Connect with us

Actualitate

Cind boicotarea votului devine indatorire cetateneasca. Si ceva despre paradoxul mioritic

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?

Votul este temelia democrației, se spune, iar oamenii trebuie să iasă masiv și să-și aleagă conducătorii.
Chiulul de la vot e o lovitură dată democrației în ansamblu.
Și totuși, cînd însăși procesul electoral este viciat profund, oare nu rămîne boicotul generalizat unica armă împotriva abuzurilor celor care conduc?
Cum altfel să semnalizezi întregii lumi că ceva grav se întîmplă într-o anume democrație decît absentînd în masă de la urne?

Calitatea unei democrații este direct proporțională cu prezența cetățenilor săi la vot, pentru că asta denotă încredere în respectiva democrație și în puterea cetățeanului de a schimba ceva. Sigur că Mark Twain bombănea încă de acum vreun secol și jumătate că dacă votul nostru ar conta cu adevărat, ni l-ar fi luat demult. Dar o fi zis-o la supărare.

Țările foste comuniste stau foarte prost la capitolul prezență la vot în raport cu statele din vest.
Iar motivul e că, după entuziasmul instalat imediat după căderea comunismului, s-a ajuns încet-încet la un scepticism de calibru față de corectitudinea votului.

În ultimii ani, însă, scăderea constantă a prezenței la vot de la un ciclu la altul a dat semne de stopare, ba chiar de inversare a fenomenului. Și-au recăpătat românii, brusc, încrederea în democrație ori, mai grav, am ajuns să ne fie falsificate pînă și cifrele de prezență din softul STS ori prin alte metode?

Pentru organizatorii alegerilor, o prezență mare e crucială, pentru că transmite altora semnalul că e totul în regulă cu democrația mioritică.
În regimul comunist, se făcea totul pentru o prezență la vot de peste 95% în condițiile în care exista un singur candidat, PCR. (Ceaușescu era ales de MAN)
Ca unic competitor, PCR(FDUS) putea cîștiga și cu un singur vot; era esențială, însă, o prezență uriașă pentru o legitimitate aproape totală.

În vremurile moderne, boicoturile cele mai mari ale alegerilor se înregistrează în țările cu cel mai mare deficit de democrație, precum statele africane, asiatice ori republici bananiere latino-americane.
În egală măsură, statele nedemocratice sunt foarte nervoase vizavi de fenomenul boicotului și adesea introduc prevederi legislative punitive. Ne amintim reacția nervoasă a lui Putin de acum doi ani, cînd liderul opoziției, Alexei Navalni, chema la boicotarea alegerilor prezidențiale, clamînd absența democrației.

Aveau românii motive să stea în case la alegerile de azi?
În opinia noastră, da.

Pentru că în România se întîmplă lucruri de o gravitate extremă legate de procesul electoral.
Pare că fiecare regulă existentă a ajuns în situația de a fi încălcată.
Începînd cu dreptul cel mai sacru al alegătorului, acela de a-și cunoaște aleșii.

Am avut prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale, fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu, fără minima posibilitatea de a-i adresa vreo întrebare. O campanie în care programele electorale au figurat doar simbolic și în care s-au depus eforturi titanice pentru generarea unor evenimente care să acopere problematica electorală.

Mass-media a funcționat cu motoarele aproape oprite în campanie, afișajul stradal care are menirea de a însufleți campania în orice țară democratică a fost pus cu botul pe labe încă de acum cîțiva ani, prin normele restrictive impuse de legea alegerilor. De aici aberația amplasării marilor panouri electorale înaintea campaniei, pentru a fi eliminate după începerea ei.

Au apărut și alte aberații pe bandă rulantă.
A apărut prevederea neconstituțională cu votul întins pe trei zile, dar numai pentru anumiți cetățeni. Atenție, nu pentru diasporeni, ci pentru orice cetățean care se afla în străinătate vineri sau sîmbătă.
Am arătat încă din primăvară că România e unica țară a lumii care organizează sute de secții de vot în străinătate; statele cu cele mai mari diaspore, India sau Israel, impun prezența în țară amatorilor de vot. SUA permite votul doar celor care au impozitele plătite la zi, în țară, Germania doar celor care motivează în scris dorința de vot, Marea Britanie doar un număr limitat de ani după părăsirea țării șamd.
La noi, s-a mers cu aberația pînă la organizarea unei secții de vot la Phenian, deși acolo votează doar personalul ambasadei, iar acesta o putea face prin corespondență.

S-a mai descoperit că, potrivit legii modificate recent, campania prezidențială trebuia să se încheie în sîmbăta dinaintea zilei alegerilor, adică sîmbăta trecută, pentru că alegerile au început vineri, oficial.
Mai avem situația halucinantă a candidaților – practic toți – prinși cu semnături falsificate, ori insuficiente, ori ambele, dar care au intrat, totuși, în cursă prin intermediul justiției și al legii proaste.
Nu-i de mirare că fostul președinte al CCR avertiza că ăsta ar fi motiv de anulare a alegerilor.

Să nu uităm lipsa tradiționalei licitații pentru softul electoral; în alți ani se făcea de formă și cîștigau firmele agreate de servicii, acum a dispărut pînă și salvarea aparențelor. La butoanele electorale continuă să se afle un serviciu secret militarizat, caz unic în Europa, dacă nu în lume.
La fel cum continuă să persiste, pe lista alegătorilor, numărul sfidător de 19 milioane de persoane, ceea ce corespunde întregii populații a României, cu diaspora și copii cu tot.
Numărul real al alegătorilor se plasează pe la 14-15 milioane, dintre care doar vreo 10 în interiorul granițelor.
Ceea ce înseamnă din capul locul vreo 5-7 procente fictive de alegători, adică suficient cît să încline balanța după placul unora.

”Tot ce a putut produce clasa politică pentru ocuparea funcției supreme în stat ar merita o prezență la vot de doar cîteva procente. Ar fi o lecție cu consecințe dintre cele mai grave pentru politicienii noștri” relata, cu luciditate, postul german Deutsche Welle la prezidențialele din 2014.

Mai mult decît oferta electorală săracă se remarcă omniprezența influenței serviciilor secrete în alegeri.

În vara lui 2009, Adrian Năstase declara public că ”În Romania, serviciile sunt cele care decid castigatorii campaniilor electorale (in special cele prezidentiale). Sunt teorii solide, destul de credibile si foarte greu de combatut de cei care au acces la informatii despre cum se implica oamenii puternici din servicii in campaniile electorale”.

La cîteva zile după alegerile prezidențiale din 2009 și mult înaintea celebrelor dezvăluiri despre sufrageria lui Oprea, președintele Comsiiei SRI, deputatul Ion Stan, făcea afirmații șocante:

”La 20 de ani de la Revoluţia română, România a devenit un stat mafiot în care postul de preşedinte poate fi cumpărat de cel care are bani, influenţa şi instrumente prin care să fraudeze alegerile. Maşina de fraudare a alegerilor prezidenţiale a folosit toate mecanismele care puteau fi accesate, după cum urmează: Instituţiile statului: poliţie, jandarmerie, servicii secrete, prefecturi, servicii deconcentrate, agenţi economici cu capital de stat au acţionat prin intimidare, şantaj şi forţă, instaurând frica în rândul unei populaţii sărăcite peste măsură şi uşor de manipulat”.

Trei ani mai tîrziu era azvîrlit în închisoare, dovadă că nu e bine să dai prea tare cu bățul prin gardul serviciilor.

Concluzii similare aveau să se regăsească și în Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor prezindențiale din 2009: președintele Traian Băsescu, fostul premier Emil Boc și o parte a membrilor guvernului de atunci erau acuzați de constituire a unui grup infracțional organizat cu scopul deturnării alegerilor. Desigur, Parchetul General s-a făcut că plouă.

Băsescu avea, pe atunci, o opinie contrară, dar nu mai puțin incendiară: ”Iată că ne apropiem de sfârşitul campaniei şi încă niciun serviciu secret al României n-a intrat în acest joc politic şi cred că este pentru prima dată. Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, îmi voi da singur bilă albă pentru faptul că serviciile au stat neutre şi şi-au văzut de treaba lor”.

Nu putem să-l ratăm pe Victor Ponta și faimoasa sa declarație din decembrie 2009 conform căreia ”sistemul de fraudă și de furt al PDL a funcționat mai bine decît cel al PSD”.

În 2013, directorul SRI, George Maior, vorbea într-un interviu despre tentativele ”unora” de a folosi serviciul în scopuri electorale la prezidențialele din 2014.
În aprilie 2016, o postare de-a dreptul explozivă a lui Traian Băsescu, pe Facebook:

”Pe fondul slăbiciunilor clasei politice, în România se instalează la putere o “sectă a securităţii naţionale” coruptă, avidă de putere, nelegitimă în exercitarea puterii, răspîndită în toate structurile statului şi care şi-a propus să substituie clasa politică şi cu tendinţa de a influenţa şi justiţia.
Dacă politicienii vor continua să tremure de frică, nu peste mult timp, această “sectă a securităţii naţionale “ va deveni stăpîna tuturor pîrghiilor statului, inclusiv a acelora care implică decizii politice”.

În noiembrie anul trecut, un fost consilier prezidențial și lider fondator al PMP, Adrian Rădulescu, aruncă o bombă: serviciile secrete au plasat pe primele două locuri ale PMP, doi candidați, Siegfried Mureșan și Cristian Preda, pentru alegerile europarlamentare. La cîteva zile după asta, scorul PMP în sondaje sărise de la 2,6% la cca.10%, iar partidul-fantomă ajungea în PE.

În februarie anul acesta, Raluca Turcan informa public poporul român, printr-un comunicat de presă, cît de ușor pot fi fraudate alegerile:
”PNL solicită PSD retragerea propunerii lui Mircea Drăghici de la conducerea AEP. Această propunere reprezintă furt cu premeditare! PSD urmărește să fure alegerile! PSD urmărește să deturneze banii acestei instituții!(…) Există pericolul să nu mai putem avea încredere în rezultatul alegerilor pentru că Liviu Dragnea își pune un apropiat suspectat de corupție să le gestioneze și controleze! Acest lucru va conduce cu siguranța la o serie de abuzuri în perioada electorală și postelectorală:
Blocarea candidaturilor pentru opoziția incomodă;
Blocare accesului opoziției la canalele media și la spațiile de publicitate;
Invalidarea dosarelor de candidaturi, invalidarea listelor de susținători;
Controale, amenzi, hărțuiri și intimidări ale adversarilor.”

Practic, un mare lider al opoziției ne-a explicat că fie și doar președintele AEP are puterea de a deturna rezultatul alegerilor.

Acum două luni, fondatorul SRI, Virgil Măgureanu, spunea sec, pentru Europa liberă, că serviciile pot determina rezultatul alegerilor: „Pot influența și încă într-un mod hotărâtor, atâta vreme cât anumite părți ale procesului electoral sunt trecute și prin acest filtru. La noi se spune – deși termenul acesta e puțin bizar – că Serviciul de Telecomunicații Speciale răspunde de finalizarea rezultatelor votului ș.a.m.d.. Nu vreau să intru în amănunte aici, dar, peste tot în lume, nu numai la noi, serviciile au o marjă bună în ce privește rezultatul votului și modul în care acest rezultat se vede în realitatea politică postelectorală”.

În iunie, însuși Traian Băsescu recunoștea că serviciile secrete se amestecă în alegeri: ”Se implică în mod mai discret ori mai puțin discret. Sau scot niște bombe de la secret și le împing în spațiul public în plină campanie”.

Cu două zile înaintea europarlamentarelor, Victor Ponta făcea afirmații-șoc: ”România plătește din taxe și impozite niște instituții și bine face, servicii de informații, care sigur ne apără de teroriști. Atenție, li s-a tăiat bugetul anul acesta și eu cred că li s-a tăiat intenționat ca să nu poată să fie eficienți împotriva războiului online, a hackerilor ruși, vin alegerile de la noi. Acesta a fost scopul pentru care l-au tăiat”.

