Oficialii de achiziții ai Forțelor Spațiale Americane își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la riscul de a pierde capacitatea de a acorda granturi de cercetare inovatoare pentru IMM-uri (Small Business Innovation Research – SBIR). Soarta acestor programe vitale atârnă de reautorizarea lor de către Congres, o decizie ce ar putea avea implicații majore pentru ritmul inovației spațiale.

Motorul inovației, sub asediu

„Sunt extrem de îngrijorat,” a declarat generalul-maior Stephen Purdy, șeful interimar al achizițiilor spațiale pentru Departamentul Forțelor Aeriene. Granturile SBIR sunt un instrument larg utilizat de Forțele Spațiale pentru a oferi finanțare inițială firmelor comerciale și startup-urilor, al căror număr este în continuă creștere pe piața spațială.

Purdy recunoaște că anumite aspecte ale programului necesită ajustări, însă subliniază că SBIR-urile, alături de programele Strategic Funding Increase (STRATFI) și Tactical Funding Increase (TACFI), „au fost extrem de benefice pentru Forțele Spațiale,” datorită unei „baze industriale uriașe” de companii inovatoare. „Singurul meu mesaj este să nu aruncăm copilul odată cu apa din cadă,” a pledat Purdy.

STRATFI și TACFI au fost concepute de Forțele Aeriene pentru a „puntea prăpastia” pentru firmele mici, facilitând tranziția de la faza a II-a a granturilor SBIR către faza a III-a – un contract care transformă un program dintr-un stadiu incipient în producție efectivă.

Parteneriatul public-privat, în balanță

Purdy a subliniat că SBIR-urile nu doar că aduc „sânge proaspăt și gândire nouă” în dezvoltarea tehnologică, dar sunt de un beneficiu imens și pentru companii, în special pentru startup-urile finanțate de capital de risc, ajutându-le să obțină și să mențină o bază stabilă de finanțare. „Ceea ce se pierde uneori în întreaga discuție despre beneficiile acestui proces este că există o susținere din partea capitalului de risc sau a capitalului privat,” a explicat el. „Dar capitalul de risc și capitalul privat merg doar până la un anumit punct. Ei vor să vadă interes guvernamental… Și se pare că SBIR-urile din Faza a II-a/a III-a, precum și STRATFI și TACFI, sunt percepute de capitalul privat și de risc ca fiind un interes guvernamental.”

„Și de aceea îmi spun: ‘O, Doamne, nu pot pierde această sursă vitală de alimentare’,” a adăugat Purdy, evidențiind rolul esențial al acestor programe în ecosistemul inovației.

Dezbaterea aprinsă din Congres: Calitate vs. cantitate

Kelly Hammett, directorul Biroului de Capacități Rapide Spațiale (Space RCO), a recunoscut că înțelege motivele dezbaterii SBIR din Congres, în contextul discuțiilor privind Actul de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2026. Cu toate acestea, el este la fel de preocupat de potențialele efecte negative asupra planurilor programului său.

„Acesta a fost unul dintre aspectele controversate, și eu văd ambele fețe ale monedei. Există cei care spun că ai nevoie de programul SBIR pentru a injecta bani în companii non-tradiționale și a aduce noi actori în portofoliu. Iar criticii spun: ‘Dar ce obținem de la asta?’ Pentru că pragurile de finanțare sunt atât de mici, încât, de obicei, nu obții un produs, ci un studiu,” a explicat Hammett.

Space RCO a abordat această problemă încercând să mărească plafoanele de finanțare pentru premiile SBIR și concentrându-și granturile mici pe produse și capabilități care sunt foarte aproape de a fi gata de lansare.

Sateliți agili: O necesitate strategică, inghețată de impas

Cel puțin una dintre inițiativele biroului este în așteptare din cauza impasului legislativ: o cerere de propuneri (RFP) planificată pentru un nou program ce vizează dezvoltarea de „autobuze” satelitare „agile”, capabile de o manevrabilitate sporită pe orbită, esențială pentru supraveghere și operațiuni de război orbital.

„Am încercat să stimulăm atât interesul industriei în investițiile proprii în cercetare și dezvoltare independentă (IRAD), cât și interesul AFRL (Air Force Research Laboratory) și SpaceWERX pentru maturizarea tehnologică, pentru a construi, dezvolta și a obține un istoric de zbor pentru sisteme care se pot deplasa pe orbită,” a declarat Hammett.

El a explicat că astfel de sateliți extrem de manevrabili „pot efectua recunoaștere în spațiu” și pot furniza informații mult mai rapid decât actuala constelație GSSAP (Geosynchronous Space Situational Awareness Program), care este „nu foarte agilă” și necesită „mult timp pentru a se deplasa în jurul centurii și a observa lucrurile.”

Mai mult, Hammett a subliniat că manevrabilitatea va fi cheia luptei în spațiu. „Trebuie să putem fugi dacă vin răufăcători și trebuie să-i urmărim dacă încercăm să efectuăm operațiuni ofensive în spațiu,” a adăugat el.

Hammett a menționat că Space RCO a organizat în august o zi a industriei, care a servit drept „o curățare a furnizorilor care lucrau la tehnologia de autobuze de acest gen. Și sunt, în mare parte, o mulțime de noi actori; nu sunt principalii contractori tradiționali din apărare. Câțiva dintre ei sunt aici astăzi: K2; Turion.”

K2 Space, cu sediul în California, fondată în 2022, vizează construirea de sateliți foarte mari care pot fi utilizați pe orice orbită, intenționând să lanseze primul său satelit de „mega-clasă” în martie. Turion Space, fondată în 2020, se concentrează pe construirea unei serii de nave spațiale de diferite dimensiuni, numite DROIDs, concepute pentru manevre rapide și/sau de lungă durată, precum și pentru operațiuni de întâlnire și proximitate.

Hammett a explicat că biroul său nu a lansat încă RFP-ul din cauza incertitudinii privind statutul finanțării SBIR și TACFI pentru FY26 și anii următori. Cu toate acestea, el a notat că există un „angajament” din partea AFRL și SpaceWERX de a publica cereri de informații și de a finanța „câteva eforturi STRATFI” dacă și când autorizația SBIR va fi reautorizată. Soarta inovației spațiale americane rămâne, așadar, în mâinile legislatorilor de pe Capitol Hill.

Într-o mișcare strategică menită să redefinească capacitățile de supraveghere, Forțele Spațiale (Space Force) și Oficiul Național de Recunoaștere (NRO) din Statele Unite colaborează intens pentru a dezvolta și implementa o constelație de sateliți capabili să urmărească aeronavele și dronele la nivel global. Această inițiativă, descrisă ca o prioritate de top, promite o transformare radicală a modului în care America își monitorizează spațiul aerian și obiectivele de interes, însă se confruntă cu provocări semnificative atât pe plan tehnic, cât și bugetar.

AMTI: O cursă contra cronometru pentru controlul spațiului aerian

Secretarul Forțelor Aeriene, Troy Meink, a subliniat recent, la conferința Spacepower 2025 din Orlando, urgența de a livra rapid capabilități de indicare a țintelor mobile aeriene (AMTI – Airborne Moving Target Indication). „Prioritatea este de a oferi rapid capabilități AMTI, dar trebuie să avem și o strategie pe termen lung”, a declarat Meink, adăugând că se lucrează la definirea acesteia.

Strategia de achiziție va fi una competitivă, bazată pe multiple contracte acordate unor furnizori diferiți. Această abordare elimină riscul dependenței de un singur contractor și încurajează inovația, permițând construirea rapidă a acestei capabilități esențiale. Cu toate acestea, finanțarea programului comun Space Force-NRO implică aprobări din partea mai multor comitete Congresului, complicând procesul bugetar.

Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a evidențiat diferențele tehnice substanțiale dintre detectarea țintelor terestre (GMTI – Ground Moving Target Indication) și cele aeriene (AMTI). „Deși par similare, sunt destul de diferite”, a explicat Saltzman. „Obiectele de la sol se deplasează mai lent decât cele aeriene, necesitând niveluri diferite de fidelitate în urmărire.” Această distincție tehnică subliniază complexitatea dezvoltării sistemelor AMTI.

Bătălia bugetară: Sateliții versus avioanele de alertă timpurie E-7 Wedgetail

În paralel cu eforturile de dezvoltare AMTI, Departamentul Forțelor Aeriene se confruntă cu rezistența Congresului privind planul administrației Trump de a anula programul aeronavelor E-7 Wedgetail. Aceste avioane, menite să înlocuiască flota învechită de E-3 Sentry AWACS, reprezentau o investiție semnificativă, cu Boeing câștigând un contract de 2,6 miliarde de dolari pentru două prototipuri.

Actul de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2026, recent adoptat de Camera Reprezentanților și aflat acum în Senat, include dispoziții care interzic terminarea programului E-7 și alocă 846,7 milioane de dolari pentru continuarea dezvoltării și achiziției acestora. Secretarul Meink a confirmat că Forțele Aeriene vor finaliza „testul rapid al prototipului” E-7, așa cum cere NDAA. El a subliniat, de asemenea, că aeronava Wedgetail este deja utilizată de aliați, iar Forțele Aeriene colaborează cu aceștia pentru a integra noile capabilități ce vor rezulta din prototipurile rapide.

Această dualitate reflectă o dilemă strategică: oare investiția masivă în capabilități spațiale de supraveghere AMTI va depăși necesitatea unor platforme aeriene dedicate, cum ar fi E-7 Wedgetail? Răspunsul la această întrebare va modela viitorul apărării aeriene și spațiale.