Actualitate
Viol prezidențial asupra Constituției

Președintele Klaus Iohannis a declarat zilele trecute că este treaba Guvernului dacă își asumă sau nu-și asumă răspunderea pe legea bugetului de stat. De fapt pe un pachet de legi, întrucât acolo, frumos ambalată, se află și legea asigurărilor sociale de stat. Că nu el decide. Și a mai precizat că Guvernul este grăbit. Fiindcă a promis bugetul până la sfârșitul anului. Și, în scurt timp, Ludovic Orban a materializat sugestia. Va fi o asumare de răspundere. Ce va face PSD?
Din nou, sub un mandat prezidențial marca Iohannis se produce o premieră la nivel național. Și, presupun, internațional. De legea bugetului, de modul în care este concepută și aplicată, depinde întreaga evoluție a statului în toate domeniile sale de activitate în viitorul an. Importanța acestui act normativ este majoră. Tocmai de aceea Constituția îi rezervă un capitol aparte. Separat de activitatea generală de legiferare. Dacă în ceea ce privește funcțiile legislative ale Parlamemului și Guvernului, mai puțin cele legate de legea bugetului, există un anumit set de reglementări prin care se prevede ca una dintre formulele extreme să poată fi în ultimă instanță și exercitarea asumării de răspundere, Legea Fundamentală tratează, cum arătam, separat chestiunea bugetului. Și vorbește de dezbateri în toate comisiile Parlamentului. De avize în toate comisiile Parlamentului. De avizul necesar, dar neobligatoriu al CSAT în ceea ce privește bugetul prognozat pentru instituțiile de forță ale statului. Despre modul în care se fac amendamente. Despre votarea legii bugetului apoi în plenul Camerelor reunite, după ce și acolo se fac amendamente și sunt organizate dezbateri. Un vot pentru fiecare articol în parte. Dacă nu ești răuvoitor, nu-ți poți imagina o secundă că Legea Fundamentală a avut în vedere utilizarea unei proceduri extreme, care seamănă cu o execuție sumară, cum este cea a asumării de răspundere.
Din motivele de mai sus, pe care le-am expus cât se poate de succint și de rațional, asumarea de răspundere nu a fost aplicată niciodată timp de 30 de ani unei legi a bugetului. Pentru că pur și simplu partidele care temporar au deținut majoritatea nu și-au imaginat că este posibilă o asemenea enormitate. O comite însă acum tandemul Iohannis cel Nou – Orban cel Bun, cum sunt cei doi supranumiți, primul de propaganda internă, celălalt de propaganda externă.
Observ cum, în studiourile televiziunilor de știri, reprezentanții PNL se dau de ceasul morții încercând să demonstreze cât de democratică este recurgerea la asumarea răspunderii în orice situație, inclusiv în ceea ce privește legea bugetului de stat. Ei argumentează în sensul că și în ceea ce privește asumările pot fi depuse amendamente, care pot fi dezbătute și care este posibil să treacă. Dacă un telespectator nu este suficient de bine pregătit, dacă el nu are cunoștințe temeinice legate de istoria Dreptului și mai ales de Dreptul constituțional, dacă nu înțelege până la capăt ceea ce înseamnă parlamentarismul autentic, poate fi ușor indus în eroare de asemenea afirmații. Și-și poate imagina că așa stau lucrurile. Că de fapt o asumare de răspundere este un procedeu la fel de democratic ca toate celelalte. Sau chiar mai democratic. Acest cetățean, turmentat de precaritatea propriei sale pregătiri, dar și de minciunile sfruntate promovate de goarnele PNL, ar putea să se întrebe, pe bună dreptate, de ce în aceste condiții mai este necesar ca populația să-și asume costul alegerilor legislative. Și costurile Parlamentului în general. De ce Parlamentul, dacă Guvernul poate legifera și fără el, nu-și ia bine merci o vacanță perpetuă. De ce nu este dizolvat și de ce deputații și senatoriii nu se apucă de o altă activitate, cu adevărat utilă societății. De ce să suportăm costurile a sute de persoane, când ajung cei 15 membri ai Guvernului, cu președintele pus moț?
Acestor cetățeni, înclinați să creadă în cântecele de sirenă ale reprezentanților noului PNL în platourile de televiziune, îmi permit să le reamintesc ce s-a întâmplat cu alte legi importante trecute prin Parlament ca gâsca prin apă, prin procedura extremă a asumării de răspundere. Codurile. Cele patru Coduri de legi. Cele mai importante acte normative după Legea Fundamentală. Mai imporante chiar decât legea bugetului. Sub un alt președinte, Traian Băsescu, care și el umbla cu Constituția în buzunarul da la piept, dar nu reușea să o înțeleagă nici în ruptul capului, cele patru Coduri redactate pe picior la Guvern, cu același Cătălin Predoiu ministru al Justiției, au trecut prin asumare de răspunere. Rezultatul este pur și simplu o catastrofă sub aspect legislativ. Curg în continuare sesizările la Curtea Constituțională, pentru neconformitatea unor articole din cele patru Coduri cu Legea Fundamentală. Și nu știm la ce concluzii se va ajunge în viitor. Dar, până una alta, nu mai puțin de 200 de articole s-a stabilit fără echivoc că sunt neconstituționale. Prețul este uriaș. Justiția, atât cea civilă cât și cea penală, s-a împotmolit din cauza acestor Coduri. Procesele sunt nesfârșite. Iar cele care au un sfârșit sunt reluate. Costurile materiale și morale și în primul rând costul de credibilitate asupra statului funcțional din punctul de vedere al legalității sunt uriașe. Deprimante. Și generatoare de convulsii sociale și politice.
Așadar, din nou, o guvernare zisă de Dreapta forțează nota și violează sub ochii noștri Constituția. Nu așa trebuie să guverneze Dreapta. Dreapta înseamnă respect față de Legea Fundamentală, față de drepturile și libertățile fundamentale ale omului și față de tot ceea ce reprezintă valori naționale. Așa zisa guvernare de Dreapta, ca și cea de sub administrația lui Traian Băsescu, este de fapt o guvernare neomarxistă. Nu aș vrea ca, din spusele mele, să tragă cineva concluzia că aș fi mai degrabă adeptul socialiștilor. Nu sunt nici adeptul PSD. Și trăiesc cu convingerea, poate deșartă, că în România, într-o bună zi, va renaște Partidul Național Liberal. Dar până la speranță trebuie să percepem cu luciditate ceea ce se întâmplă în prezent.
Singura forță care se poate opune acestei asumări de răspundere pe legea bugetului este PSD. Dacă vrea. Dacă îi dă bine la calcule. PSD are posibilitatea să se adreseze Curții Constituționale a României. Și să aștepte un verdict de acolo. Iar în cazul în care acel verdict, dat cine știe când, poate anul viitor prn ianuarie, îi va da câștig de cauză lui Ludovic Orban – orice este posibil – PSD mai are posibilitatea introducerii unei moțiuni de cenzură. Dar dacă moțiunea trece, trebuie să vină din nou la guvernare. Sau, dacă Iohannis se opune, să intre în spirala anticipatelor. Iată cât de complicată este situația unui partid, care în acest an a suferit câteva lovituri năprasnice. Și, în aceste circumstanțe, mă întreb dacă PSD, cu o dronă în frunte, purtând numele lui Marcel Ciolacu, un personaj sinistru, instruit de SRI și dotat cu un certificat de revoluționar, în condițiile în care nu a participat la evenimentele din decembrie 1989 altfel decât în calitate de simplu spectator, este capabil să judece fondul problemei. Și dacă nu cumva tot calcului său ține exclusiv de o gheboasă strategie politică personală.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 23 de ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 9 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi