Italia se închide. Ermetic. Ca o conservă. E primul stat din lume care își construiește la figurat un zid chinezesc. Înauntrul căruia se va consuma coșmarul coronavirus. În Statele Unite, predicțiile sunt sumbre. Oricine merge în Israel intră automat în carantină. Și așa mai departe. Această criză fără precedent, generată de un virus scăpat de sub control, se transferă într-o uriașă criză financiară. Black Monday. Așa a fost denumită ziua de ieri. Cea mai neagră zi din ultimii 90 de ani. Când bursele lumii practic s-au pulverizat. În plină furtună mondială, Guvernul României visează cai verzi pe pereți.

Prăbușirea burselor este aproape simultană. La New York, principalii indici financiari au scăzut cu peste 7%. La Londra, cu 8%. S-au prăbușit și bursele din Europa și Asia. Cum era și firesc într-o lume globalizată. De foarte mulți ani nu s-a mai întâmplat așa ceva. După ce indicele Dow Jones a scăzut cu peste 2000 de puncte, tranzacțiile au fost oprite 15 minute. Iar tendința este în jos. Căderea vertiginoasă este accelerată de războiul petrolului, declanșat între Arabia Saudită și Rusia. Rar se întâmplă în istoria lumii financiare ca toate liniile de forță negative să se întâlnească într-un singur punct, accelerând exponențial căderea. De o asemenea criză, România nu a mai avut parte de la Marele Crah mondial din 1929. Practic niciun reprezentant al generațiilor de azi nu a mai trăit așa ceva. Decât din cărți. Cine le-a citit. Iar criza coronavirusului, care a fost punctul de plecare al acestei spectaculoase și dramatice prăbușiri la nivel global, este departe de a-și fi consumat energiile.
Așa cum se întâmplă deobicei, informații și documente păstrate la secret scapă libere și buimăcesc atât opinia publică, cât și mințile decidenților politici. Că se închide ermetic Italia e una. Că oricine pătrunde în Israel intră automat în carantină e totuna. Dar e cu totul alta ce află din Statele Unite, din documente oficiale scurse în presă. Sistemul medical din Statele Unite se pregătesc pentru 91 de milioane de persoane infectate cu coronavirus, care vor genera, după cum se estimează, 4,8 milioane de spitalizați și 500.000 de decese. Până în prezent, amploarea efectelor acestui virus propagat atât de rapid este de zece ori mai mare decât cel dintr-un sezon gripal sever. Și nu s-a terminat.
România este prinsă literalmente în ochiul ciclonului. Este plasată geografic la intersecția celor mai importante trasee care leagă Europa de Euroasia. A cunoscut în ultimii 30 de ani cel mai mare val de populație care și-a părăsit țara pe timp de pace și în absența unei calamități din întreaga istorie a României. Valul de refugiați, istoric vorbind, a părăsit statul român relativ recent. Ceea ce înseamnă că poate urma un reflux. Așa se explică de ce un număr uriaș de români, care au ales Italia ca țară de destinație, face să fiarbă granițele noastre într-o încercare disperată de a părăsi în masă teritoriul Italiei pentru a se refugia în singurul loc în care pot găsi un acoperiș. Iar autoritățile de la București sunt neputincioase. Ele nu se pot împotrivi propagării efectului crah-ului mondial și nici asaltului periculosului virus. Pentru că niciodată – atenție – exceptând poate sfârșitul anului 1989, autoritățile acestui stat nu au fost mai slabe. O vulnerabilizare care vine din interior. Și care, din diverse move conjuncturale, circumscrise nevoii de a transforma România într-o pradă, sunt accelerate din exterior.
Putem observa ținând doar ochii deschiși. Fără să facem niciun efort special. Putem observa trei fenomene care se combină în mod catastrofal. 1). Guvernul – care Guvern? – se află în disoluție. Puterea executivă este incapabilă să se exercite cu fermitate și cu eficiență, exact atunci când este nevoie de mai multă fermitate și de mai multă exigență. Dorința lui Klaus Iohannis de a se transforma în jucător a degenerat și a vulenrabilizat instituțiile fundamentale ale statului, începând chiar cu Guvernul. Nu știu dacă domnul Klaus Iohannis se va alege cu anticipatele pe care și le-a dorit, dar cu certitudine a fragilizat până la castrare puterea executivă. Avem un Guvern provizoriu pe cale de ducă peste care se suprapune toxic un Guvern propus, care fie că trece, fie că nu trece de Parlament, va fi tot lipsit de resursele de putere necesare pentru a administra în condiții normale țara și lipsit cu desăvârșire de resurse pentru condiții anormale. Prima putere a statului, Parlamentul, este vulnerabilizată la maximum după ce a fost demonizată practic în trei cicluri prezidențiale. Dacă Iohanis insistă în direcția declanșării alegerilor anticipate, atunci și Parlamentul este pe ducă. Și, la rândul său, Parlamentul, într-o încercare disperată de a salva lucrurile, s-ar putea ca în plină criză să îl acuze de înaltă trădare pe președinte, să-l suspende și să lipsească România și de acest centru de putere. În fine, această dublă criză mondială care se dezvoltă exponențial și se amplifică pe fondul unei crize interne, coincide și cu autosuspendarea celei de-a treia puteri în stat, puterea judecătorească, care în continuare se află în grevă.
Dacă cumva mai este nevoie, mai ofer opiniei publice un detaliu care poate fi subiect de reflecție. Atunci când există o calamitate de genul epidemiei cu cornavirus, care încă nu a fost declarată juridic ca atare, conform Constituției, pușcăriile se deschid. Pentru că niciun stat nu are dreptul ca, în aceste condiții, să-i țină prizonieri pe cei aflați în custodia sa. Cu titlu de exemplu, iată, un stat care este declarat nedemocatic de către euroatlantiști, republica islamică Iran a decis eliberarea imediată din închisori a circa 80.000 de deținuți. Urmează ca și alte state să procedeze la fel, în funcție de legislația internă. Dar acesta este desigur doar un detaliu mai picant, nu și foarte semnificativ în nebunia pe care suntem siliți să o traversăm și care va lăsa urme adânci nu numai în această generație, ci și în generațiile următoare.
Pentru noi, nu mai există decât o singură soluție. O singură soluție constructivă. Să ne strângem rândurile. Să uităm de cearta din casă. Sau măcar să o amânăm pentru alte vremuri mai puțin rele. Să facem cum ne cere propriul imn. Să ne deșteptăm. Iar dacă avem cu adevărat forță și putere în noi, dacă vâna noastră a supraviețuit, dacă nu ni s-a rupt cu desăvârșire coloana vertebrală, atunci să facem un efort suprem, de care numai națiunile binecuvâtate de Dumnezeu sunt capabile și să transformăm o nenorocire în oportunitate.
Sorin Rosca Stanescu