Actualitate
Klaus Iohannis nu este nazist
În unele dintre cercurile de oameni cu care eu am contact, Klaus Iohannis este antipatizat. Și taxat în fel și chip. Din ce în ce mai frecvent, aud o acuzație foarte gravă. Cum că ar fi nazist. Așa că am decis să iau taurul de coarne. Și să atac acest subiect extrem de delicat. Îi avertizez însă pe cititori. Din capul locului, eu unul nu admit teza conform căreia Iohannis e nazist.
Desigur, niciunul dintre cei care îl eticheteză astfel nu sugerează că domnul Klaus Iohannis ar fi nazist în sensul propriu al cuvântului. Adică nazist cu legitimație. Ci, mai degrabă, că este nazist în spirit. În modul în care gândește. Și în comportamentul pe care îl manifestă. Dar nici din această perspectivă eu nu pot să susțin o asemenea teză.
Sunt convins că această etichetă îi este pusă cu trimitere directă la Grupul Etnic German. Grupul Etnic German a fost o organizație nazistă. Înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un număr foarte mare de etnici germani s-au înscris în această grupare și circa 80.000 dintre ei au ales în mod voluntar să facă parte din SS și nu au participat ca militari ai Armatei Române. Mulți dintre ei susținând că Armata Română este mult prea tolerantă cu evreii. Și mulți dintre acești tineri rătăciți, pierduți în tenebrele nazismului, și-au pierdut viața încercând să materializeze ideile demente ale lui Adolf Hitler. Aproape toți cei care au scăpat de moarte sau de prizonierat și s-au întors acasă au fost ulterior ridicați de dubele Securității, făcuți pachet, dați pe mâna rușilor și expediați în Siberia. Puțini dintre ei au mai revenit vreodată. Iar sub comunism, după cum bine se știe, o parte însemnată a populației de sași a emigrat în Germania Federală. Satele și localitățile în care în trecut sute de ani trăise o populație germană au rămas în bună măsură pustii. A fost o tragedie. Pentru ei, dar și pentru cultura și spiritualitatea românilor.
Faptul că domnul Klaus Iohannis este de origine germană nu poate reprezenta un păcat. Și nimeni nu-i poate pune din acest motiv ștampila de nazist. Dar atunci de ce? De ce atât de multe persoane, dintre care o bună parte l-au și votat în urmă cu cinci ani, îl etichetează drept nazist? Oricât ar fi de dificil și oricât ar fi de traumatizant, trebuie să răspundem la această întrebare.
Sunt două motive posibile pe care îmi propun să le iau în calcul. Un motiv este legătura pe care el însuși a construit-o între Forumul Democratic al Germanilor, pe care la condus mulți ani și organizația nazistă criminală, scoasă în afara legii și condamnată de istorie, care se numea Grupul Etnic German. Această legătură există, este probată și pentru ea domnul Klaus Iohannis trebuie să-și asume întreaga răspundere. Poate că tocmai din acest motiv el refuză cu obstinație să participe la o dezbatere cu contracandidatul său. Pentru a nu i se pune cumva vreo întrebare care să-l înfunde. Al doilea motiv este comportamentul său general. Lipsa de empatie față de semenii săi. Nepăsarea cu care în general îi tatează pe ceilalți oameni. Răceala din comportamentul său. Pe rând, mă voi referi la cele două motive pentru care în mod greșit i se pune lui Klaus Iohannis eticheta de nazist.
Prin urmare, cu mai mulți ani înainte de a fi ajuns prin votul nostru președinte al României, Klaus Iohannis a condus o organizație născută după decembrie 1989, Forumul Democratic al Germanilor din România și, în același timp, a fost și primar al Municipiului Sibiu. În acea perioadă, i-a venit o idee, inspirată sau nu de alții, legată de uriașul patrimoniu care fusese deținut de Grupul Etnic German și apoi confiscat de căre autoritățile statului român, printr-un decret semnat de Regele Mihai I de România, ca urmare a Tratatului de Pace și Convenției de Armistițiu, care stabiliseră că Grupul Etnic este o organizație nazistă, criminală. O parte dintre aceste bunuri fuseseră donate de bunăvoie sau forțat de comunitățile de germani sau chiar de organizațiile lor religioase și o altă parte, mai consistentă chiar, fusese obținută de prin spolierea, în complicitate cu autoritățile statului român, a familiilor de evrei. După cel de-al Doilea Război Mondial, acest patrimoniu uriaș, în valoare azi de miliarde de euro, a fost preluat de statul român.
Domnul Klaus Iohannis, în calitate de președinte al Forumului Democratic al Germanilor din România, a pus la cale o teribilă inginerie. Obiectivul a fost preluarea de către organizația condusă de el a acestui patrimoniu, sub forma unor restituiri, pe care statul român le-ar datora celor cărora le-a confiscat averea sub comunism. Ca să-și atingă acest obectiv, avea nevoie de două lucruri. 1). De protecție din partea Germaniei, de exercitarea în forță a autorității celui mai puternic stat european asupra autorităților de la București. 2). De o hotărâre judecătorească, prin care să se stabilească nici mai mult nici mai puțin, decât că Forumul Democratic al Germanior din România este succesorul în toate drepturile al Grupului Etnic German, o organizație, repet, nazistă, acuzată pe drept cuvânt de crime de război.
Și astfel, pas cu pas, Klaus Iohannis a reușit mai întâi să obțină o hotărâre judecătorească rămasă definitivă a unei instanțe din Sibiu, oraș unde el era primar și apoi, tot pas cu pas, într-o Românie a lucrului bine făcut, restituirea, rând pe rând, a unor proprietăți, în special imobile și opere de artă, în valoare de miliarde de euro, în beneficiul Forumului Democratic al Germanilor din România și al comunităților religioase germane. Și totul în condițiile în care din nefericre numărul etnicilor germani din România nu depășește cifra de 30.000. Teoretic, toți aceștia au devenit peste noapte milionari. Grație lui Klaus Iohannis. În zadar a încercat Parchetul să întoarcă hotărârea judecătorească de la Sibiu printr-un recurs în interesul statului, în care este pe larg explicată ilegalitatea respectvei decizii de instanță.
Pasul doi a fost nici mai mult nici mai puțin decât intervenția în forță a cancelarului Angela Merkel, care a făcut presiuni asupra autorităților statului român pentru a urgenta și a finalizat restituirile. Nu este de mirare în aceste condiții că, înainte de a fi devenit președinte al României, domnul Klaus Iohannis a fost decorat de statul german cu cea mai înaltă distincție și, pentru prima dată, respectiva distincție a fost acordată unui cetățean al altui stat.
Când Klaus Iohannis a intrat în competiție în urmă cu cinci ani cu Victor Ponta pentru funcția prezidențială, acest fapt desoebit de grav prin care statul român a fost prejudiciat de bunuri în valoare de miliarde de euro, nu a fost cunoscut. Și ca atare nu a fost dezbătut în cele două întâlniri în direct organizate de staff-urile electorale ale candidaților. La acea dată nici litigiile legate de imobilele deținute personal de Klaus Iohannis nu erau cunoscute. Și nici nu aveau cum. Pentru că la acea dată încă nu existase o sentință definitivă a unui tribunal, prin care să se constate că una dintre achiziții, imobilul din centrul Sibiului închiriat pe bani grei băncii Reiffeisen, fusese obținut în baza unor documente false, prezentate cu rea credință de cei care au devenit proprietari ai imobilului cu concursul autorităților locale – Klaus Iohannis fiind primar al Municipiului Sibiu. Această sentință judecătorească, dată pe parcursul mandatului de președinte a lui Klaus Iohannis, constată reaua credință a familiei Iohannis.
