Actualitate
Salvarea PSD din moarte clinică
Cel mai mare partid politic al ultimilor 30 de ani din România pare a se afla în moarte clinică. Este lovit din toate direcțiile. Din exteriorul țării și din interiorul țării. Electoratul său este de-a dreptul demonizat. Se strigă „Moarte PSD!”. Au fost pierdute alegerile europarlamentare. A fost decapitat Guvernul printr-o moțiune de cenzură. Fostul președinte e după gratii. Actualul președinte, într-o cursă nebunească. Fără prea mari sorți de izbândă. Dacă intră PSD în opoziție, se poate resuscita?
Situația este dramatică. Partidul care a dominat până în prezent România se poate scufunda. Până la disoluție. Iar lovitura mortală vine, culmea, nu din direcția factorului extern, nici măcar din direcția factorului intern, nu de la electorat, ci de la o hienă politică, crescută de partid, ajunsă conducător al partidului, apoi premier al partidului, după care s-a autoexilat. Pentru ca, în final, Victor Ponta să hăcuiască PSD-ul. După ce, cum este previzibil, sub o guvernare liberală va pierde alegerile prezidențiale, își va schimba staff-ul de conducere și, apoi, vulnerabilizat până la extrem, va intra în alegerile locale, ce se va întâmpla cu acest partid? Cum va supraviețui pentru a se menține pe linia de plutire în alegerile parlamentare, care vor avea loc peste un an?
Am insistat în mai multe demersuri editoriale, cu mult timp înaintea alegerilor europarlamentare, asupra necesității unei operațiuni tactice și până la un punct chiar strategice, care ar fi putut fi pusă în operă de către PSD. Tendința încă de atunci era de erodare pronunțată. În mod logic, acest partid ar fi trebuit să găsească o soluție pentru un supliment de oxigen. Și singura soluție era autoejectarea de la guvernare. Liviu Dragnea nu a înțeles acest lucru. Mai târziu, imediat după eșecul de la europarlamentare, nici Viorica Dăncilă nu a înțeles. Și nici nucleul de conducere al partidului. Erodarea de credibilitate și popularitate, atunci când te afli la guvernare, este însă nu numai ireversibilă, ci și supusă unui proces de accelerație. Erodarea nu se produce liniar. Ea crește exponențial. Acum, fie că a vrut, fie că nu a vrut, PSD are șansa, cel puțin teoretic, de a-și reîncărca în opoziție bateriile electorale.
Reîncărcarea bateriilor electorale de către PSD este însă condiționată. Mai întâi de finalizarea de către PNL și Iohannis a actului început prin moțiunea de cenzură votată în Parlament și, deci, prin instalarea unui nou Guvern și, în al doilea rând, de timp. Mai are PSD timp ca până la locale să iasă din moarte clinică, să se revigoreze și să-și recupereze electoratul, care este de presupus că va fi din nou umilit prin rezultatul de la prezidențiale?
Petrov, alias Traian Băsescu, un personaj care a fost de nenumărate ori etichetat drept un animal politic pur-sânge, un expert al combinațiilor, lansează, duminică cred, o gogomănie. Și anume că PSD nu va renunța nici în ruptul capului la guvernare și deci nu va face posibil un guvern PNL printr-un vot parlamentar. Motivul invocat de Petrov, alias Băsescu este că dacă lasă la guvernare PNL, acesta va modifica legea electorală printr-o ordonanță de urgență, astfel încât alegerile locale să nu se mai desfășoare într-un singur tur de scrutin ci în două. Schimbare care dezavantajează cele două partide mari din punctul de vedere al numărului de primari și consilieri, PSD și respectiv PNL și avantajează în schimb partidele mici, cel mai câștigat fiind USR. În ce constă neghiobia? În primul rând PNL, care de altfel a și susținut alături de PSD această formulă de alegeri, nu are niciun interes să-i cedeze USR-ului terenul, pe care l-a câștigat prin numărul mare de primari de care dispune și care este de presupus că vor câștiga din nou alegerile, dacă ele se desfășoară într-un singur tur de scrutin. Și această atitudine este aproape cu certitudine cea care va fi adoptată de către liberali, în ciuda afirmațiilor de campanie făcute până în prezent. În al doilea rând, ar fi o uriașă gafă a unui partid care se pretinde democrat, cum e PNL, ca înaintea alegerilor să modifice, dacă ar fi la guvernare, printr-o simplă ordonanță de urgență o lege, care a fost dezbătută și adoptată de Parlament. Ori dacă PNL ar încerca prin Parlament să schimbe legea, nu ar obține voturile necesare, în condițile în care pesediștii ar spune „nu”. Aceasta însă a fost o simplă paranteză.
PSD nu are niciun motiv să nu renunțe la guvernare. Nu are nici cel mai mic motiv ca în următoarele trei campanii electorale să primească toate zoiaele în față, în sensul că a organzat prost alegerile și, în același timp, fiind atent supravegheat, să nici nu poată să se bucure de beneficiile guvernării. Pe de altă parte, PSD s-ar putea opune doar primei nominalizări de premier făcută de Iohannis, și doar primei formule de guvern. La a doua nominalizare va depune armele sub șantajul dizolvării Parlamentului. Și atunci, cu cât mai repede, cu atât mai bine este pentru PSD să abandoneze guvernarea.
PSD nu se mai află în aceeași situație favorabilă în care s-a găsit atunci când a lăsat ca Guvernul Cioloș să se instaleze la Palatul Victoria. Acum PSD, spre deosebire de atunci, este în cădere liberă iar timpul rămas până la alegeri e prea scurt și șocul psihologic generat de pierderea prezidențialelor va fi mult prea puternică. Și nici nu-mi imaginez că într-un termen atât de scurt PSD va fi capabil să recupereze handicapul generat de europarlamentare și de pierderea guvernării, astfel încât, cu Viorica Dăncilă, să câștige alegerile prezidențiale. În consecință, soluția rațională este cedarea cât mai repede posibil a guvernării.
Ce se va întâmpla după reprezintă cu adevărat marea provocare. E adevărat – PSD nu mai beneficiază de avantajul din 2016, când temporar a lăsat Palatul Victoria pe mâna așa-zisului guvern tehnocrat. În schimb, are alte atuuri pe care le-ar putea exploata la maximum. Cel mai important atu este inconsistența, fragilitatea și nesustenabiliatea majorității ad-hoc create la votul moțiunii de cenzură. Noua guvernare, așa cum a fost creionată și apoi proiectată de către Klaus Iohannis, nu poate sfârși decât prost, chiar și în condițiile în care se va afirma cu obstinație că este doar un provizorat, o conducere conjuncturală, care se izbește de o grea moștenire lăsată de PSD. Cât de repede se va produce dezastrul unei noi guvernări, care nu a fost pregătită în niciun fel, și cum va ști PSD să gestioneze acest avantaj și să accelereze prăbușire a liberală în materie de credibiliate, ei bine asta depinde de mai mulți factori. Asupra cărora voi insista într-un alt demers editorial.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Un pas istoric pentru apărarea Kievului: Raytheon și Lockheed Martin analizează producția de rachete Patriot direct în Ucraina
În urma anunțului surprinzător al președintelui Donald Trump privind acordarea unei licențe de producție, giganții industriei de apărare RTX (prin subsidiara Raytheon) și Lockheed Martin au demarat studiile de fezabilitate pentru fabricarea interceptoarelor Patriot pe teritoriul ucrainean. Discuțiile, deși aflate într-un stadiu incipient, marchează o schimbare fundamentală în strategia de susținere militară a Ucrainei, mutând accentul de pe transferul de echipamente către producția locală sub licență americană.
Undă verde de la Casa Albă: Administrația Trump forțează extinderea capacităților industriale în zonele de conflict
Decizia oficială de a permite licențierea producției de interceptoare în Ucraina a pus în mișcare mecanismele birocratice și tehnice ale marilor furnizori de armament. Tom Laliberty, președintele diviziei de sisteme de apărare terestră și aeriană din cadrul Raytheon, a confirmat la Farnborough că procesul este abia la început, subliniind că firma va urma îndeaproape directivele guvernului Statelor Unite. Această inițiativă vizează nu doar sprijinirea efortului de război, ci și reducerea presiunii asupra stocurilor globale, care au generat deja tensiuni cu alți clienți strategici, precum Elveția.
Arhitectura apărării aeriene: Analiza fezabilității pentru modelele GEM-T și PAC-3
Complexitatea sistemului Patriot, care integrează tehnologii de la mai mulți furnizori, ridică provocări logistice semnificative. În timp ce RTX furnizează interceptorul GEM-T, Lockheed Martin produce varianta PAC-3, ambele fiind esențiale pentru anihilarea amenințărilor balistice. Oficialii celor două companii studiază în prezent trei direcții de acțiune: implicarea lanțului de aprovizionare local, operarea unor facilități de mentenanță și, în cel mai ambițios scenariu, asamblarea completă a rachetelor pe sol ucrainean pentru a asigura suportul pe care Kievul îl solicită.
Inovație la costuri reduse: Lockheed Martin prezintă noul interceptor Adapted Capability Effector
În paralel cu discuțiile despre Ucraina, industria de apărare caută soluții pentru a face față cererii masive și costurilor ridicate. Lockheed Martin a profitat de contextul salonului aeronautic pentru a lansa o nouă versiune a interceptorului PAC-3, denumită Adapted Capability Effector (ACE). Această variantă, concepută pentru a fi mai accesibilă din punct de vedere financiar, urmează să fie dezvoltată în parteneriat cu industria europeană, primul test fiind programat pentru anul 2028. Această mutare semnalează o adaptare a marilor jucători la o realitate în care cantitatea și sustenabilitatea economică devin la fel de importante ca precizia tehnologică.
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 12 oreMascații închid lumina la Giurgiu: „Mandatul” lui Fulga, evacuat cu escortă morală
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 2 zileHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 4 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zileO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum 2 zileFurtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene



