Actualitate
Tragicomedie cu trei actori mediocri: Iohannis, Ciolacu și Orban

Marcel Ciolacu ezită. Ezită mereu. Este cea mai corectă definiție a acestui personaj, care s-a cocoțat în vârful PSD prin debarcarea Vioricăi Dăncilă. Un om care șovăie. Rupt permanent între opțiuni diferite. Unele diametral opuse. Ca și când este mișcat de două comenzi diferite. Un prototip al dronei din politica românească. Câtă nevoie are Marcel Ciolacu de stabilizarea sa la conducerea PSD? Câtă nevoie are PSD de Marcel Ciolacu? Răspunsul la aceste două întrebări va putea fi dat cândva. Dar în orice caz nu la Congresul care, iată, se amână.
Ludovic Orban, după ce a executat nenumărate piruete în politica la vârf a Partidului Național Liberal timp de 30 de ani, a ajuns iată, în fine, să îl conducă. Și-l conduce rău. Păcat! Era cel mai bun moment din istoria recentă a Partidului Național Liberal de a prelua ștafeta de la PSD și de a deveni cu adevărat partidul număru unu din România. Cu o bază de masă consolidată. Și în creștere accentuată, dacă PNL și-ar fi propus să dezvolte accelerat clasa de mijloc și capitalul național. Într-un interval de timp record, Ludovic Orban și-a ratat misiunea. Dacă și-a asumat-o cu adevărat vreodată. Și chiar dacă la europarlamentare și la prezidențiale PNL s-a plasat în vârful topului, viitorul proxim este din ce în ce mai accentuat pus între paranteze. Pentru cine vede după colț, Ludovic Orban e istorie.
În mod normal, conform mecanismului alternanței la putere, ar trebui să vedem în viitorii aproape cinci ani Partidul Național Liberal plasat ferm la conducerea României. Desigur, împreună cu aliații săi din frontul anti-PSD. Ludovic Orban face tot ce poate ca alternanța să nu se producă pe termen lung. Pe de altă parte, PSD, la rândul său, se dovedește incapabil să valorifice uluitoarea șansă pe care i-o oferă pe tavă o politică liberală total alandala. Sărită de pe șine. Antinațională și, de fapt, în esența ei, antiliberală. Pentru că, la fel cum PNL se învârte în jurul unui corp total străin acestui partid, care este Klaus Iohannis, și a unui lider inconsistent, l-am numit pe Ludovic Orban, și PSD gravitează în prezent în jurul unei făcături. A unui personaj cel puțin dubios. Erou al Revoluției. Luptător cu merite deosebite într-o localitate din România în care, conform constatărilor Justiției, niciodată înainte de fuga soților Ceaușescu nu a existat vreo mișcare de dizidență, vreo manifestare anticomunistă sau măcar vreo rezistență anticeaușistă. Utilizând o diplomă falsă de revoluționar, Marcel Ciolacu obține indiscutabil o serie de avantaje dintre cele conferite de societatea românească ca recunoștință față de cei care s-au sacrificat punându-și viața în pericol, pentru ca și România, asemeni altor state est-europene, să iasă din comunism. La fel, el a obținut și obține avantaje de pe urma absolvirii Academiei de Informații „Mihai Viteazul”, patronată de SRI. Numai că aceste avantaje sunt pe termen scurt. Ele nu reprezintă decât daruri otrăvite. În schimbul lor, persoana beneficiară își pierde independența. Marcel Ciolacu a fost împins de la spate, cum s-a întâmplat și în alte cazuri, de către statul subteran, pentru a ajunge la volanul unui vehicul politic. Atâta doar că nu știe să conducă. Iar succesul nu-i poate fi asigurat prin teleghidare. În plus, dincolo de faptul că este legat prin fire mai mult sau mai puțin vizibile de alte persoane, provenite din aceeași pepinieră a statului subteran, fiind într-o oarecare măsură dependent de acestea, Marcel Ciolacu, tocmai fiindcă are un certificat fals de revoluționar, poate fi și este un om șantajat. Un om șantajat are implantată o cheiță, care oricând poate fi întoarsă și poate declanșa un mecanism distructiv. Sau, după caz, autodistructiv.
PNL și-a făcut ferfeniță o guvernare la care a ajuns cu greu și în bună măsură nemeritat. Își dezamăgește cu o viteză înspăimântătoare un electorat captiv extrem de generos și nerăbdător să-și atingă obiectivele legitime. Își dezamăgește profund un electorat adăugat pe parcurs și care, din diverse motive, a crezut că alternața la putere este benefică. Și ar putea să aducă foloase unei mari părți a populației. Klaus Iohannis a sesizat acest parcurs descendent al PNL, a înțeles că nu are mijloacele necesare pentru a-i schimba direcția și a ajuns la concluzia că tot ce mai poate să facă este să forțeze alegerile parlamentare cât mai curând, în speranța că, dacă ele sunt mai devreme cu câteva luni, vor fi mai puțini cetățeni cu drept de vot, care vor bascula înapoi dinspre PNL înspre PSD. În această dramatică încercare, prin care trece și el, în calitate de președinte care se dorește jucător, Iohannis a găsit de cuviință că este util să vulnerabilizeze USR, în speranța că voturile pierdute de USR ar trece la PNL. Nu se întâmplă așa. Deci singura opțiune este ca, în dispreț față de interesele reale ale României, ignorând cu desăvârșire conjunctura internă și externă, care reclamă un cu totul alt set de soluții, să grăbească cât poate de mult alegerile înainte de termen. Din această perspectivă, interesul său coincide pentru moment cu obiectivele lui Ludovic Orban. Numai că, în tot acest proces, intervine un curent în interiorul frontului PSD, care acționează în mod natural independent atât față de mecanismele puse în mișcare de Klaus Iohannis și PNL, cât și față de adevăratele intenții ale lui Marcel Ciolacu. Cu alte cuvinte, dacă s-a ajuns la o înțelegere ocultă cu Marcel Ciolacu, această înțelegere este destul de greu, dacă nu imposibil de materiaizat, întrucât vine în contradicție cu voința unei mase critice de activiști PSD și a unei mase critice din electoratul acestui partid.
Dacă nu ar exista Marcel Ciolacu, dacă PSD nu s-ar confrunta permanent cu aparentele ezitări ale acestuia, dar și cu ambiția lui de a pune mâna pe o conducere fermă, discreționară și vădit nedemocrată a partidului, deznodământul politic al confruntărilor la care asistăm ar fi cât se poate de simplu. PNL ar fi forțat, prin mecanisme și soluții democratice, să găsească o soluție politică la problema politică pe care el însuși a creat-o. Să guverneze cumva, făcând cât mai puține boacăne, această țară până la alegerile parlamentare la termen, care ne vor arăta în ce măsură acest partid a convins cea mai mare parte a electoratului să-i dea notă de trecere și să-l omologheze pentru următorii patru ani în calitate de partid de guvernământ. Sau în ce măsură nu a convins. Până atunci, deci până în toamna acestui an, în Parlament, printr-o cooperare constructivă a frontului anti-PSD cu frontul PSD ar putea fi soluționate, rând pe rând, în beneficiul statului român, o serie de teme astăzi litigioase.
Acest tip de cooperare nu este însă posibil. Pentru că Ludovic Orban se teme – și pe drept cuvânt – că urmează să fie debarcat. Și caută o soluție extremă. Pentru că președintele Klaus Iohannis se teme – și pe drept cuvânt – că în acest fel își pierde statutul de jucător. Pentru tot restul mandatului. Și atunci acționează în sens contrar. Pentru că Marcel Ciolacu nu este interesat ca țara să funcționeze în bună ordine. Și nici ca PSD să redevină partid de guvernământ la capătul noului ciclu electoral. Nu! Marcel Ciolacu este interesat doar să pună mâna pe conducerea partidului, într-o manieră care să anuleze pentru o lungă perioadă de timp orice dezbatere internă. Orice curent intern care i s-ar opune. Iar cine l-a întors cu cheița, știe de ce. În final, la capătul acestei tragicomedii, jucate la scenă deschisă de oameni mici, de actori mediocri, România se transformă într-o pradă ușoară. Energetică și geostrategică.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 2 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 2 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Administratieacum 13 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”