Ar fi caraghios să credeți că măsura ,,abrogării” pensiilor speciale, acum amânată, este țintită împotriva alde Augustin Lazăr – bătrânul procuror comunist care trage media pensiilor special în sus, nu în jos. Nu. Această măsură este țintită împotriva actualilor judecători și procurori, pentru a pune, pentru a patra oară în ultimele 2 luni (arăt în articol cum și de ce), presiune pe ei. Acești judecători sunt acum izbăviți de protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția, chiar dacă acum o parte din rețelele manevrate în trecut de SRI acționează ,,pe persoană fizică” și nu pe protocol și încă sunt tolerate de lichele și oameni fără căpătâi din SRI. Am detaliat, mai jos, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:

În protestul grefierilor (și judecatorilor) împotriva ,,abrogarii” pensiilor speciale eu tin cu ei. Iata de ce.
Mai mult de 6.000 de grefieri protestază astăzi la nivel național, potrivit agenției Mediafax (Foto – Mediafax – protest Curtea de Apel București), față de presiunile puse asupra justitiei de guvernul prin declarațiile și proiectul legislativ (în cele din urmă amânat) legat de ,,abrogarea” pensiilor speciale pentru magistrați și personalul auxiliar. Ar putea urma blocarea instanțelor prin întreruperea ședințelor de judecată. Avansez ipoteza că personalul auxiliar face ceea ce ar face și judecătorii, care că ei nu pot protesta, prin lege.
Fapte legate de pensile magistraților
3.800 de procurori/judecători aveau în iunie 2019 aveau pensie de serviciu și încă 1.789 de persoane din categoria ,,personal auxiliar în instanțe judecătorești și parchete”.
Pensia medie a unui judecător/procuror era de 18.150 de lei (3.780 de Euro). Ceea ce înseamnă o factură anuală de circa 170 de milioane de Euro. Adică 0,08% din PIB.
Nu știu care este pensia medie a personalului auxiliar, dar probabil că este la sfert.
Acum, să vedem ipotezele:
Ziarul Adevărul face un calcul foarte relevant, pe baza informațiilor publice pe care le-a obținut, și arată că dacă pensiile magistraților ar fi dimensionate la valoarea contribuțiilor, pensia medie ar scădea la 3.172 de lei (660 de Euro).
Desigur, pentru unul ca Augustin Lazăr – ,,biciul Securității de la închisoarea de la Aiud”, și 660 de Euro este prea mult și sunt convins că și actualii judecători și procurori, în proporție de peste 37%, gândesc la fel ca mine. Deasemenea, sistemul actual și legislația actuală, promite pensie specială și acelor ,,Augustini Lazăr” de școală nouă, ca acest procuror Nicolae Marin de la SIIJ, viitor beneficiar de pensie specială dar în prezent activ ca șef operativ al Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor din Justiție.
Însă astfel de procurori precum Augustin Lazăr sau Nicolae Marin (șefi) sunt, în opinia mea, ceea ce în economie se numește ,,dummy”. Adică acele variabile folosite în analiza econometrică a seriilor de date pentru a indica prezența foarte improbabilului, precum războiul.
Într-un stat de drept este foarte improbabil ca un fost ,,bici al Securității” de dinainte de 1989 și care a subordonat justiția SRI-ului și post revoluție, încă din 1998 (ca Augustin Lazăr), așa cum am scris în EXCLUSIVITATE aici în 2 iulie 2018, să ajungă șef de Parchet într-un stat membru NATO și UE.
La fel cum tot foarte improabil (la fel ca războiul) este ca șeful operativ al Parchetului care îi investighează pe magistrați să devină subiect de plângere penală pentru achiesarea la rezoluțiile infracționale ale unor terminații tot ale fostei Securități fiind chiar extrem de cooperant în a se transforma în ,,mâna” infractorilor, așa cum am arătat AICI.
Deci Lazăr, pensionar special, este ,,dummy” din punct de vedere economic. Iar Nicolae Marin de la SIIJ și viitor pensionar special, este deasemenea ,,dummy” în să din punct de vedere econometric, întrucât el este încă activ.
Ei sunt problema reală în sistemul de justiție care pare să își pună acum întrebarea: cum faci să elimini nu pensiile speciale ale magistraților ci privilegiile unor ,,dummy’, vopsiți în magistrați și care se ocupă de injustiție.
,,Să îți fie rușine Nicolae Marin că te-ai pus platoșă de vreme rea unor ofițeri ai securității legendați ca turnători la Aiud în condițiile în care acei magistrați infiltrați de securitate au fost criminalii cu trese pe umeri care astăzi se hrănesc din pensiile de serviciu plătite cu sângele acelor oameni.” scriam în 8 octombrie 2019, arătând că în fapt acesta este problema: cu cine se întâlnește pensia specială și dacă ea ajunge să fie plătită unor ,,magistrații” hrăniți din banii victimilor injustiției promovate de ei, în loc să își piardă dreptu la pensie.
În esență, cele 172 de milioane de Euro (factura anuală a pensiilor magistraților și procurorilor), adică 0,08% din PIB, nu reprezintă un efort bugetar nemiantâlnit și care să nu poată fi gestionat.
Problema reală este cine așteaptă la ,,primire” cele 172 de milioane de Euro și dacă au calitatea legală și morală de a fi speciali sau, per contrario, lustrați și deposedați de pensii speciale.
Ar fi caraghios să credeți că măsura ,,abrogării” pensiilor speciale, acum amânată, este țintită împotriva alde Augustin Lazăr – bătrânul procuror comunist care trage media pensiilor special în sus, nu în jos. Nu. Această măsură este țintită împotriva actualilor judecători și procurori, pentru a pune, pentru a patra oară în ultimele 2 luni (arăt în articol cum și de ce), presiune pe ei. Acești judecători sunt acum izbăviți de protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția, chiar dacă acum o parte din rețelele manevrate în trecut de SRI acționează ,,pe persoană fizică” și nu pe protocol și încă sunt tolerate de lichele și oameni fără căpătâi din SRI. Însă, așa cum voi arăta în acest articol, se simte deja o proporție ceva mai mare de judecători care începe să judece corect astfel că, sistemul ticălos de restaurație caută alte instrumente decât protocoalele, nesiguranța financiară fiind cea aleasă astăzi. Ca să îi timoreze pe judecători.
Arăt că 172 de milioane de Euro anual (0,08% din PIB) sunt bani de semințe față de prostiile făcute deja de guvernul de restaurație. Am arătat aici (actualizat acum) că deja prostiile din ultima lună costă mult mai mult de atât bugetul de stat. Dobânzile s-au majorat cu 6% în ultima lună și dacă aplicați majorarea celor 13,5 miliarde de lei dobânzi plătibile în 2019 (și mai mari anul viitor), vom ajunge la o factură nou nouță emisă de un guvern de restaurație, doar în ultima lună, de 810 milioane de lei anual (0,08% din PIB). Adică fix cât reprezintă factura pentru TOATE pensiile speciale ale magistraților.
De unde se poate desprinde și prima concluzie, e drept că foarte superficială: guvernul vrea să taie pensiile speciale pentru a își acoperi majorarea costurilor cu dobânzile din ultima lună pe care chiar el a generat-o. Evident, nu pot să cred că este chiar așa.
Pentru că lucrurile sunt mult mai complexe și trebuie puse în contextul agendei guvernului de restaurație Orban de a pune presiune asupra judecătorilor care în acest moment manifestă, din punctul păpușarilor lor, o independență fără precedent, chiar dacă încă foarte scăzută. Estimarea mea este că în acest moment în jur de 40% dintre cei 5.500 de magistrați tind să judece independent. Presiunea nu este pe alde Augustin Lazăr care va găsi el niște cocoșei pe care să îi vândă, niște acțiuni la purtător sau să anuleze vreo donație și să găsească din ce să creeze aparențele că are venituri legitime. Presiunea este pe actualii judecători. Pe ei dorește să îi timoreze guvernul Orban și, prin timorare, să îi subordoneze.
Iar presiunea a început încă de la prezentarea programului de guvernare. Am fost primul jurnalist care am arătat public că arhiva SIPA reprezintă o prioritate ne-explicată a programului prezentat în Octombrie 2019:

Prima presiune: prin sigilarea arhivei SIPA (și nepublicarea ei), păpușarii guvernului și-au propus să păstreze controlul asupra rețelei infracționale din justiție (judecători, procurori, grefieri, avocați, etc.). Ascunderea datelor compromițătoare, cu știința de către cei menționați anterior că aceia care sigilează știu despre faptelor lor, reprezintă în esență păstrarea controlului, obedienței și lipsei de independență asupra deciziei ,,justiției” din civil sau penal.
A doua presiune a fost prin discuțiile ,,dialogul” aparent imbecil inițiat de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, care i-a întrebat pe judecători dacă vor desființarea Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Eu afirm că atâta timp cât există la SIIJ un șef ca Nicolae Marin, păpușarii și nici Predoiu nu vrea în fapt desființarea SIIJ. Pentru că, nu-i așa, judecătorii și procurorii care sunt deja șantajabili prin SIPA sunt deja ai lor. Deci domnul Predoiu a preferat să pară nătâng prin întrebarea: ,,vrei calule ovăz?” adresată judecătorilor pentru a mima faptul că el vrea desființarea SIIJ. Nu, alde Predoiu nu vor desființarea Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, ci controlarea ei, prin alde Marin. Le e mai utilă așa: judecătorilor le dă impresia că pot fi ,,pedepsiți de SIIJ” și le limitează astfel independența, încercând să îi transforme în slugi, în timp ce, în lipsa unui alt cuvânt mai bun dar deja licențiat de doamna Kovesi, procurorii SIIJ ,,stau cu curul pe dosare”.
A treia presiune asupra magistraților a fost chiar prin acțiunile bruște ale operativului SIIJ, adjunctul Nicolae Marin. Scriam și argumentam în articolul din 8 octombrie 2019 că ,,opinez că Nicolae Marin, procuror șef adjunct al SIIJ a vrut, prin ieșirea de duminica aceasta, să bage spaima în judecători atunci când a scurs informația că urmește penale cele mai recente două șefe al ICCJ. Astfel, Nicoale Marin s-a impersonat într-un ,,bici” și vom vedea mai depare în articol, al cui.”. Găsiți în articol toate detaliile, dar ele se învârt în jurul faptului că Nicolae Marin a vârât prin surse, în presă, că el ar fi depus plângere penală împotriva Liviei Stanciu și Cristinei Tarcea, foste președinte al ICCJ pentru modul în are au girat formarea completurilor de 5 judecători de la ICCJ. În fapt Marin a vrut să bage spaima în judecători.
Și a patra presiune se manifestă chiar astăzi: vă tăiem pensiile. Nu știm cu cât, nu știm de când, dar sigur vi le tăiem, în fapt cea mai puternică presiune pentru cei 40% magistrați independenți (estimarea mea). Așa cum am arătat în articol, nu este nicio problemă de echitate și nici de bani, problema reală fiind cu care dintre magistrații foști de protocol se întâlnesc aceste pensii speciale. Și nu că există o pensie medie de 3780 de Euro pentru foști magistrați ci mai degrabă că unii dintre cei care se întâlnesc cu pensiile speciale au ieșit prea devreme la pensie.
Observând nu mai puțin de patru presiuni în două luni asupra magistraților, presiuni pe care le identific în articol, eu nu pot decât să țin cu grefierii (și judecătorii) care protestează astăzi. Pentru că, realmente, ei nu sunt beneficiarii actualelor pensii în plată. Iar lor li se arată pisica nesiguranței financiare după perioada activă, pentru a fi manevrabili. Sigur că mulți dintre ei sunt manevrabili cu sau fără pensie specială, dar am sentimentul că există o întrebare care se consolidează printre judecători, post-denunțarea protocoalelor. Iar întrebarea este: oare la actualele salarii (și viitoarele pensii) nu am putea să judecăm independent? Nu am putea să nu ne mai subordonăm unor rețele cimentate de SRI? Nu am putea să nu ma achiesăm la rezoluțiile infracționale ale avocaților (unii dintre ei judecători ,,speciali” pensionați la 42 de ani, trecuți în avocatură și deveniți traficanți de influență)? Nu am putea să fim, chiar judecători?
Am convingerea fermă că răspunsurile post-protocoale sunt într-o proporție din ce în ce mai mare: ,,Ba da”. Iar acest ,,Ba da” se încearcă a fi inhibat de guvernul de restaurație.
Și încă ceva:
Am actualizat seriile de date din studiul ale cărui rezultate preliminare vi le-am făcut cunoscute în urmă cu fix 8 luni:
Cel mai recent studiu al meu arată că, în căile definitive, 67% dintre judecătorii din Romania nu dau doi bani pe lege
Iar actualizarea seriei de date (aprilie 2019-noiembrie 2019) îmi permite să obțin rezultate preliminare actualizate. Care îmi arată că, s-a diminuat ușor proporția judecătorilor din căile definitive de atac, care nu dă doi bani pe lege, cu 4 puncte procentuale, până la 63% (pe cale de consecință majorându-se proporția judecătorilor care respectă legea și nu rețelele mafiote, până la 37%). Asta îi sperie pe păpușarii guvernului de restaurație care, încearcă din nou să îi intimedeze. De data asta și financiar.
Desigur, există și soluția, atât financiară cât și legală pentru păstrarea nivelului actual al pensiilor. Ea impune însă determinare (pe care actualul guvern nu a are), renunțare la vechile metehne (actualul guvern venind însă tocmai pentru revigorarea lor) și dorința, cu adevărat, ca România să devină stat de drept. Și, în lipsa acestei dorințe, se arată pisica tăierii pensiilor speciale. Ba se taie, ba se amână, pentru că inclusiv impredictibilitatea le folosește scopului restaurației. Și vechilor metehne. (Cristina T.).