Ținând cont de circumstanțele descrise mai sus, avem o primă explicație a obstinației cu care Klaus Iohannis a evitat o confruntare printr-o dezbatere publică cu contracandidați săi și va evita o asemenea confruntare cu doamna Dăncilă. Ce ar putea să răspundă dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant cazute din dulapul său?
Alegând însă să refuze orice dezbatere, Klaus Iohannis manifestă nu numai lașitate, fapt regretabil pentru un om politic care dorește să conducă statul român, ci și dispreț față de cetățeni. Pentru că cetățenii sunt cei care au acest drept în primul rând și abia în al doilea rând e vorba de contracandidatul său. Această atitudine, această cerbicie a lui Klaus Iohannis, criticată alaltăieri chiar în prestigioasa publicație germană Stern, unde se semnalează că acest refuz este unic în Europa democrată, este taxată de cunoscuții mei drept expresia unor reflexe de tip nazist. Iar această atitudine este pusă în corelație cu alte momente în care Klaus Iohannis a reacționat cu nepăsare, cu nesimțire chiar. Cum ar fi de pildă momentul în care un militar american a leșinat la câțiva metri distanță de Klaus Iohannis, care rostea un discurs la Constanța de Ziua Marinei. Acesta nu a întrerupt discursul, s-a prefăcut că nu vede despre ce este vorba și nici nu a reacționat imediat după discurs, interesându-se de soarta militarului.
Și mai este un detaliu care îi determină pe mulți ca, în mod neîntemeiat, să-i pună lui Klaus Iohannis eticheta de nazist. În spațiul public au apărut, dar nu cu prea mare insistență, dezvăluiri, comentarii și referiri la această mizerie a succesiunii Forumului Democratic al Germanilor din România în toate drepturile din Grupul Etnic German, organizație nazistă criminală. Una dintre dezbatrei a fost organizată de Andreea Crețulescu la România TV. Toți participanții la această dezbatere, inclusiv cei care au participat telefonic, în frunte cu Andreea Crețulescu, în calitatea ei de realizator, au fost judecați în urma unei plângeri formulate de Forumul Democratic al Germanilor din România de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și în ciuda evidențelor toți, fără excepție, au fost găsiți vinovați. Și fiecare a fost sancționat cu amendă de câte 2.000 de lei. Evident participanții a dezbatere au făcut recurs, și acesta urmează să se judece. Dar până atunci, până la clarificarea acestei situații, întrucât deja există o sancțiune dată pentru acuzațiile aduse lui Klaus Iohannis, televiziunile de știri și ziarele de investigație se tem pe drept cuvânt să dezbată această temă incendiară. Dacă însă ar exista o dezbatere a celor doi candidați prezidențiali rămași în cursă, dinamita i-ar exploda în față lui Klaus Iohannis. Nimic nu ar putea-o opri pe Viorica Dăncilă, exceptând ipoteza unei complicități cu contracandidatul ei, să-i pună acestuia cuvenitele întrebări. Și să-l înfunde pur și simplu.
Klaus Iohannis, în ciuda detalilor de mai sus, nu este nazist. El este etichetat astfel pentru că este extrem de oportunist. Și nu a avut scrupule în a obține foloase necuvenite pentru el și pentru Forumul Democratic al Germanilor din România. Acum, când se pregătește să sacrifice în beneficiul companiilor germane programele de înzestrare ale Armatei Române, el nu o face fiindcă este nazist. Ci fiindcă este oportunist. Pentru că astfel beneficiază în continuare de protectoratul Berlinului. Ca un bun vasal. Iar modul în care a decis să conducă Executivul României, transformându-l pe Ludivic Orban într-un simplu valet, nu este de tip nazist. Ci vine tot din oportunism. Pentru că asta i-ar putea asigura în viitor o autoritate de necontestat. Și, după anihilarea Parlamentului, o libertate deplină în mișcări. Nu e nazism! E oportunism!
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 5 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 2 zileCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 5 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 16 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Exclusivacum 4 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 5 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 5 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



