îndreptate. Sigur, nici democraţii nu sunt prietenii Chinei, iar XI Jinping ştie asta, dar ştie şi vechiul proverb chinezesc după care te vei gând cum treci podul când ajungi la el; deocamdată, o miză spectaculoasă pentru China, care ar exploda propagandistic, ar fi scoaterea din joc a lui Donald Trump ca urmare a neputinţei lui de a gestiona o criză aşa cum a făcut-o… China! Dar nu e vorba (doar) despre Trump, aici. Eşecul lui Trump ar deveni apoi, în mesajele Beijing-ului, eşecul „administraţiei americane”, apoi al „sistemului american”. În final, China ar deveni, în „oglindă”, expresia unui sistem alternativ, performat, superior prin prestaţie şi reacţie sistemului occidental/euro-atlantic. Şi visul preşedintelui Xi Jinping, rostit cu voce tare la începutul anului 2017, într-o conferinţă din China pe teme de securitate, respectiv ca China să preia leadership-ul unei noi ordini globale într-o epocă „post-occidentală”, va putea deveni realitate… Nimeni nu împiedică China să-şi viseze visul. Dacă va deveni acesta realitate, e altă poveste. Viitorul se scrie acum O ultimă observaţie. Vorbim de America, nu de „Europa”, pentru un motiv evident: UE nu e actor esenţial în această bătălie. Să nu ne facem iluzii, nici să nu ne îmbătăm cu apă rece. În această confruntare care va modela viitorul cotează doar doi actori: America şi China. Bruxellesul însă, poate deveni lesne un tovarăş de drum sau, mai pe şleau, un „idiot util”. Aici e riscul. UE contează pentru China cum contează şi Rusia: prima, o piaţă cu putere economică imposibil de neglijat, deocamdată, şi Rusia, o săracă putere nucleară, cu o viziune strategică şi o armată care nu pot fi însă ignorate. Sunt importanţi, şi unii şi alţii, dar sunt boxeuri de categorie mijlocie pentru colosul chinez. Singurul „greu” pe care îl vede în ring şi cu care boxează cu centura pe masă este doar America… Aici este singura miză reală a Uniunii Europene. A nu juca alături de America riscă să o transforme, în următorul deceniu, într-o baltă din care să pescuiască Washington-ul sau Beijing-ul… Obligaţi să facem faţă azi problemelor cotidiene şi confruntaţi doar cu primele paliere ale acestei crize, proiecţia ei globală şi modul în care va contribui la conturul viitoarei ordini mondiale tinde să ne scape. Nu e nefiresc să fie aşa. Dar, dincolo de asta, va trebuie să ne obişnuim cu idea că, pe multiplele ei diapazoane, în special pe cel global/strategic, criza de astăzi va rămâne alături de noi şi va continua să ne influenţeze vieţile. A conştientiza această realitate ar putea fi un prim pas strategic. (Dan Dungaciu).
Actualitate
Schimbare de gardă la Canberra: Premieră istorică și pivot strategic în conducerea armatei australiene
Australia marchează o etapă decisivă în evoluția forțelor sale armate prin anunțarea a trei numiri majore la vârful ierarhiei militare. Într-o mișcare ce combină respectarea tradiției de excelență cu necesitatea modernizării în contextul pactului AUKUS, guvernul de la Canberra a desemnat noi lideri pentru forțele de apărare, armata de uscat și marină.
O barieră doborâtă: Prima femeie la comanda armatei de uscat
Cea mai răsunătoare veste a acestui proces de restructurare este numirea Locotenent-Generalului Susan Coyle în funcția de Șef al Armatei. Cu o carieră impresionantă de 39 de ani, Coyle devine prima femeie din istoria Australiei care preia această responsabilitate supremă. Experiența sa este vastă, acoperind teatre de operații complexe precum Afganistan, Orientul Mijlociu și Timorul de Est. „Este o onoare absolută”, a declarat Coyle, subliniind că fundalul său solid în domenii strategice și operaționale reprezintă fundamentul pe care va construi încrederea necesară acestei comenzi de înalt nivel.
Submarinismul ca pilon strategic: Noua eră a forțelor de apărare
Viceamiralul Mark Hammond, actualul șef al marinei, va face pasul către cea mai înaltă funcție militară a țării, devenind Șeful Forțelor de Apărare (CDF). Alegerea unui ofițer cu experiență vastă pe submarine nu este una întâmplătoare. În contextul achiziției de submarine cu propulsie nucleară prin programul AUKUS și al dezvoltării flotei de luptă de suprafață, expertiza lui Hammond este considerată vitală pentru securitatea națională pe termen lung.
Continuitate și securitate în domeniul naval
Locul lăsat vacant la conducerea Marinei va fi ocupat de Contraamiralul Matthew Buckley. La fel ca predecesorul său, Buckley provine din rândul forțelor de submarine, având în palmares comanda HMAS Collins. Această succesiune subliniază prioritatea acordată de Australia domeniului subacvatic ca element central al strategiei de descurajare.
