Partidul Național Liberal, cu Klaus Iohannis la butoane și Ludovic Orban în poziția de secund rebel, a intrat într-o numărătoare inversă. În dublu sens. Factorul viteză este decisiv în organizarea alegerilor anticipate, în proximitatea alegerilor locale. Sau chiar prin suprapunere, în condițiile în care, din nou, cei doi joacă tontoroiul pe Constituție. Dar factorul viteză este la fel de important și dintr-o altă perspectivă. A cadenței în care Guvernul Orban acumulează bile negre. Pentru că există un risc major. Să fie dus până a capăt proiectul alegerilor anticipate, dar, în acel punct, electoratul să decidă o retrogradare drastică a PNL, ca o consecință a greșelilor pe care le-a făcut într-o guvernare atât de scurtă.
Declanșarea alegerilor înainte de termen este teoretic gândită ca o mașinărie cu două viteze. Secundul rebel al echipei Iohannis-Orban merge pe viteza întâia. Prin tot felul de legi trăsnite, pe care însă liberalii le prezintă drept vitale, încearcă să forțeze mâna opoziției. Aceasta fie se predă și votează ca oile, fie introduce o moțiune de cenzură, care să nu fie doar formală. În această formulă, Guvernul cade, fără ca aparent să se predea și se poate trece la mascarada altor două Guverne respinse în Parlament. A doua viteză, pe care Orban refuză să o aibă în vedere la modul serios, în ciuda faptului că o anunță cu o jumătate de gură, este pur și simplu demisia sa. Deși e o variantă mai sterilă. Și tocmai de aceea secundul e rebel și în cele din urmă va fi catapultat.
Se poate ajunge pentru liberali în situația dramatică a câștigătorului care nu ia nimic. Este posibil ca, la capătul acestor crize politice ale căderilor de guverne savant proiectate, liberalii să se aleagă cu mâna goală. Adică să aibă parte de anticipatele pe care și le-au dorit, dar să nu câștige nimic. Și asta nu fiindcă PSD ar fi făcut mari isprăvi în opoziție. Ci pur și simplu pentru că, între timp, PNL face mari prostii iar electoratul, care nu este deloc prost, le vede și le sancționează. Și cum le poate sancționa altfel decât refuzând să le pună liberalilor pe cap coroana de premiant?
Mă voi opri asupra unui exemplu extrem de simplu și, în același timp, foarte elocvent. Alocațiile pentru copii. PSD, cel mai versat partid în materie de manevre politice, a lucrat cu materialul clientului. A luat pur și simplu un proiect de act normativ, pus în circuit parlamentar de către liberali, atunci când erau în opoziție, și l-a susținut până când l-a transformat în lege. Astfel s-au dublat teoretic alocațiile pentru copii. PNL a încercat să protesteze, dar, prins pe picior greșit, a devenit în scurt timp scandalos de ridicol. Klaus Iohannis a încercat să evite capcana de a refuza legea, retrimițând-o în Parlament, astfel încât a promulgat-o. PNL în schimb a prorogat-o. Adică a amânat aplicarea ei până în cea de-a doua parte a anului. Dezamăgind astfel miloane de familii. Aparent, argumentul PNL este corect. Nu are prevăzuți bani în buget pentru așa ceva. Și fără o rectificare, e ilegal să mute banii de colo-colo. Dar constituțional nu poate face o rectificare înainte de șase luni. Atâta doar că șmecheria nu ține. Pentru că PSD are grijă să transmită opiniei publice un alt tip de raționament, la fel de corect. Legea a fost adoptată în Parlament cu câteva zile înainte de trecerea prin asumarea răspunderii a bugetului de stat. Astfel încât PNL ar fi avut tot timpul necesar pentru a modifica legea bugetului. Și atunci familiile ar fi putut încasa aceste alocații chiar în această lună. În acest caz, minciuna PNL se dovedește a avea picioare scurte.
Suprapuneți vă rog, în efortul de a-mi înțelege mai bine demonstrația, această gafă uriașă a guvernării liberale peste fenomenul extrem de grav al neprimirii pensiilor la timp, imediat după Sărbători, de către jumătate dintre vârstnicii acestei țări. S-au acumulat până în prezent întârzieri în medie de peste zece zile. Fără a li se da pensionarilor nici o certitudine legată de momentul în care vine poștașul sau intră banii pe card. Milioane de pensionari stau pur și simplu cu ochii în zare. Fără un ban în buzunar. Așteptând minunea. Oricât de mult au fost bombănite guvernele PSD, nu s-a întâmplat niciodată până în prezent așa ceva. Iar bomboana pe colivă o pune chiar ministrul liberal al Muncii, doamna Violeta Alexandru, care face în cascadă câteva afirmații absolut scandaloase. Și toarnă gaz peste foc. Ea spune 1). că media de pensionare în Uniunea Europenă este de 70 de ani. Ceea ce este total fals. Iar falsul a fost ușor de demonstrat. Și 2). că o bună parte dintre pensiile cele mai mici nu trebuie mărite, întrucât foștii CAP-iști nu au fost contributori la bugetul asigurărilor de stat. Deci să moară de foame.
Ne dăm ușor seama noi, cei care funcționăm ca un fel de seismofgrafe ale vieții politice, cam cum se pot rostogoli acești bulgări transformându-se în avalanșe. Și cam cum poate fi acoperit PNL-ul și cam în ce viteză de avalanșa pe care el însuși o provoacă. Și își dă seama și Klaus Iohannis că poate pierde la mustață și Parlamentul lui și Guvernul lui, dacă nu schimbă de urgență paradigma.
În această dublă cursă contra cronometru, în care liberalii aleargă cu limba scoasă după anticipate, dar în același timp își iau viteză pentru a încerca să săvârșească cât mai puține greșeli la guvernare, s-ar putea foarte bine ca pariul electoral în care s-au angajat să se dovedească a fi în final cu miză nulă. Și tocmai acesta este motivul pentru care la Cotroceni este luat în calcul și un plan de rezervă. Cum sună acest plan?
1). Sunt forțate anticipatele, până în momentul în care Guvernul Orban este demis printr-o moțiune de cenzură sau Ludovic Orban însuși își prezintă demisia. Și, 2), pur și simplu Iohannis instalează la Palatul Victoria un Guvern ceva mai normal la cap, creează o coaliție în jurul PNL, încropește o autentică majoritate parlamentară și renunță la anticipate. În speranța că, până în toamnă, PNL va reuși să dreagă busuiocul stricat de Ludovic Orban.
Sorin Rosca Stanescu