Actualitate
CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI”
Am sa incep cu concluzia pentru a nu lasa loc de confuzii:
“SISTEMUL” a fost creat de servicile secrete si s-a naruit din cauza conflictului la varf si a unei conjuncturi favorabile ocultate din exterior! Romania risca dezastre identice cu ale Italiei, recoltate din activitatea malefica a lojei « Propaganda Due » si al sau Licio Gelli. Acesta este momentul defectiunii Udrea !

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit,social. Afacerea a inceput inca din faza de pregatire a loviturii de stat din decembrie,plan la care s-au adaugat, ca poamele pe ciorchine, diversi inchipuiti, multi derapand sau fiind parasiti dupa epuizarea interesului pe care l-au reprezentat. Erau ceva ani, pana in dec ’89, de cand Securitatea nu mai prezenta incredere pentru Ceausescu si nu reprezenta acea politie politica, impresie mentinuta intentionat vie, dupa evenimente si fortat, in constiinta nerodata a majoritatii, pentru ascunderea constructiei ilegale a adevaratei puteri ! Inainte de evenimente Sectia militara a CC al PCR (printre vasnicii ofiteri se numara si tatal pseudorazvratitei Monica Macovei)lucra cu sarg la pregatirea celei de-a doua, si chiar a treia, garnituri de conducere viitoare. Singurul organism ultrasecret purtator al increderii totale a Conducatorului era DIA cu ai sai « acoperiti » pregatiti inclusiv pentru ideea bombastica de « razboi al intregului popor », sarcina de care s-au si achitat, intocmind « nota de plata » cu mortii « revolutiei ». Crimele odata comise, prin unelte bine instruite, criminalii au inceput a-si organiza puterea in cunostinta de cauza. Grupul de intelectuali idealisti, alipiti de « emanati » si necesari imaginii de ansamblu, a fost folosit pentru a controla temperatura multimilor, slabind sau intetind focul manipularii. Priceputii, unii scoliti la propriu, altii prin corespondenta, au inceput a construi « CARACATITA » !
Securitatea fiind total compromisa in convingerile conspiratorilor, se impunea totusi a reprezenta, pentru o perioada cat mai scurta, cadrul “SISTEMULUI”, pentru ca valoarea informativa si contrainformativa era de necontestat. Asa ca printre primele asa zise decrete ale « spumei revolutionare » a fost desfiintarea Securitatii si aducerea structurilor in curtea armatei, mai precis subalterne DIA. Toate unitatile teritoriale, cat si directiile centrale au fost « dotate » cu cadre de conducere ale armatei, acestea disparand in neant dupa cateva luni, atunci cand jocurile, la centru, se ispravisera. Asa a aparut individul Magureanu, alias Imre Astalos, fost ofiter de securitate, fost cadru de nadejde, pregatitor al trecatorilor pe la « Stefan Gheorghiu », trimis apoi in fezandare prin Focsani ca urmare a unor relatii cu o grupare marginala a politicii comuniste, aflata in fronda pasiva fata de Ceausescu, dar reactivata subit de KGB odata cu politica « dezghetului » in care a confirmat Gorbaciov.
Adanc miscat, cu ani in urma, de importanta KGB-lui in viitorul omenirii, acest Magureanu a fost initiatorul « SISTEMULUI », pe care l-a conceput a fi creierul CARACATITEI si izvor nesecat al viitoarelor tentacule de control si stapanire a tot ce misca, in politica, economie si societate. Dar a sfarsit, in scurt timp, in a nu fi singurul sef acestuia, pentru ca la el s-au alipit interese ce reprezentau alte forte interne, slujite disciplinat de « cei pregatiti » de Ceausescu pentru conducere viitoare, la randu-le papusi manevrate de SIE , DIA si… mai stiu cine ! A urmat perioada « primenirii » aparatului de informatii al noului SRI, plantarea noilor sefi, cat si completarea cu cadre ale DIA aparute prin toate unitatile (cativa au ricosat tocmai in Parlamentul actual). In paralel, as zice cu prioritate, s-a trecut la inventarierea « interesata » a arhivelor informative si ale fondului informativ, locuri din care au rezultat adevarate “comori” , adica multime de identitati posibil de santajat in folosul puterii abia instituite, dar necesar a fi batuta in cuie.
Asa au inceput a fi populate scaunele din mass media, justitie, parchete, aparat de stat si guvernamental, banci, institutii administrative, economice, comerciale, turistice etc.
Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestii, Voiculescu, Adamescu etc. Suparat tare ca a pierdut din fief un tronson specializat, tot cam pe atunci a introdus Magureanu modelul GRU in munca informative interna, cel al “ofiterilor acoperiti”, pana atunci apanajul DIE si DIA, dar folosindu-I cu totul altcumva, cu relevanta mare in ceea ce vedem acum pe multimea de posturi tv. Era momentul potrivit, incepea privatizarea concretizata in distrugerea economiei
nationale, iar Imre Astalos nu putea lipsi de la impartirea uriasului tort. Cam pe atunci au aparut « mogulii » in mass media, necesari cu stringenta, pentru ca masura principala in planul de ansamblu era manipularea prostimii !
Munca asidua depusa de acest alogen a dus la stratificarea relatiei informative in SRI. Majoritatea efectivului era alergat pentru culegerea de informatii conform planului de cautare, nu cu mult diferit de cel al fostei Securitatati, dar care profila o matrice ale unor interese aflate in spatele aparatului informativ. Incepuse faza de distrugere programata a economiei nationale, a capacitatii de aparare si a bulversarii sociale. Profitandu-se de anvergura pachetului de pretentii al lumii
occidentale, legate de accederea tarii in NATO si UE, interesele imediate ale potentatilor zilei au expandat, Romania devenind prada profitorilor din SISTEM, informati si totodata protejati de conducerile celor catorva servicii
secrete aparute in paralel. Pe undeva era si normal ca alti lideri, confirmati politic, sa nu fie multumiti de ceea ce primeau de la Astalos si sa caute inversarea polaritatii din sistemul de informatii, motiv pentru care au aparut servicii la interne, in justitie, ministerul public si in alte ministere, chiar daca nu confirmate oficial ca celelalte !
Daca pana atunci institutia « ofiterului acoperit » era apanajul exclusiv al DIA si SIE, fiecare sef de serviciu, si mai mult decat toti Magureanu, si-a format unitatea proprie, folosita atipic.
Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestiideturnat in folosul unei tagme, dovedite actual cu mult mai periculoase decat model, Mafia italiana (n.Magureanu si unul dintre discipolii lui, fost sef SRI Prahova, col. Paltanea erau in scriptele DNA sectia militara intr-un dosar de tradare prin transmitere de secrete, pe filiera italiana via Cipru. Pana acum, din dosar, s-a cam ales praful).Crunt a fost ca la schimbarea ocazionata de pendulul politic intern, fortele din opozitia liberal-taranista si-au insusit tehnica SISTEMULUI si, apreciind-o corespunzator, i-au redat cursul firesc marind astfel distanta de interese dintre clasa politica si popor. Reprezentantii politici s-au inconjurat de o patura subtire de profitori, cu totii fiind protejati de serviciile secrete partase, prin conducerea lor, la jaful sistemic din Romania. Neschimbata a ramas situatia si la revenirea social democrata, dar acum SISTEMUL a beneficiat de slefuire, aportul lui Adrian Nastase fiind definitoriu in pervertirea acestuia. Practic, fostul politician, care a platit infim de putin comparativ cu uriasa sa vina, perfectionase intrepatrunderea anticonstitutionala intre puterile statului, accesandu-le dupa chef. Pare-se ca prietenia cu Silvio Berlusconi, pion activ in Propaganda Due, a lasat grave urme si, chiar daca nefericita prin aparitia altei identitati nenorocite, stoparea accesului spre presedintie a fost utila.
O scurta privire asupra potentatilor nationali dovedeste ca au crescut « odata cu tara ». Nume ca Voiculescu, Magureanu, Adamescu, Tender, Bitner, Bobic, Iacubov, fratii Gardean, fratii Iancu, fratii Cristescu, Popovici si Badea ginerii lui Ion Dinca, Petre Roman, Iliescu, Basescu, gr.Stanculescu, Videanu, Berceanu, Vantu, Geoana, Udrea, Cocos, Maior, Coldea si multi altii sunt identitati ale jafului criminal faptuit cu sprijinul SISTEMULUI si din interiorul lui.
Aparitia lui Basescu nu a facut decat sa scliviseasca fata organizatiei si sa o duca spre noi culmi de victorie. Nici nu putea proceda altfel unul dintre pionii structurilor, aliniat informativ de contrainformatiile militare si apoi lansat in lumea pestrita a fostei DIE. Facand parte din acea garnitura de nivel doi/trei, al viitorilor conducatori vazuti de Ceausescu, protejat, in ordinea devenirii, de gr.Ion Dinca,gr.Ion Coman (cu a sa sectie militara a CC al PCR), si apoi gr.Vasile Milea si gr. Victor Athanasie Stanculescu, fostul presedinte Basescu, acest diform fizic si intelectual exemplar din panoplia politicii nationale, a perfectionat SISTEMUL si a pus tara la dispozitia potentatilor preferati.
Angrenat progresiv in grave acte si fapte, incepand cu vanzarea flotei si continuand cu « mineriada », a fost tras cu ata spre piedestalul supremei functii in stat, moment in care a era total implicat in manevrele oculte ale serviciilor secrete.
Santajabil, datorita trecutului, a intrat in pozitie subalterna in cadrul SISTEMULUI, paianjenul care a controlat, si inca o mai face, panza devenind « omul » lui bun la toate, gr.Coldea. Lipsit de orizont intelectual, dar cu o bolnava ambitie asezonata cu idei fixe, Coldea a fost impins in ochii lui Basescu de asociatii lui in jocul politic murdar, primarul Falca si cumatrul Seculici, boiernasi de Arad. Era exact ceea ce-si dorea Basescu, un functionar habotnic, slugarnic, capabil de orice pentru a-si satisface seful, ceea ce s-a si vazut in timp. Pion activ in operatiunea secretizata « rapirea din Serai » (Omar Hayssam), croita pentru spor de imagine, dar proptita in gard ca malversatie curata, acest Coldea si-a stiut exploata capitalul de incredere si s-a catarat subit in formidabila functie de prim adjunct al sefului SRI, in fapt conducatorul de facto al institutiei, preluand cu persuasiune si conducerea SISTEMULUI. A inceput prin a-si ordona afacerile interne, prin asigurarea functiilor subalterne cu apropiati : propria-i sotie catarata in functia de sef Serviciu Protocol al SRI ai apoi in comanda Centrului de Psihologie al SRI, cumnati, veri, verisoare, fini, pozati in functii de conducere in structuri judetene, colegi si prieteni adusi in principalele functii de comanda din SRI si avansati, cu totii, contrar legii, in grad de generali de catre Basescu (n.r fara a avea cunostinta de ce se afla in spate). Rezolvandu-si spatele a dat iama in justie, parchete centrale, in Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, SPP, administratie, mass-media, mediul de afaceri, unde si-a implantat « ofiterii acoperiti » .
Toate au mers ceas, chiar daca mici sincope in politica rascoleau mass media. Erau chiar bune pentru definirea conflictului inerent unei democratii parlamentare. De o parte si de alta a esichierului politic structurile
informative permiteau mentinerea in lesa a tuturor politicienilor, mai ales ca accesul la banul public era restrictionat exclusiv in folosul lor. Mici lectii erau date neofitilor care calcau in strachini, in fapt pleava « organigramei » SISTEMULUI . Aflat pe ultimul drum (inca nu acela…) Basescu n-a mai reusit sa tina in frau orgoliile celor care l-au slujit, mai ales ca aparusera subit noi pretendenti la ciolan, fie prezidential sau de premier. In toti anii de mandat a reusit sa cotropeasca total justitia, asa ca folosea aceasta putere in stat ca reactie contra potentialilor dusmani. La fel si Internele, fara sa mai vorbim de zona de inteligence. Structura paranoida nu i-a permis sa zareasca pericolul concentrarii puterii in zona tenebrelor. Colectionarii de date si informatii sunt cei mai puternici si, cu cat aria elitelor in materie se restrange, cu atat mai mare devine pericolul. Aprinderea ambitiilor mocnite in tainita unuia dintre stapanii informatiilor, anume George Maior, a complicat jocurile de putere, mai ales ca timp de zece ani liniaritatea SISTEMULUI a relaxat competitia, deconectand competitorii. Individul era sigur de postul de premier pe doua din cele trei viabile candidaturi la prezidentiale : linia Ponta – valabila in increngatura de cumetrii vechi si linia Udrea – cu care cocheta din rasputeri, impartasindu-si deseori roadele mosmoandelor facute. Linia Iohannis picase in desuetudine inca din perioada in care, cu totii, au sapat la temelia liberalilor cat si a lui Crin Antonescu, pentru a le separa constructia politica atipica si a deschide calea lui
Ponta. In toata aceasta tevatura, numarul doi din SRI, in fapt seful profesional real, gr.Coldea, juca si el la toate capetele, in unele mascat fata de superiorul sau institutional. Dar si lui ii era straina linia Iohannis, asa cum, de altfel, le-a fost straina mai tuturor pana a deveni realitate. Alegatiile prezente, cum ca generalul a « lucrat » pentru presedintele actual al Romaniei, fac parte din panoplia manipularii poporului prin agentii de influenta din mass media nationala. Unde nu si-ar fi dorit sa aiba inspiratia pariului pe reusita lui Klaus Iohannis !?
Paralizia s-a instalat progresiv peste intuitia doritorilor de putere, complici incrucisati pana-n alegeri, iar eforturile de redresare functionala au dat in clocot. Drept dovada iesirea la rampa a sefului de suprafata al SRI si lansarea ideii unificarii cu SIE, sau aventuroasa imbrancire a Curtii Constitutionale in materia legii « Big Brother ». Au fost doar doua dintre masurile de acoperire a motivului real pentru care Maior a trebuit sa-si dea demisia. Dar pentru a intelege asta ar trebui sa constientizam ca eforturile de scoatere din joben al unui presedinte « amiabil », oricare in afara lui
Iohannis, au fost sustinute agresiv de diversi oameni de afaceri, categoria victima, aflati in anturajul imediat al sforarilor principali, adica Maior, Coldea, Udrea, Ponta. Unii dintre acestia l-au…turnat efectiv pe Maior, probatoriu completat, la vedere, de Moraru/Nasu-tv. demonstrand modul in care a fost « ancorata » aproape toata mass media la carul serviciilor secrete.
Manipularea sau impiedicarea dreptului la informare a cetatenilor este o crima, sporita in intensitate de calitatea faptuitorilor : Seful si adjunctul unuia dintre serviciile de informatii. Asta demonstreaza atentatul comis de putere asupra « paznicului democratiei », crima de inalta tradare fata de popor si tara !
Marea surpriza a alegerilor prezidentiale a insemnat inceputul sfarsitului pentru SISTEM. Initiatii stiu ca materialul uman este divers, la fel cum diversificate sunt si interesele imediate. Multime de cadre, din principalele
servicii secrete, servicii corespondente ale internelor sau armatei, din justitie, parchete de diverse tipuri, sunt disciplinate pana la proba contrarie. Datele si dosarele formate in ultimii douazeci de ani si folosite la santaj si influenta, isi au paternitatea in efortul profesionistilor din structuri, multi dintre ei rasufland usurati odata cu schimbarile produse in fruntea statului. Mirarea exprimata pregnant de raspandacii de pana mai ieri, ai gandirii basiste, din pacate ramasi formatori de opinie in mass media, fata de avalansa informationala privind multiple infractiuni are astfel o explicatie simpla. Acesta este motivul principal pentru care evenimentele parca au explodat. Adiacent, cel de-al doilea motiv, tine de instinctul de supravietuire, valorificat in temeiul modificarilor din CP si CPP, care permit injumatatirea pedepsei in caz de dovedire a « valorii » cetatenesti prin reclamarea unei infractiuni grave, cu obiect, subiect, latura subiectiva si obiectiva.
Cel de-al treilea motiv este cel dat de avaria de SISTEM, de panica si deziluzia creata in randul celor care se considerau inviolabili, subiecte, la randu-le, ale consacratului « Big Brother » din panoplia investigatiilor CIA si serviciilor occidentale. Si acest punct merita comentat, pentru ca legaturile SISTEMULUI trebuie retezate, din interes pur national !
Infractorii vazuti si cei care vor urma la vedere, precum si « SISTEMUL » in sine, nu au constientizat ca « cineva » este atent la modul in care Romania se chinuie sa treaca pe sub « furcile Caudine » ale alipirii la Occidentul dezvoltat. Astfel au fost lasati sa creasca si apoi au cernut o generatie de hoti, escroci si sarlatani, de care observatorii insusi s-au folosit in acumulat partea lor de prada. Din
pacate, astfel de evenimente se intampla atunci cand teritoriul tinta ajunge tabula rasa, pentru noi fiind un amar semnal vizavi de o situatie in care n-am fi ajuns daca preveneam instituirea SISTEMULUI. Momentul « Udrea », foarte bine asamblat in derularea de eveniment, a marcat prabusirea unei randuieli laborios organizata sub control secret.
Disfunctia prima nu a fost la Elena Udrea ci la fosta colega de codoslac, Laura Codruta Kovesi. Ea a defectat din ordin… mai puternic decat al lui Coldea si Basescu, ei fiind cei care nu si-au dat seama ca « lucratura » lor a fost
« dublata ». Unii spun ca exista insa certitudinea ca sefa DNA nu a participat la nicio impartire a prazilor ! Asa o fi !? La primul semnal ca situatia incepe sa miroasa, Elena Udrea a pronuntat aluziv identitatea lui Coldea dupa ce acesta nu reactionase la amenintarile « tete a tete », pentru ca nici el si nici George Maior nu prevazusera o asa criza, visele lor fiind ocupate cu subiecte mai importante :
bani, functii, bani, functii…Reactia SISTEMULUI a pornit insa, fortele implementate in timp la toate posturile tv tocand « infractoarea » si cainand serviciile, mai ales pe sefii acestora prezentati ca eminente cenusii. Nimic mai fals si asta tine de deontologia profesiei de jurnalist, pentru ca mass media abunda de date si informatii in ce-i privea pe Maior si Coldea, iar evidenta
obliga la informare corecta. In esenta doua jigodii, ca majoritatea celor adunati in grupul vanzatorilor de tara. In spatele fiecaruia stau zeci deinfractiuni care in fostul cod penal se numeau si se pedepseau altfel.
Elena Udrea si puzderia celor identificati, precum si a celor care vor mai aparea, complici la mega escrocheriile devoalate in urmarirea penala a DNA, isi vor urma destinul. Dar nu fiti tentati sa nu vedeti padurea din cauza
copacilor ! Pericolul se afla in cealalta parte, acolo unde s-au copt planurile acestui perpetuum mobile criminal, mediul care a fost preluat de la Imre Astalos, perfectionat cu aportul lui Adrian Nastase si apoi finisat de
Basescu, aceste servicii secrete populate in sistem de cumetrie, promotor al SISTEMULUI care ne-a descompus tara. Simulacrul de control al comisiei parlamentare este principalul compromis pe care si l-au aranjat susanistii politicii de carnaval. Voci informate, inclusiv dintre colegii parlamentari, dau ca populata aceasta comisie cu ofiteri acoperiti, asa ca nu mira pe nimeni ineficienta programata. Prin comparatie, in parlamentele occidentale, membri comisiei de specialitate au fiecare cate un grup de consilieri, foste cadre de informatii cu aport de o viata in serviciile secrete care, sub inalt juramant, isi fac datoria analizand, in deplina cunostinta de cauza, activitatea secreta, pentru a nu depasi cadrul legal. La noi, controlul este inversat si s-a transformat in cutuma, devenind uzuala « aprecierea » cum ca alaiul celor mai importanti politicieni, sau guvernanti, ar avea epoleti pe umar. In fapt un gest de care toti sunteti constienti, bataia umarului cu doua degete, o uriasa si malefica plasa tesuta in imbarligata noastra devenire social-politica.
Justitia a scapat « la drum », libera de constrangeri, eficienta ei rezultand din
lehamitea profesionistilor tinuti in frau de sefii inscaunati politic, dar si din primenirea cu cadre noi. Conserve ca Bordea sau Muscalu, adanc implicati in SISTEM, vor trebui sa paraseasca CSM, terenul fiind deja minat pentru unii ca ei.
Acelasi lucru se va petrece si in servicii, atunci cand vor disparea ciudati ca Maior, Codea, cu toata garnitura lor din organigrama conducerii, dar si « inspectori » ca Ghita & Co. Disparand caizii se ratacesc si cozile lor de
topor cu care au infestat conducerile celorilalte structuri, ca DGIPI( seful informatiilor, un anume Dumitrache Silviu, este fiul unui fost colonel SRI arestat in grupul gr.Soare, dar si ginerele infractorului Luca Liviu !?), sau SPP(dotat de Coldea cu sef al Div. informatii), precum si multe altele cunoscute deja, inclusiv din cateva, rare, interpelari parlamentare.
Nimic nu se va drege totusi fara un audit pe informatii efectuat de profesionisti !
Pentru ca altfel, in bunul obicei al javrelor, totul va sta ascuns, multime de cadre obediente din varii motive cautand sa-si plateasca datoria. Aceste motive incep cu angajarile pe baza de rudenie, cumetrie, pile si relatii, SRI fiind infestat/compromis, si continua cu implicarea in operatiuni de genul celei « secretizate !
Amare momente pentru Romania, dezbracata in fata evenimentelor nefericite interne si lipsita de vointa in relatiile internationale, datorate tocmai deturnarii rolului paznicilor democratiei nationale si alienarii valorilor diplomatiei. Nu
institutiile trebuiesc condamnate, ci indivizii strecurati in rolul vietii lor dovedit a fi criminal pentru tara si popor. Si ganditi-va ca totul s-a petrecut cu complicitatea noastra, a tuturor !
(MUGUR PREDA Bucuresti)
Actualitate
Belgia impinge „europenizarea” F-35: De la achiziție la producție locală
Într-o declarație ce subliniază ambițiile europene în domeniul apărării, oficialul belgian Theo Francken a subliniat că există „multe oportunități și posibilități” pentru a face avionul de luptă F-35 „cât mai european posibil”, în special în ceea ce privește obținerea de beneficii financiare din lanțul de aprovizionare local. Declarația sa, făcută astăzi în marja unei conferințe de securitate prestigioase, reaprinde discuțiile despre implicarea industrială a continentului în programul F-35.
Oportunitatea europeană: Producția în Italia, un pilon strategic
Un punct central al viziunii lui Francken este producția aeronavelor pe teritoriul european. „Trebuie să îl producem la baza aeriană Cameri” din nordul Italiei, a adăugat acesta, referindu-se la unitatea care găzduiește deja asamblarea finală a avioanelor F-35 destinate Italiei și Olandei. Această abordare ar putea consolida contribuția europeană la programul F-35, aducând valoare adăugată și locuri de muncă pe continent. Pentru a discuta în detaliu acest plan, Francken a avut o întâlnire la nivel înalt cu CEO-ul Lockheed Martin, Jim Taiclet.
