Actualitate
Klaus Iohannis și contraproiectul de țară
Afirmația conform căreia Klaus Iohannis și PNL nu au elaborat și nu implementează un proiect de țară este total falsă. Există așa ceva. Cel puțin în plan programatic. Numai că, practic, proiecția asupra viitorului acestui stat se materializează într-un contraproiect. Din această perspectivă, cifrele oficiale sunt cât se poate de concludente. România face pași mari și bine planificați. Dar nu înainte, ci înapoi.
Lucrăm doar cu informații oficiale. Omologate de toate organizațiile și institutele de profil. Din perspectiva bogăției naturale, ocupăm locul cinci în competiția cu statele Uniunii Europene. Din cealaltă perspectivă, a calității vieții, suntem pe penultimul loc. Doar Letonia se mai află în urma noastră. Bulgaria ne-a depășit.
Forța statisticii, atunci când calculăm bogăția și, respectiv, sărăcia unei națiuni, este implacabilă. Iar statistica brută, în această accepțiune, este dată de trei numere. Produsul Intern Brut al unui stat. Produsul Intern Brut împărțit la numărul total de locuitori. Și dinamica. În sus sau în jos. Produsul Intern Brut al României ne plasează pe penultimul loc în Europa. Produsul Intern Brut care-i revine fiecărui locuitor ne plasează de asemenea pe penultimul loc, în condițiile în care Bulgaria, care ocupa anterior această poziție, ne-a devansat. Un proiect de țară nu se reduce desigur la o planificare inteligentă a modului în care România ar putea să genereze o creștere semnificativă și de altfel cuvenită în raport cu bogățiile ei naturale de la penultima poziție în clasament, la locul cinci în Uniunea Europeană. Un proiect de țară are desigur mai multe componente. Mai multe și mai subtile. Dar totul pleacă de la aceste cifre. Și în cele ce urmează vom face o succintă analiză retrospectivă.
În 2016 și 2017, ani în care, conform lui Klaus Iohannis, România a fost guverantă prost de către „ciuma roșie”, Produsul Intern Brut a crescut într-un ritm de 2.000 de dolari pe cap de locuitor pe an. În total, față de 2015, PIB-ul per capita a crescut cu 6.640 de dolari. Pare enorm. Dar nu este. În ciuda faptului că am înregistrat cea mai mare creștere din Europa. Și în ciuda faptului că această creștere, contrar afirmațiilor lui Klaus Iohannis, a fost sustenabilă. De ce am rămas în continuare în coada Europei?
Răspunsul ni-l poate da orice economist. Ritmul de creștere, deși printte cele mai mari din Europa, a fost insuficient. Decalajul nu poate fi recuperat – este la mintea cocoșului – decât prin imprimarea unui ritm mult mai mare. Care poate fi calculat. Ignor pentru moment în mod deliberat o realitate dezolantă. Și anume că acest ritm, în loc să crească, încetinește, tot conform staisticilor oficiale, sub guvernarea PNL și în condițiile în care, în mod explicit, Klaus Iohannis s-a transformat dintr-un președinte aflat în grevă, într-un președinte jucător. În paranteză fie spus, un președinte jucător este acela care renunță la funcția de mediere între puterile statului, pentru a încerca să se substituie acestora în mod explicit sau disimulat. Și care, în consecință, sub aspect moral cel puțin, preia și responsabilitățile. De aceea mă refer mai degrabă la Klaus Iohannis, decât la Ludovic Orban.
Dacă știm cu certitudine că recuperarea rămânerii în urmă a României depinde într-o măsură decisivă de ritmul de dezvoltare, dacă e limpede că acest ritm, deși aplaudat în plan național și internațional – mai puțin de către Klaus Iohannis – sub guvernările PSD a fost insuficient, atunci este la mintea cocoșului că principala condiție pentru ca România să ardă etapele și să ajungă într-o bună zi să se plaseze pe locul care ni se cuvine, adică pe locul cinci între națiunile europene, din persectiva bogăției care îi revine fiecărui locuitor, este o accelerare antecalculată a creșterii.
Creșterea este asigurată nu atât printr-un elan politic și nici măcar în baza încrederii cetățenilor români într-un destin luminos al acestei țări. Prozaic vorbind, creșterea este asigurată de investiții. Și de voința națională de a le face. De a renunța la ceva pentru altceva. De a renunța la unele satisfacții ale momentului, pentru satisfacții mult mai mari, prefigurate într-un viitor previzibil.
Dacă Klaus Iohannis ar fi avut un proiect de țară și dacă PNL, aflat la comanda acestuia, și-ar fi însușit ipoteticul proiect de țară, atunci am fi putut observa două poziționări clare. În primul rând o negare prin contestare argumentată a politicilor guvernărilor PSD din perspectiva faptului că guvernele socialiste, preocupate excesiv de menținerea propriului bazin electoral, au investit prea puțin în dezvoltare și prea mult în creșterea veniturilor populației. Liberalii ar fi trebuit să vină la semnalul lui Klaus Iohannis cu un program de natură să convingă populația că trebuie aleasă o altă cale. Pe scurt și brutal vorbind, investiții specifice mult blamatei „epoci de aur” și care, în condițile prezente, să se ducă undeva la 10-15% din Produsul Intern Brut. Apoi, în baza asumării și omologării acestui obiectiv, politica liberală urma să stabilească în mod înțelept în ce direcții se vor duce aceste investiții. Și să antecalculeze valoarea adăugată, respectiv profitul pe care societatea îl poate înregistra în planul creșterii Produsului Intern Brut. În 10-15 ani, România, implementând un program îndrăzneț și inteligent, ar putea recupera o bună parte din rămânerea în urmă.
Sunt de acord că un program de țară este mai complex. Dar un program de țară liberal nu poate face abstracție și nu poate arunca pur și simplu la gunoi raționamentul de mai sus. Problema este însă – și aceasta este marea dramă a lui Klaus Iohannis ca președinte, a PNL ca partid aflat la guvernare, dar și a societății românești în general – că un asemenea plan de țară nu numai că nu există, dar a fost chiar înlocuit cu un contraplan.
În mod deliberat, în mod programatic sau din pură prostie, în loc de un proiect de țară, ne-am trezit cu un contraproiect. Concret, cu un Guvern care, deși se numește național și liberal, face tot ce se poate pentru a ne împinge într-o direcție contrară. Iar cel mai corect indicator în acest sens este ce se întâmplă cu nivelul investițiilor și cum se reflectă acest nivel scăzut al investițiilor în mod concret în ritmul de dezvoltare, în PIB și în PIB-ul per capita.
Ar trebui să fiu pur și simplu orb sau de rea credință pentru a nu observa că acest contraproiect de țară este creat exclusiv în avantajul capitalului străin, care nu ar avea de ce să fie interesat nici de creșterea nivelului de salarizare al forței de muncă, nici de ameliorarea situației pensionarilor, dar cu atât mai puțin de impozitarea corectă a propriilor afaceri, de unde ar rezulta bani necesari investițiilor. Multinaționalele nu sunt dușmani ai României. Nici vorbă. Sunt agenți economici, care doresc să acționeze să obțină profituri cât mai mari într-un mediu care le este favorabil. Iar statele care se află în spatele acestor multinaționale nu sunt state inamice ale României. Sunt state partenere. Dar, totuși, oportuniste, așa cum întotdeauna s-a întâmplat în istorie. De ce să împarți la nivel european puterea și deciziile cu România? De ce ai face asta, dacă se poate și altfel?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




