(Preluare Inpolitics):

Mai sunt cîteva zile pînă cînd actualul guvern ar putea fi demis, ceea ce ar deschide drum, teoretic, mult comentatelor alegeri anticipate. Problema e că metoda de obținere a acestora se anunță extrem de periculoasă pentru cariera lui Ludovic Orban, inclusiv din motive încă nevehiculate pe piață, pe care le vom prezenta mai jos. Ceea ce ridică semne de întrebare, automat, vizavi de posibila strategie a PNL de a vota la secret pentru demiterea propriului guvern.
Am explicat zilele trecute de ce Orban nici nu vrea să audă de demisie: pentru că, în acest caz, el ar părăsi complet guvernul și ar lăsa locul unui interimar din rîndul actualilor miniștri. În cazul demiterii prin moțiune de cenzură, însă, poate rămîne el însuși ca interimar pînă la desemnarea viitorului guvern.
Apare, în schimb, o altă problemă majoră pentru el.
Dacă președintele Iohannis desemnează un alt premier, nu există nicio granție că acesta nu va fi votat de parlament în vreuna dintre cele două posibile runde. Chiar și cele mai lucrate scenarii pot suferi accidente, uneori. În această situație, liderul PNL va trebui să-și găsească din nou serviciu, privind de pe margine actul guvernării, după ce abia apucase să se înșurubeze în scaun. Pierderea guvernului conduce, în general, și la pierderea șefiei partidului, pentru că oamenii se reorientează rapid spre noul pol de putere.
Soluția aparent salvatoare pentru Ludovic Orban ar fi ca președintele să-l desemneze tot pe el ca premier. Spunem aparent salvatoare pentru că meciul s-ar muta în acest caz la Curtea Constituțională.
Desemnarea ca premier tot a lui Orban ar însemna că președintele invită parlamentul să acorde încrederea exact celui căruia tocmai i-a retras-o, ceea ce ar fi o sfidare vecină cu conflictul constituțional. Nu putem anticipa cu precizie deplină o decizie a CCR, dar sigur e că meciul s-ar juca, cu riscurile de rigoare pentru premier.
Nu e sigur nici măcar că o modificare de formă a componenței echipei de guvernare și a programului de guvernare ar fi suficiente, iar o modificare din temelii – care ar putea include și o schimbare a culorii politice – ar putea înghiți timp prețios în condițiile în care anticipatele sunt contracronometru.
În 2009, reamintim, premierul demis prin moțiune Emil Boc a fost reinvestit de Traian Băsescu, deși chiar și atunci au existat două alte desemnări intermediare și avusese loc și schimbarea culorii politice a guvernului.
Chiar și așa a ieșit scandal la acea vreme, cei mai vehemenți împotriva deciziei fiind liberalii, cu Ludovic Orban în frunte.
„Vai biată ţară, pe mâna cui a încăput? Băsescu arată din nou că nu este preşedintele tuturor, ci e preşedintele doar al camarilei portocalii”, declara Orban după anunțul lui Băsescu.
La rîndul său, preşedintele PNL, Crin Antonescu, declara:
„Faptul că un om politic, Emil Boc care a condus un Guvern, din punctul nostru de vedere cel mai prost din istoria de după ’90, preşedintele a nominalizat singurul prim-minisru care a căzut în Parlament în urma unei moţiuni de cenzură, arată clar că nu-i pasă de aceste lucruri. Singurul criteriu la care trebuie să răspundă un prim-ministru e acela a docilităţii totale faţă de domnia sa, de preşedinte”.
Deputatul liberal Horea-Dorin Uioreanu era și mai tranșant:
”În octombrie 2009, guvernul condus de Emil Boc şi format din membri PDL a fost demis prin moţiune de cenzură de Parlament, o premieră absolută pentru România postdecembristă. Motivul iniţierii şi adoptării acestei moţiuni de cenzură a fost unul simplu şi destul de evident: incompetenţa de care a dat dovadă guvernul Boc. Astăzi, la două luni după acest vot de blam dat guvernului, Băsescu sfidează din nou Parlamentul, nominalizând acelaşi premier demis pentru nepricepere. Mai mult, premierul desemnat Emil Boc vine cu o echipă care, deşi e cârpită pe alocuri, conţine aceleaşi nume controversate ce au făcut parte şi din guvernele Boc precedente: Berceanu, Videanu, Blaga sau Udrea. Dincolo de faptul că atât preşedintele, cât şi premierul desemnat ne desconsideră propunându-ne aceiaşi miniştri puternic contestaţi, acest demers este unul împotriva principiilor constituţionale, împotriva instituţiei Parlamentului, dar şi împotriva bunului-simţ. Din acest motiv, PNL va vota împotriva acestui Guvern, în această formulă sensibil asemănătoare cu cea a guvernului demis în luna octombrie”.
Boc a scăpat atunci pentru că nimeni din opoziție nu a sesizat CCR, liberalii mulțumindu-se să dea din gură în timp, în timp ce pesediștii erau mai preocupați de răfuielile cu perdantul de la prezidențiale Geoană.
Acum, însă, am putea avea, în premieră, o asemenea sesizare.
Pentru a fi consecvenți cu propriile poziții, dar și pentru a evita o lovitură dinspre CCR, PNL ar trebui, deci, fie să schimbe radical, după eventuala cădere, echipa guvernamentală și programul de guvernare, fie să apeleze la alt candidat de premier, și asta nu o dată, ci de două ori consecutiv.
Ce va alege Ludovic Orban la momentul derulării votului la moțiune: ieșirea liberalilor din sală, spre a fi sigur că nu îl trîntesc ai lui, sau riscul de a părăsi guvernul peste cîteva zile, cu șanse minime de a reveni?