Cu sau fără hackerii ruși, 48 de ore mai tîrziu ne-am trezit că un partid, ALDE, ia aproape o treime din scorul din sondaje și ratează PE, UDMR adună voturi salvatoare din absolut toate județele, iar Pro România și PMP intră în PE, deși erau în marja de eroare a ratării, în sondaje.
În ultimele două campanii s-a ajuns să se vorbească public despre faptul că avem un partid, USR, nășit de generalul SRI Florian Coldea ori unul, Pro România, nășit de generalul SIE Silviu Predoiu.
Și să se vorbească public despre războiul politic dintre ”activii” și ”rezerviștii” unor servicii.

SPP a fost pus la zid vehement în ultimii ani tot pentru implicarea profundă în politică. Despre ”Doi și un sfert” se vorbește permanent că e vînat înaintea alegerilor tocmai pentru forța de influență pe care o are.

Ne oprim aici cu exemplele, dar să spunem că asemenea dezvăluiri și afirmații au fost cu sutele de-a lungul ultimilor ani, în special, și ele aveau menirea – și obligația, chiar – să zguduie puternic încrederea românilor în democrație și în corecta organizare a alegerilor.
Iar neîncrederea în corectitudinea alegerilor induce categoric absenteismul la urne.
La noi, în schimb, pare să funcționeze paradoul mioritic, mecanismul invers: cu cît apar mai multe dovezi ale confiscării și manipulării mecanismului de vot, cu atît secțiile de vot par mai aglomerate.

Sau poate doar par, și mîna lungă a sistemului a ajuns cu falsurile și aici?

 

 

Actualitate

De la NASA la avangarda securității naționale: Jim Bridenstine preia conducerea Quantum Space

Publicat

pe

De

Fostul administrator NASA face pasul spre sectorul privat într-un moment critic, pariind pe o nouă generație de vehicule spațiale capabile de „manevre dinamice” pentru a contracara amenințările globale.

Startup-ul american Quantum Space a dat o lovitură pe piața tehnologiei aerospațiale prin numirea lui Jim Bridenstine în funcția de CEO. Mișcarea vine într-un moment în care Statele Unite își redefinesc prioritățile de securitate în spațiul cosmic, căutând soluții pentru nave spațiale ultra-manevrabile și capabile de zboruri pe distanțe lungi. Bridenstine, al 13-lea administrator al NASA și arhitectul programului Artemis, aduce cu sine o expertiză rară, combinând experiența de aviator naval cu cea de legiuitor și lider al celei mai importante agenții spațiale din lume.

Ranger: Satelitul care rescrie regulile jocului pe orbită

Punctul central al strategiei sub conducerea lui Bridenstine este nava spațială Ranger. Într-o eră în care activele orbitale ale SUA sunt tot mai vulnerabile, noul CEO subliniază o necesitate urgentă: impredictibilitatea. Pentru a supraviețui într-un mediu ostil, sateliții trebuie să aibă capacitatea de a se deplasa rapid și frecvent.

Proiectul Ranger este o anomalie tehnologică în cel mai bun sens al cuvântului. Deși face parte din clasa medie (400-700 kg), vehiculul va putea transporta o cantitate record de 4.000 de kilograme de combustibil (hidrazină). Această rezervă masivă, utilizată atât pentru propulsia chimică (manevre rapide), cât și pentru cea electrică (eficiență pe termen lung), oferă o libertate de mișcare fără precedent în comparație cu sateliții geostaționari actuali, care rămân adesea „captivi” în orbite rigide.

Miza cislunară: Noua frontieră a supremației strategice

Dincolo de orbita terestră, Quantum Space privește spre spațiul cislunar — regiunea dintre Pământ și Lună. Pe măsură ce marile puteri mondiale accelerează planurile pentru extracția de resurse și prezența permanentă pe suprafața lunară, controlul acestei zone devine vital. „Trebuie să devenim mai buni în spațiul cislunar pentru a rămâne în fața adversarilor”, avertizează Bridenstine.

Compania nu pornește de la zero. Cu sediul în Maryland, startup-ul are deja contracte solide cu Forțele Spațiale ale SUA și DARPA. Recent, Quantum Space a fost selectată pentru programul Andromeda, menit să înlocuiască vechile constelații de monitorizare orbitală, și participă la proiectul LASSO al DARPA pentru detectarea apei pe Lună. Cu prima lansare a vehiculului Ranger programată pentru începutul anului 2027, Quantum Space se poziționează nu doar ca un furnizor de tehnologie, ci ca un pilon al noii arhitecturi de apărare spațială.

Citeste in continuare

Actualitate

Motoare de război sub capotă civilă: Gigantii auto europeni cochetează cu industria apărării

Publicat

pe

De

Într-un peisaj economic marcat de tensiuni geopolitice și o concurență acerbă pe piața vehiculelor electrice, granița dintre industria auto și cea de apărare începe să se estompeze în Europa. Producători de renume, precum Renault și Volkswagen, explorează noi modalități de a-și rentabiliza spațiile de producție, transformând liniile de asamblare a mașinilor în baze de sprijin pentru tehnologia militară.

Dilema de la Paris: Drone cu ADN de automobil

Renault Group a făcut recent un pas îndrăzneț prin parteneriatul cu startup-ul Turgis Gaillard, vizând producția a 600 de drone lunar pentru forțele armate franceze. Proiectul, cunoscut sub numele de „Chorus”, este răspunsul Franței la amenințările reprezentate de dronele de tip Shahed. Cu toate acestea, gigantul francez pășește cu prudență, refuzând oficial eticheta de „jucător major” în sectorul armamentului.

Deși la uzina din Le Mans va fi instalată o linie dedicată structurilor de drone, conducerea companiei insistă că aceasta este o oportunitate punctuală. Strategia pare a fi una de tipul „un picior înăuntru, unul afară”: utilizarea expertizei în producția de serie pentru a sprijini nevoile statului, fără a altera identitatea mărcii axate pe mobilitate civilă.

Umbra „Iron Dome” asupra Germaniei și falimentul unor parteneriate

În Germania, situația este și mai nuanțată. Volkswagen a explorat posibilitatea de a utiliza fabrica sa din Osnabrück — aflată într-un impas economic — pentru a produce componente destinate sistemului israelian de apărare antirachetă Iron Dome. Deși compania a negat oficial intenția de a produce „arme”, portița pentru fabricarea de componente auxiliare rămâne deschisă, în contextul în care site-ul respectiv are nevoie disperată de proiecte pentru a supraviețui după anul 2027.

Nu toate aceste „maritaje” industriale sunt însă încununate de succes. Gigantul rachetelor MBDA a încercat un parteneriat similar cu un producător auto anonim pentru a fabrica drone de atac, însă planurile au eșuat recent, forțând sectorul apărării să revină la metodele tradiționale de producție.

Factorul chinez și excedentul de producție

Analiștii identifică două motoare principale din spatele acestei tendințe incipiente. Pe de o parte, bugetele de apărare europene au atins niveluri record, generând o cerere masivă de echipamente. Pe de altă parte, ofensiva producătorilor chinezi de mașini în Europa a erodat cota de piață a giganților locali, lăsându-i pe aceștia cu spații de producție neutilizate și o nevoie urgentă de diversificare a veniturilor.

Totuși, entuziasmul este temperat de realitate. În Germania, veniturile industriei auto depășesc 500 de miliarde de euro, în timp ce primii cinci jucători din apărare abia ating 30 de miliarde. Sectorul militar poate „îndulci” declinul economic, dar nu poate înlocui coloana vertebrală a industriei auto.

O Europă cu două viteze: Conversie versus consolidare

În timp ce Franța și Germania experimentează conversia civil-militar, alte națiuni, precum Italia, aleg o cale diferită. În loc să transforme fabricile de mașini, Roma mizează pe consolidarea campionilor săi naționali deja existenți, precum Leonardo sau Fincantieri.

Miza finală rămâne una de adaptabilitate: producătorii auto vor deveni furnizori de apărare doar atât timp cât profitabilitatea este reală, iar procesele complexe de reconversie tehnologică nu vor sufoca eficiența liniilor de asamblare.