Comenzi noi și orizonturi contractuale beton
Belgia și-a reafirmat angajamentul față de programul F-35, anunțând în iulie intenția de a achiziționa aproape o duzină de noi avioane de vânătoare, care se vor adăuga celor 34 de aeronave deja contractate. Un contract pentru această comandă suplimentară de avioane stealth este așteptat să fie semnat chiar „anul acesta”. Până în octombrie, Belgia primise deja 11 unități din prima achiziție, opt dintre acestea fiind staționate la Baza Aeriană Luke din Arizona, confirmând astfel progresul în livrări.
Provocări continentale și excepția elvețiană: O lecție de reținut?
Deși contextul geopolitic a fost marcat de dezacorduri la nivel înalt între Washington și unele state europene pe teme precum suveranitatea Groenlandei, securitatea arctică și ordinea internațională, majoritatea comenzilor europene pentru F-35 rămân pe drumul cel bun. Totuși, o excepție notabilă a fost cazul Elveției, care, în decembrie, și-a redus comanda de 36 de avioane din cauza unei majorări estimate la 610 milioane de dolari, impusă de guvernul american în urma unei dispute contractuale. Întrebat dacă Belgia ar fi dispusă să accepte potențiale creșteri de costuri, Francken a evitat un răspuns direct, subliniind în schimb: „Vorbim despre returul industrial. Am avut o întâlnire foarte bună,” indicând prioritizarea beneficiilor economice pentru țara sa.
Consolidarea amprentei industriale locale: Un model de urmat
Această concentrare pe extinderea amprentei industriale locale a Belgiei în programul F-35 este susținută de acordul din octombrie cu Pratt and Whitney. Acest parteneriat permite companiei Safran Aero Boosters să producă, pe plan intern, componente ale motorului F135 pentru avionul de luptă. Acordul include, de asemenea, o colaborare extinsă între Safran Aero Boosters și BMT Aerospace, o companie cu sediul în Flandra, vizând implementarea unui „concept inovator de fabricație a componentelor majore ale motorului”. Aceste inițiative demonstrează eforturile Belgiei de a transforma achiziția de echipamente militare de ultimă generație într-o pârghie pentru dezvoltare industrială și consolidarea expertizei locale, punând bazele unei colaborări transatlantice mai echilibrate și avantajoase reciproc.
Actualitate
Steel Knight 2025”: Exercițiul revoluționar care redefinește capacitățile de luptă ale pușcașilor marini americani
Într-o serie de analize periodice dedicate problemelor de apărare actuale, bazate pe o experiență de peste 45 de ani în domeniu, recentul exercițiu „Steel Knight 2025” al Corpului Pușcașilor Marini Americani (USMC) a fost identificat ca un moment definitoriu. Desfășurat în decembrie 2025 în sudul Californiei, acest exercițiu nu a fost o simplă manevră de antrenament, ci un veritabil laborator de campanie, unde I Marine Expeditionary Force (1MEF) a testat la scară reală concepte inovatoare precum forțele de intervenție rapidă („stand-in forces”), operațiunile distribuite și „rețelele de anihilare” („kill webs”) în condiții realiste. Obiectivul fundamental a fost reevaluarea perspectivelor trecute pentru a informa deciziile strategice de astăzi.
O ruptură doctrinară: Dincolo de acumularea liniară de forțe
Cea mai semnificativă inovație a „Steel Knight 2025” a constat în abandonarea presupunerilor tradiționale privind acumularea liniară de forțe. În loc să se bazeze pe ideea că forțele ar avea timp să se consolideze în baze sigure înainte de angajament, exercițiul a validat capacitatea de a lupta ca o forță distribuită, interconectată și gata de intervenție, chiar din primele momente ale unei crize. Aceasta reprezintă o ruptură doctrinală față de exercițiile din timpul Războiului Rece și de evenimentele de antrenament post-11 septembrie, unde se presupunea că forțele americane dispuneau de timp pentru a-și agrega puterea de luptă înainte de a se angaja cu adversari de putere similară.
Exercițiul a fost structurat în jurul unei secvențe de scenarii complexe: consolidarea unei ambasade, operațiuni de evacuare a necombatanților, manevre și focuri dispersate, precum și logistică susținută sub amenințare. Firul roșu al acestor provocări a fost sincronizarea senzorilor, a decidenților și a trăgătorilor pe distanțe extinse, în termene limită extrem de scurte, menținând în același timp elemente terestre și aeriene dispersate, sprijinite de infrastructură expediționară, nu de sanctuare cu baze fixe.
Cadrul S²D: Supraviețuire, sustenabilitate, durată – O nouă filosofie de inserție
O inovație critică, desprinsă din exercițiu, este ceea ce a fost numit cadrul S²D pentru inserția forțelor: Supraviețuire, Sustenabilitate și Durată. Cât de capabilă este o forță de inserție să supraviețuiască în condiții contestate? Cât de sustenabilă este odată inserată? Pentru ce durată pot fi menținute operațiunile? Acest cadru reprezintă o evoluție semnificativă față de doctrina amfibie tradițională, care adesea presupunea un mediu logistic relativ permisiv odată ce forțele erau la țărm.
În medii contestate, unde adversarii pot perturba liniile de aprovizionare, pot viza noduri logistice și pot interzice întăririle, aceste presupuneri se prăbușesc. Forțele trebuie concepute, încă de la început, pentru a opera cu logistică degradată pe perioade extinse. Exercițiul a testat diverse scenarii de proiecție a forței și diferite combinații de capabilități într-un cadru de „rețea de anihilare”, însă au rămas întrebări despre modul în care aceste operațiuni tactice s-ar integra în planuri de campanie mai ample.
Operațiuni „Hub, Spoke și Node”: Claritate și provocări
Exercițiul a scos la iveală atât progrese, cât și provocări în dezvoltarea conceptelor de „hub, spoke și node” pentru operațiunile distribuite. În timp ce execuția tactică a rămas puternică, persistă întrebări operaționale privind standardizarea acestor concepte. Un participant la exercițiu a remarcat că toată lumea trebuie să înțeleagă ce oferă un „hub” și ce nu poate oferi, cât de static sau semi-permanent este, și aceeași claritate este necesară pentru „spokes” și „nodes”.
Un concept operațional deosebit de important a fost subliniat de Robert Hedelund, un general-locotenent în retragere care a participat ca mentor senior. El a argumentat importanța de a atribui „marcaje temporale” nodurilor. În loc ca nodurile să solicite extracția când sunt amenințate, ele ar trebui să opereze cu o durată de viață inerentă, măsurată în ore sau zile, în funcție de sarcinile atribuite. Elementele ar trebui să se miște constant, forțele care au inserat un nod fiind deja în drum pentru a stabili următorul, în timp ce nodul curent își finalizează misiunea. Aceasta abordează problema gestionării semnăturii: forțele care lansează rachete dintr-o locație pentru perioade lungi vor fi detectate și vizate. Mișcarea constantă devine esențială pentru supraviețuire și eficacitate.
Cu toate acestea, nodurile actuale rămân „un pic prea grele”, parțial deoarece USMC nu a exploatat pe deplin capacitățile F-35, așa cum a remarcat un participant. Provocarea constă în a determina cu precizie ce ar trebui să realizeze fiecare nod și pentru cât timp, apoi a proiecta structurile de suport adecvate.
Imperativul logistic: Fără soluții magice în războiul distribuït
Pe parcursul exercițiului, logistica a apărut ca fiind atât factorul critic de abilitare, cât și potențialul călcâi al lui Ahile al operațiunilor distribuite. Logistica într-un mediu contestat prezintă provocări fără soluții perfecte, doar modalități de atenuare a problemelor. Elicopterul CH-53K King Stallion „nu ar putea veni suficient de repede” în acest context, a subliniat un observator, iar sistemele maritime autonome oferă promisiuni pentru susținerea nodurilor distribuite.
Aeronavele C-130 ale Forțelor Aeriene s-au dovedit cruciale pentru succesul „Steel Knight”. Fără ele, exercițiul ar fi arătat dramatic diferit. Această dependență evidențiază deficite de capacitate: USMC nu dispune de suficiente KC-130J, MV-22 Osprey, CH-53K sau F-35 pentru a-și executa pe deplin conceptul de operațiuni distribuite fără sprijin interarme. CH-53K ar putea prelua unele misiuni ale KC-130J, dar numai dacă ar fi achiziționate în număr suficient. Un comandant a concluzionat: „Nu poți face această operațiune cu magie. S-ar putea să-ți dorești, dar nu se va întâmpla. Fără vrăjitorie aici.”
Desigur, platformele aflate acum în uz pot evolua pentru diferite misiuni. De exemplu, V-22 Osprey. Această aeronavă a început ca o platformă de sprijin pentru asalt în operațiuni amfibii, a devenit o platformă de răspuns la crize în timpul „Pivotului către Pacific”, iar până în 2026, permite operațiuni distribuite menținând conectivitatea și capacitatea de transport între unități dispersate pe distanțe maritime vaste. Platforma în sine nu s-a schimbat fundamental, dar rolul său s-a adaptat pentru a reflecta trecerea către „rețelele de anihilare” și operațiunile cu forțe distribuite. Această evoluție ilustrează un punct crucial: transformarea militară de succes nu înseamnă doar achiziționarea de noi platforme, deși noua tehnologie permite noi abordări. Este fundamental vorba despre reconceptualizarea modului în care capabilitățile existente și emergente pot fi utilizate pentru a răspunde cerințelor operaționale în schimbare.
Provocarea culturală: Delegarea autorității și viteza decizională
Exercițiul a demonstrat că operațiunile distribuite necesită o delegare fără precedent a autorității decizionale. Tehnologia și letalitatea disponibile unităților mai mici au crescut exponențial, dar structurile organizaționale nu s-au adaptat pe deplin pentru a permite aceste capabilități. C5ISR (Comandă, Control, Comunicații, Computere, Informații, Supraveghere, Recunoaștere) și rețelele moderne înseamnă că unități Marine relativ mici posedă o conștientizare situațională și capacități de lovire care altădată necesitau formațiuni mult mai mari.
Însă capacitatea fără o sarcină clară și o autoritate adecvată devine un potențial irosit. Chiar și Forțele Aeriene se confruntă cu provocări similare: înțeleg conceptual comanda de misiune, dar se luptă să renunțe la controlul centralizat. Operarea în medii electromagnetice contestate, unde o transmisie radio de 32 de secunde ar putea aduce represalii în două minute, necesită abordări fundamental diferite ale comenzii și controlului. „Steel Knight” a experimentat cu comunicații cu semnătură redusă și cicluri rapide de decizie, dar persistă întrebări despre câtă autoritate să fie delegată și cum să se mențină unitatea de efort între nodurile distribuite care operează cu comunicații limitate.
Revoluția digitală: F-35 și interoperabilitatea ca pilonul central
Exercițiul a relevat că interoperabilitatea digitală reprezintă probabil cea mai semnificativă revoluție în aviația militară de la motorul cu reacție încoace. Capacitatea F-35 de a servi ca senzor și nod de date, nu doar ca platformă de lovire, schimbă fundamental modul în care comandanții pot utiliza puterea aeriană. Provocarea integrării depășește simpla conectare a platformelor, implicând menținerea conștientizării a ceea ce fiecare configurație aduce, pe măsură ce USMC introduce diferite actualizări de bloc.
Este de remarcat că Escadrila de Elicoptere de Atac Ușor a Marinei 267 (HMLA-267), o parte cheie a 3rd MAW, dar localizată la 1 MEF în Camp Pendleton, este prima astfel de escadrilă care a trecut complet la noua capacitate de interoperabilitate digitală. Ca prima escadrilă H-1 care a atins interoperabilitatea digitală completă cu o unitate de angajare completă, HMLA-267 demonstrează cum platforma de elicopter H-1, uneori considerată vulnerabilă sau învechită, evoluează într-un nod crucial de comandă și control pentru operațiunile aeriene distribuite. Experiența lor relevă nu doar un progres tehnologic, ci o reimaginare fundamentală a modului în care aviația cu aripă rotativă se integrează cu forța comună în medii contestate.
Abordarea echipei G-6 (secțiunea responsabilă cu IT și Comunicațiile într-o aripă aeriană USMC) reflectă realitatea practică: redundanța înseamnă supraviețuire. O regulă personală a unui ofițer: „Am nevoie de trei moduri de a câștiga, de trei moduri de a transmite un mesaj. Voi folosi SATCOM comercial, fie Starlink, fie ViaSat. Voi folosi celular. Voi folosi fibră optică. Voi folosi orice.” Această abordare cuprinzătoare recunoaște că în medii contestate, comunicațiile vor fi perturbate, bruiate sau negate. Căile multiple oferă reziliența necesară operațiunilor.
Lecția Ucrainei: Viteza de adaptare, factorul decisiv
Exercițiul a făcut referire în repetate rânduri la conflictul din Ucraina, dar nu în modul în care mulți analiști discută despre acesta. Perspectiva critică se concentrează pe viteza de adaptare. Forțele ucrainene au demonstrat o capacitate de a integra rapid drone comerciale, de a modifica tactici și de a crea noi abordări operaționale mai rapid decât adversarul lor. Într-o operațiune, când forțele ruse au penetrat câțiva kilometri folosind motociclete și tancuri, apărătorii ucraineni au utilizat o combinație de rachete HIMARS, transportoare blindate și drone într-un atac coordonat pe care nu îl mai exersaseră niciodată.
Acest tipar de adaptare rapidă nu poate fi asumat ca fiind un avantaj occidental. Adversarii la nivel global demonstrează capabilități similare de învățare rapidă. Acest lucru are implicații profunde pentru comandă și control. Forța de angajament care întâlnește sisteme inamice în timp real se poate confrunta cu combinații de arme sau modele de utilizare care nu au fost prezente în pregătirile de informații. Contactul uman, observarea și judecata despre ceea ce se întâmplă efectiv oferă o valoare de neînlocuit.
Comanda și controlul în tranzit: Echilibrul dificil
O vizită la Centrul de Operațiuni de Luptă al Aripii (Wing Operations Combat Center) a scos în evidență o organizație care ia în serios transformarea, punând întrebări dificile, testând presupuneri și învățând atât din succese, cât și din eșecuri. Relația dintre posturile de comandă centralizate și nodurile avansate distribuite rămâne în curs de dezvoltare. Echilibrul hibrid corect rămâne evaziv și poate varia în funcție de misiune și mediu.
O temă persistentă a fost decalajul dintre ceea ce promite tehnologia și ceea ce livrează în contexte operaționale. Tehnologii se concentrează pe ceea ce pot face sistemele în condiții ideale, dar eficacitatea operațională depinde de ceea ce pot face sistemele atunci când sunt utilizate de Pușcași Marini obosiți, sub stres, operând în condiții degradate, cu timp limitat de antrenament și confruntați cu provocări neașteptate.
De la antrenament la achiziții: Un cerc de feedback vital
„Steel Knight 2025” a generat inovații semnificative în lumea reală, relevând atât capacitățile actuale, cât și lacunele critice care necesită atenție. Din perspectiva observatorilor, ar avea sens strategic să se transfere autoritățile și resursele de achiziții pentru a permite comandanților combatanti să cheltuiască bani pe forța gata de luptă, umplând lacunele de capacitate cheie descoperite prin astfel de exerciții. Acest lucru ar crea o buclă de feedback direct de la experiența operațională la dezvoltarea capacităților.
Repetițiile operațiunilor scot la lumină lacunele. Atunci când se fac repetiții, se scriu ordinele de misiune până la nivelul celui care apasă trăgaciul, iar acesta va identifica ce nu înțelege. Acest lucru permite procese mai bune pentru scrierea ordinelor de misiune eficiente și stimulează cerințele de la oameni care execută efectiv misiuni, mai degrabă decât de la „jucători de război” din statele majore care încearcă să-și dea seama ce ar trebui să facă cei care apasă trăgaciul.
În ciuda provocărilor, „Steel Knight 2025” a demonstrat că USMC transpune conceptele de operațiuni distribuite în capacități practice. Execuția tactică rămâne puternică, iar Pușcașii Marini de la toate nivelurile dau dovadă de angajament în stăpânirea noilor abordări operaționale. Cu toate acestea, rămâne de făcut o muncă semnificativă în trei domenii critice. În primul rând, structurile de comandă și control trebuie să evolueze pentru a se potrivi cu ritmul și cerințele decizionale ale operațiunilor distribuite. În al doilea rând, capacitățile logistice necesită o îmbunătățire substanțială prin platforme suplimentare și integrarea sistemelor maritime autonome. În al treilea rând, și poate cel mai important, Corpul are nevoie de o îndrumare strategică mai clară cu privire la modul în care vor fi utilizate forțele distribuite: ce sarcini specifice vor îndeplini nodurile, pentru cât timp și în sprijinul căror obiective de campanie mai ample.
Succesul necesită muncă susținută în traducerea conceptelor în capabilități, evaluarea onestă a lacunelor și deficiențelor, precum și un angajament susținut față de schimbările organizaționale și culturale dificile pe care le impun operațiunile distribuite. Provocarea nu este găsirea de soluții perfecte, ci dezvoltarea de organizații adaptabile care pot învăța mai repede decât adversarii, pot integra eficient noi capabilități și pot distribui luarea deciziilor fără a pierde coerența.
Pușcașii Marini care au desfășurat forțe în 1985 și Pușcașii Marini care au condus „Steel Knight 2025” împărtășesc un ADN fundamental: ambele sunt forțe de arme combinate construite în jurul integrării aviației cu forțele terestre. Dar instrumentele disponibile astăzi permit operațiuni la scări și viteze imposibile anterior. Provocarea acum este de a asigura că structurile instituționale, relațiile de comandă și capabilitățile logistice se potrivesc cu potențialul revoluționar al acestor noi concepte operaționale. „Steel Knight 2025” reprezintă pași esențiali în această transformare continuă, abordând problemele și descoperind ce funcționează și ce nu, pe măsură ce serviciul construiește capabilități și concepte care vor defini operațiunile în perioada următoare.
Actualitate
Marina americană lansează o nouă eră: Dronele integrate în grupurile de luptă portavion
Marina Statelor Unite se pregătește să testeze un concept strategic revoluționar în acest an, experimentând noi parteneriate între nave fără pilot și grupurile sale de luptă portavion. Această inițiativă marchează o schimbare semnificativă în abordarea forței navale, orientată spre o flexibilitate și o adaptabilitate sporite pe teatrele de operațiuni.
O premieră istorică: Vas fără pilot alături de un grup de luptă portavion
Viceamiralul Brendan McLane, cel mai înalt ofițer de război de suprafață al Marinei, a anunțat recent, în cadrul conferinței anuale WEST, că un vas de suprafață fără pilot de dimensiuni medii (USV) va fi desfășurat alături de portavionul Theodore Roosevelt și grupul său de luptă, care urmează să înceapă misiunile operaționale mai târziu în cursul acestui an. Această desfășurare va servi drept un test crucial pentru noua abordare a „forței personalizate” a Marinei.
„Cred că lucrul important pentru noi este să intrăm într-un ritm în care vom face asta pentru fiecare grup de luptă de acum încolo și vom învăța ceva diferit cu fiecare grup de luptă”, a declarat McLane. „Și asta este super interesant, mai ales pentru unii dintre marinarii noștri mai tineri, care sunt foarte pasionați de asta.”
Strategia personalizată: Flexibilitate și inovație pe mări
Marina va evalua modul în care funcționează această primă pereche, urmând să analizeze apoi ce alte pachete de misiune pot fi asociate pentru următoarele grupuri de luptă portavion. Pe viitor, serviciul ia în considerare cuplarea unor USV-uri mai mici, cum ar fi navele autonome globale de recunoaștere (GARC), care efectuează misiuni de recunoaștere, cu nave precum cele de luptă de coastă din clasa Independence. Acestea ar fi capabile să lanseze și să recupereze dronele într-un mod integrat.
„Cred că acesta este următorul pas pentru noi pentru a învăța”, a adăugat McLane.
„Instrucțiunile de luptă” ale Amiralului: O nouă doctrină navală
Acest experiment se aliniază perfect cu „Instrucțiunile de Luptă” ale Amiralului Daryl Caudle, Șeful Operațiunilor Navale, document prezentat la începutul săptămânii. Acest cadru strategic detaliază modul în care grupurile de luptă portavion vor fi suplimentate cu forțe personalizabile, oferind comandanților de luptă modele de formație noi, specifice misiunii.
Instrucțiunile lui Caudle includ și planuri de implementare a unei „strategii de acoperire” (hedge strategy), care vizează valorificarea sistemelor fără pilot și oferirea unei game variate de opțiuni personalizate. Această strategie ar conferi Marinei o flexibilitate sporită pentru a răspunde unei multitudini de scenarii.
Amiralul Caudle semnalase încă din ianuarie, la conferința Apex Defense, intenția de a lansa aceste planuri. El a subliniat că inițiativa ar implica forțe mai mici, concepute specific pentru a aborda anumite misiuni care nu necesită desfășurarea unui grup de luptă portavion complet.
„Dacă aș avea multe grupuri de luptă, aș putea plasa aceste lucruri peste tot în lume”, a explicat Caudle în ianuarie. „Dar nu avem suficiente, iar pe măsură ce te gândești la aceste diverse misiuni din întreaga lume – fie că este vorba de apărarea punctelor strategice, protecția liniilor maritime de comunicații, războiul antisubmarin, ISR (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance), conștientizarea domeniului maritim – pur și simplu nu am nevoie de un grup de luptă pentru a le face pe toate.”
-
Exclusivacum 4 zileCircul de pe Facebook și realitatea de la Curtea de Conturi: Dan Halchin, maestrul iluziei din Penitenciare!
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Cluj, la rușinea instanței: Cum evaluările „profesioniste” devin farse birocratice, decretat de Tribunal!
-
Exclusivacum o ziPloiești — circ, shopping și tupeu în uniformă: cum s-a transformat Poliția Locală Ploiesti în spectacol
-
Exclusivacum 4 zileCircul destituirilor paralele: MAI-ul, o mașinărie de abuz și incompetență
-
Exclusivacum 3 zileAntigrindina SRL: Cum ne fură „mafia ploii” banii și mintea, cu acte „fantomă” și „etc.-uri” până-n 2040! Fermierii strigă „Stop!”, Statul sforăie… adânc!
-
Exclusivacum 2 zileEVALUAREA ANUALĂ: CÂND PIXUL ȘEFULUI DE CARTOANE DEVINE O ARMĂ DE DISTRUGERE ÎN MASĂ (A MORALULUI ȘI BUZUNARULUI)!
-
Exclusivacum 2 zileRachetele de hârtie spulberă mafia antigrindină! Fermierii prahoveni, „procurorii” cu pixul, cer socoteală pentru farsa de 260 de MILIOANE și planul de „jaf” până în 2040!
-
Exclusivacum 4 zileAstra Română: Zece ani de mizerie toxică, indiferență oficială și afaceri putrede pe ruinele orașului!