Oficialii guvernamentali au subliniat că acești noi lideri vor avea o contribuție enormă la siguranța națiunii, misiunea lor fiind clară: adaptarea Australiei la noile realități geopolitice prin profesionalism și inovație strategică. Noile mandate vor deveni oficiale începând cu luna iulie a acestui an.
Actualitate
Un eveniment reusit incepe cu alegeri facute din timp
Un eveniment de succes nu apare din intamplare. In spatele unei seri reusite exista multe decizii luate cu atentie, de la alegerea datei pana la felul in care sunt gandite serviciile si atmosfera. Fiecare detaliu are rolul lui, iar atunci cand lucrurile sunt planificate bine, intreaga experienta devine mai placuta pentru toata lumea.
Oamenii isi amintesc mult timp felul in care s-au simtit la un eveniment. Locul, organizarea, servirea si atmosfera lasa impresii clare, chiar si atunci cand nimeni nu vorbeste imediat despre ele. Tocmai de aceea, pregatirea nu ar trebui facuta in graba. Cu cat incepe mai devreme, cu atat cresc sansele ca totul sa se lege natural.
Acest lucru se vede foarte bine mai ales in cazul unor evenimente corporate, unde organizarea trebuie sa inspire claritate, seriozitate si atentie fata de invitati. Intr-un astfel de context, spatiul ales nu este doar un decor, ci o parte importanta din felul in care este perceput intregul eveniment. De aceea, alegerea lui merita tratata cu multa atentie.
Locatia buna poate schimba intreaga experienta
Locatia este unul dintre primele lucruri pe care invitatii le observa. Chiar inainte sa inceapa programul, ei isi formeaza deja o impresie despre eveniment in functie de spatiu, acces, atmosfera si felul in care este pregatita sala. Din acest motiv, alegerea locatiei trebuie facuta cu responsabilitate, pentru ca ea poate influenta direct felul in care va fi traita intreaga seara.
Un Luxury Events Ballroom ofera mai mult decat un simplu loc pentru adunarea invitatilor. Un astfel de spatiu poate aduce eleganta, lumina bine gandita, mobilier potrivit si facilitati moderne care sustin intreaga desfasurare. Pentru multi organizatori, aceasta combinatie conteaza mult, fiindca nu schimba doar aspectul evenimentului, ci si felul in care se simt cei prezenti pe tot parcursul serii.
Cand este aleasa o locatie, merita urmarite cateva lucruri simple:
- daca dimensiunea salii se potriveste cu numarul invitatilor
- daca spatiul este usor de accesat si bine organizat
- daca atmosfera locului sustine tipul de eveniment planificat
Meniul si ambientul construiesc o parte mare din amintire
Pentru multi invitati, mancarea ramane unul dintre subiectele despre care se vorbeste si dupa eveniment. Un meniu bine ales poate lasa o impresie foarte buna, mai ales atunci cand este variat, bine prezentat si gandit in functie de preferintele celor prezenti. Tocmai de aceea, alegerea unei locatie nunta sau a unui spatiu pentru alt tip de eveniment trebuie facuta si cu gandul la felul in care poate sustine partea de servire.
Pe langa mancare, conteaza mult si felul in care este construita ambianta. Decoratiunile, culorile, florile, lumanarile sau micile detalii vizuale pot schimba complet atmosfera unei seri. Atunci cand toate aceste elemente se leaga intre ele, spatiul capata coerenta si transmite eleganta. In schimb, un decor prea incarcat poate obosi vizual si poate strica echilibrul intregii sali.
Printre lucrurile care dau mai multa valoare atmosferei se afla:
- un meniu adaptat gusturilor si nevoilor invitatilor
- decoratiuni care se potrivesc cu stilul evenimentului
- o prezentare atenta care face totul sa para mai bine gandit
Muzica si ritmul serii dau energie intregului program
Muzica influenteaza direct starea de spirit a invitatilor si poate schimba foarte mult felul in care este perceput un eveniment. Exista momente in care ea trebuie sa ramana discreta si sa completeze conversatiile, dar exista si momente in care trebuie sa ridice energia si sa aduca oamenii mai aproape de atmosfera serii. De aceea, programul artistic trebuie gandit in functie de public si de ritmul dorit.
O seara bine construita nu inseamna doar muzica buna, ci si o ordine fireasca a momentelor. Invitatii trebuie sa simta ca evenimentul curge natural, fara pauze ciudate si fara schimbari bruste care taie atmosfera. Muzica ambientala la inceput, un fond sonor placut in timpul mesei si un program mai energic mai tarziu pot face o diferenta reala in felul in care este traita seara.
La fel de important este si faptul ca artistii sau cei care se ocupa de muzica trebuie alesi cu grija. Un DJ sau o trupa potrivita nu inseamna doar sunet bun, ci si capacitatea de a intelege publicul si de a sustine atmosfera potrivita la momentul potrivit. Atunci cand acest lucru se intampla, invitatii simt mai usor ca fiecare etapa a serii are sens si curge firesc.
Succesul se vede in detaliile care nu par mari
De multe ori, cele mai mici lucruri sunt cele care raman in memoria invitatilor. Un gest atent, un mesaj de bun venit, un bilet de multumire sau un mod clar de organizare pot schimba complet felul in care este privit evenimentul. Aceste detalii nu par intotdeauna esentiale la inceput, dar contribuie mult la impresia finala si la starea generala a celor prezenti.
In acelasi timp, logistica din culise trebuie sa functioneze foarte bine. Parcarea, accesul, comunicarea cu invitatii si claritatea programului sunt aspecte care nu ar trebui lasate pe ultimul loc. Oaspetii nu trebuie sa simta ezitari sau confuzii. Cand totul este bine pus la punct, ei se pot bucura de eveniment fara sa fie distrasi de probleme usor de evitat.
Un eveniment reusit incepe cu alegeri bune facute din timp si continua cu multa atentie la felul in care toate elementele se leaga intre ele. Locatia, meniul, muzica, decorul si detaliile practice trebuie privite ca parti din acelasi intreg. Atunci cand sunt gandite impreuna, ele pot transforma o simpla intalnire intr-o experienta placuta, coerenta si usor de tinut minte.
Actualitate
Viteza de reacție în era digitală: Cum „avanpostul de inovație” al armatei SUA rescrie regulile achizițiilor militare
Într-o mișcare strategică menită să elimine blocajele birocratice, Corpul XVIII Aeropurtat a transformat recentul exercițiu Scarlet Dragon într-un laborator de testare pentru o nouă structură revoluționară: Joint Innovation Outpost (JIOP). Această unitate nu este doar un centru de idei, ci un motor operațional care promite să livreze tehnologie de ultimă oră către soldați într-un ritm care să depășească capacitatea de adaptare a oricărui adversar.
Puterea la firul ierbii: Decizii de 50 de milioane de dolari direct pe frontul tactic
Pentru prima dată în istoria modernă a Armatei, o comandă operațională primește autoritatea de a lua decizii financiare majore direct de pe teren. JIOP beneficiază de profesioniști în achiziții și de puterea de a gestiona până la 50 de milioane de dolari, în principal din fonduri de cercetare și dezvoltare. Această „operaționalizare a achizițiilor” permite comandanților să identifice, să testeze și să cumpere soluții tehnice fără a mai aștepta aprobările de la nivel central, care deseori durează ani de zile.
Obiectivul este simplu: dacă un sistem funcționează și răspunde unei nevoi imediate a soldatului, acesta trebuie achiziționat și implementat acum, nu peste un deceniu.
Adio, birocrație: De la dosare de 900 de pagini la „9-line-ul” inovației
Inovația adusă de JIOP vizează și simplificarea radicală a modului în care industria de apărare interacționează cu armata. În locul propunerilor stufoase, de sute de pagini, care definesc procesul tradițional de achiziție, noul model propune un format de tip „9-line” — o descriere scurtă și precisă a capacităților tehnologice.
Această abordare transformă exerciții precum Scarlet Dragon din evenimente episodice în procese continue de rafinare a tehnologiei. Furnizorii pot primi feedback instantaneu de la utilizatorii finali, ajustându-și sistemele între zilele de execuție ale exercițiului. Rezultatul? O validare rapidă a tehnologiilor mature care pot fi transferate imediat către întreaga Armată.
„Țesutul conectiv”: Puntea dintre soldat și gigantul industrial
JIOP funcționează ca un element de legătură esențial care nu a existat până acum. Prin monitorizarea directă a nevoilor soldaților în timpul misiunilor, acest avanpost identifică tehnologiile cu potențial de aplicare la scară largă și le transferă către birourile de programe tradiționale ale Armatei (ASA/ALT).
Fie că este vorba despre soluții de rețea cross-domain sau sisteme avansate de procesare a datelor, fluxul de informații este acum bidirecțional. Soldatul generează și validează ideea, JIOP o finanțează și o testează, iar complexul militar-industrial o transformă într-un program oficial de înzestrare. Este o revoluție care transformă inovația dintr-o excepție fericită într-o rutină operațională.
-
Exclusivacum 3 zileEXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?
-
Exclusivacum 5 zileACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Featuredacum 3 zileSfidare absolută în Noaptea de Înviere: Un tânăr din Caransebeș a fost prins de două ori la volan, deși avea permisul suspendat
-
Exclusivacum 5 zileMIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Exclusivacum 3 zileMILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!
-
Ancheteacum 3 zileSecunde critice la Vâlcea: Doi polițiști, ambii pe nume Ionuț, au smuls un copil din ghearele unei tragedii
-
Exclusivacum 5 zileOspiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!
-
Exclusivacum o ziRăzboi total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management