Citeste in continuare

Actualitate

Orizont 2030: Planul strategic al Infanteriei Marine pentru blindatele de recunoaștere de ultimă generație

Publicat

pe

De

Corpul Pușcașilor Marini își trasează viitorul operațional printr-o strategie pe termen lung, vizând modernizarea radicală a capacităților de recunoaștere terestră. În centrul acestei transformări se află programul Advanced Reconnaissance Vehicle (ARV), un proiect ambițios care promite să redefinească modul în care forțele de elită vor gestiona amenințările asimetrice în deceniul următor.

Calendarul inovației: De la faza de testare la selecția finală

Dezvoltarea celei de-a doua etape a programului ARV (Increment 2) este programată să înceapă oficial la finalul acestui deceniu, marcând un moment de cotitură în înzestrarea trupelor. Conform oficialilor prezenți la expoziția anuală Modern Day Marine, anul 2029 va fi punctul de start pentru cercetarea și dezvoltarea noilor variante, proces ce se va desfășura în paralel cu finalizarea primei etape.

În prezent, prima etapă (Increment 1) se află într-un stadiu avansat de pre-producție. Giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron se află sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia crucială de selecție a furnizorului unic este așteptată în 2029, urmând ca producția de serie să demareze oficial la sfârșitul anului 2030.

Arsenalul celei de-a doua etape: Drone, foc de precizie și logistică avansată

Dacă prima etapă a programului se concentrează pe variante destinate comenzii și controlului (C4/UAS), logisticii și sprijinului prin foc cu tunuri automate de 30 mm, cea de-a doua etapă ridică miza tehnologică. Aceasta va introduce trei variante specializate, concepute pentru a domina câmpul de luptă digitalizat:

  1. Sistemul Anti-Dronă (c-UAS): O platformă optimizată pentru o amenințare permanentă, capabilă să utilizeze atât soluții kinetice, cât și non-kinetice pentru a neutraliza aparatele de zbor fără pilot, rămânând în același timp eficientă împotriva țintelor terestre.
  2. Varianta de Foc de Precizie: Concepută pentru a oferi sprijin dincolo de linia vizuală (BLOS) pe distanțe de până la 40 de kilometri, acest model va fi dotat cu sisteme de atac electronic și recunoaștere avansată.
  3. Varianta de Recuperare: Un vehicul utilitar esențial, definit de o macara și un troliu performant, capabil să execute operațiuni de tăiere și sudură în condiții de front, având integrat și un sistem de realimentare rapidă.
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege.  După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Scrisoarea care mușcă coada propriilor vorbe Pe 3 aprilie 2026, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a...

Exclusiv3 ore ago

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

S-a mai dus o tură! Guvernul Bolojan a căzut în aplauzele unora și suspinele altora, lăsând în urmă un Minister...

Exclusiv3 ore ago

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă În Băicoi, nu mai domină mirosul...

Exclusivo zi ago

ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”

De la „Blitzkrieg-ul” epurator din 2024, la pioșenia de fațadă a Ministerului de Externe din 2026, statul român a transformat...

Exclusivo zi ago

„Troznești la genunchi, eu ard la coaste!” — Spectacolul sindical între Diamantul, Europol și acuzațiile IGPR

Lead Emil Pascut, liderul Sindicatului Diamantul, descrie cu un umor negru o scenă demnă de telenovelă administrativă: atacuri coordonate, acuzații...

Exclusivo zi ago

Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI

CUM SE TRANSFORMĂ „FABRICA DE FERICIRE” ÎN „PENSIONUL CUMETRIILOR” SUB BAGHETA BARONULUI NAN În timp ce ecranele televizoarelor ne bombardează...

Exclusiv2 zile ago

BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU

Epopeea penal-administrativă a fostului director de la Penitenciarul Ploiești, Valentin Matei (aici), a atins noi culmi ale ridicolului în weekend-ul...

Exclusiv2 zile ago

Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne

În laboratoarele prăfuite ale „surselor judiciare” din Ministerul Afacerilor Interne s-a născut recent un pui de kompromat, livrat cu fundă...

Exclusiv3 zile ago

OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC

În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață...

Exclusiv3 zile ago

GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă

Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la...

Exclusiv4 zile ago

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...

Exclusiv4 zile ago

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...

Exclusiv4 zile ago

„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă

În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...

Exclusiv5 zile ago

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv