Peste 30 de militari români au murit și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în teatrele de operațiuni la care participă România. Lor li se adaugă diplomațîi răniti zilele astea la Kabul, plus cei răniți în alte misiuni de lupta pe alte fronturi, mai puțîn sîngeroase, unele sub mandat ONU (Mali, Angola, Albania, Kosovo).

România nu și-a apropiat mai mult programul Visa Waiver în toți acești ani. Recent, am aflat că unui om de cultură din România îi trebuie viză să meargă și în Canada, unde a primit un premiu, crezînd că toată lumea că nu mai era nevoie, că așa s-a raportat: mare succes al României, cum că cine are viză americană nu mai are nevoie de viză în Canada. E fals!!

Concret, nu există un câștig real, de nicio natură, al participării noastre în aceste misiuni pentru Alianța Nord Atlantică și ne îndoim serios că diurnele militarilor merită riscul major de acolo. Americanii au altă filosofie, altă tradiție și alte resurse, ba chiar tactică de a cădea la pace cu talibanii, deja. Nimeni nu știe, real, cîtă lume a murit în misiunile astea, că de fapt nu au avut niciun impact asupra vizelor în ciuda promisiunilor oficialilor români, și că Rusia s-a înarmat în ultimul hal în urmă acestei politici stupide.

Cînd a fost ultima oară cînd ne-a întrebat cineva dacă vrem să participăm la aceste misiuni? Ori dacă primim baza militară străină la Aeroportul Mihail Kogălniceanu? Sau dacă avem nevoie de rachete anti-Iran la Deveselu, cu riscul – între timp materializat – că Rusia să priceapă că sunt de fapt contra ei și să se reînarmeze, să investească într-o suprarachetă, și  alte mizerii care puteau fi evitate dacă, acum 15 ani, alegeam o altă politică externă, occidentală, fără a fi provocatoare?

Sau, alta intrebare cu raspuns potential negativ, dacă Georgia și Ucraina meritau invitate în NATO la summitul de la București, deși nici una, nici alta nu satisfăceau condiția preliminară necesară invitației (și nici vreo șansă să o satisfacă în viitor!), adică frontiere necontestate de vecini?

         Românii nu au fost întrebați niciodată.

În Consiliul de Securitate nu am prins loc, s-a aruncat vina pe abaterea diplomației noastre de la politica tradițională (adică ne-am dat de partea lui Netanyahu, în loc să jucăm la ambele capete, deci și cu arabii), dar ca sa fie bine si sa nu fie rau, am înființat Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România cu sediul in Calea Victoriei nr. 218 !! Dacă acest gen de oportunism ține la noi locul politicii externe, vorba aceea, ce era să căutăm acolo ca figuranți, mai bine că s-a ales mica și principiala Estonie. Cum știm din comparația Finlandei cu noi după pactul Ribentropp-Molotov (și ne amintește jurnalul lui Nicolae Iorga, publicat la Humanitas zilele astea, care dă detalii din Consiliul de Coroană), țările mici rezistă nu atât cu tancurile, cât cu caracterul.

Dacă are vreunul!!

De altfel, în Consiliului de Securitate al ONU eram simple momai figurante, atâta timp cât NATO a început campania de bombardare a Serbiei în martie 1999, care a durat 78 de zile, operațiunea fiind lansată fără acordul Consiliului de Securitate al ONU.

Azi, numărul candidaților la președinție crește vertiginos și se cheltuiesc atîția bani pe publicitate, că aproape toată lumea știe cine sunt.

Însă, electoratul din România știe așa de puțin despre cele trei puteri în stat (legislativă, executivă și judecătorească), despre atribuțiile și competențele Parlamentului, Guvernului și Președintelui (începînd cu domeniul de facto al autorității prezidențiale și nu hărțuiala cu guvernul, blocarea numirilor de miniștri, orgolii că a plecat coana Veorica la Tel-Aviv fără să-i zică și lui Iohannis sau plecarea în SUA la Trump fără mandat de la Parlament, sau măcar o consultare) încât se va alege, din nou, cu un președinte care nu ar rezista cinci minute într-un talk show onest despre poziția lui cu privire la: politică externă, înarmare, reconfigurări zonale (precum planurile lui Macron pentru Europa cu două viteze), actuala repoziționare involuntară a Angelei Merkel[1], participarea la misiuni și așa mai departe.

Sau dacă nimeni nu bagă de seamă că mîncăm Rusia „pe pâine” în online (bani aruncați de servicii că să lupte cu trolii Moscovei), dar în politică noastră externă pupăm papucul lui Trump (nu al Americii, ci al lui, personal), care vrea Rusia înapoi în … G7- și tot așa.

[1]“Europa trebuie să se repoziţioneze pentru a putea răspunde provocărilor venite din partea celor trei rivali globali ai săi, China, Rusia şi SUA”, a declarat miercuri, 16 mai 2019, cancelarul german Angela Merkel, relatează site-ul cotidianului The Guardian.

Diaspora vrea să poată vota zile în șir în noiembrie.

Ca să voteze ce și pe cine ? Are cea mai mică idee care sunt pozițiile candidaților pe zonele lor de competență ?

Președintele nu poate reforma poliția, nici să vrea, și nici educația. Autoritatea lui e pe zona de mai sus, plus supravegherea și performanța serviciilor secrete, care a încheiat în dușmănie (mai trebuia unul cu BOR!) Protocoale secrete neconstituționale și contrare procedurii penale, în detrimentul drepturilor procesuale ale cetățeanului. Cunosc ei, electorii, că Președintele României, care este și Președintele CSAT, nici nu mișcă în fața SRI-ului care, cu 12.000 de angajați (cifră plauzibilă conform nivelului cheltuielilor de personal), este al doilea cel mai mare din NATO, după al FBI și că, în România, sunt mai multe cadre militare si salariați publici de informații la „intern” decât în Marea Britanie, Franța și Germania la un loc ??!!

Notă: O să îi întrebe cineva pe candidații la prezidențiale de ce SRI are buget dublu față de serviciul secret intern german BVF ?

În ultimii patru ani, bugetul SRI a crescut cu mai mult de 100%.

Bugetul propus pentru SRI în 2019 în forma transmisă Parlamentului de către Guvern era de peste 2,4 miliarde de lei, în creştere cu 4,82% faţă de execuţia preliminată din 2018. În acest timp, PIB a crescut cu mai puțin de 50%. La rectificarea din august, bugetul SRI a crescut cu peste 396,5 milioane de lei. Concomitent, au crescut și cheltuielile cu personalul cu un de peste 356 milioane de lei. De asemenea, cheltuielile SRI cu „bunuri și servicii” au sporit, și ele, cu peste 14 milioane de lei.

SRI a reușit astfel să depășească chiar și la cheltuiala absolută Franța (DGSE – 300 mil. €) și Germania (BVF-BND 350 mil. €).

Iar în Polonia, de exemplu, o țară de două ori mai mare decât România și cu economie aproape triplă, bugetul ABW, serviciul intern de informațîi, a stagnat la mai puțîn de 120 de milioane de euro.

Înainte de rectificare, bugetele serviciilor secrete din România arată așa: SRI – 500 mil. €, SIE – 63 mil. €, SPP – 42 mil. €, STS – 72 mil. €. Ultimele trei poate par mici față de SRI, dar de fapt sunt tot mari. De exemplu, serviciul polonez de spionaj extern, AW, se descurcă cu doar 44 de milioane de euro.

Cât despre „subtilitățile” că Centrul Național Cyberint al SRI nu funcționează legal, ci în afara oricărei legi, doar în baza unei hârtii „de bună-purtare”, nulă juridic, eliberată de la CSAT, sau dacă candidații vor propune în legislație ca, în sfârșit, Curtea de Conturi să poată controla efectiv și nu formal și serviciile noastre, să nu mai câștige firmele lor licitațîi săptămânal, nu credem că sunt cunoscute nici macar de un alegător din 10.000!!!

Agitație mare cu justiția !

Continuăm să conducem la CEDO la condamnări abuzive (undue process/proces necuvenit, nedrept) și să furnizăm cel mai mare număr de cazuri noi, semn că justiția nu stă așa faimos cum susțin unii.

Că motivele nu sunt cele invocate de Comisia de la Veneția și C. E., este o altă „finețe” inaccesibilă la secțiile de votare Fututa, Udaţi – Mânzu, Cioara de Sus, Măciuca, Mădulari, Milcoiu, Cioca-Boca Carcaliu, Căpățâna Porcului, Amarăștenii de Sus, Căcăcioasa etc.

Justiția nu merge bine nu din cauza înființării SIIJ, nici a atitudinilor curajoase ale unor magistrați (e. g. Dana Garbovan) și nici pentru că nu ar mai avea aportul de un „excepțional profesionalism și o deplină moralitate” ale tractoristului Augustin Lazăr, ale narcomanei Lidia Stanciu ori ale plagiatoarei Kovesi Codruța Laura.

Justiția nu face dreptate din cauza nelegiferarii răspunderii magistraților (așa cum toate breslele profesionale au), a „răzbelului” fratricid din CSM, din cauza unor papitoi fițoși și suficienți precum judecătorul Danileț, care acceptă raportul sexual om – animal ca fiind normal, numai dacă animalul nu țipă de durere! (Ce dezaxat!)

Dar, cea mai mare tară a Justiției, care îi va atârna de gât ca o talangă de vaci cu sunet spart, ce o va urmări ani de aici încolo, o reprezintă „haiducii de panoplie”, „cavalerii tristei figuri”, ex-procurorii DNA libidinoși Negulescu, Onea, Savu și „zdrențele” (expresia lui „Portocală”, nu a noastră!) Gilu și Cerasela, asortați la șireturi și chiloți cu milițienii judiciari și cozile de topor de la ANAF.

Candidații știu, măcar, că asta ar fi o problemă, dar despre ce soluții sunt, cui să le ceară, cum și când să le aplice  etc., sunt tămâie!!

Se prefigurează deja, tradițional pe malurile Ciorogârlei, o mare bălăcăreală porcească. Toți ceilalți vor fi: penali, comuniști, retardați, neresetați, parveniți, fripturiști, securiști, neosecuriști, agenți ai Franței, SUA, Germaniei, Rusiei etc.

La bărbați, când nu mai au argumente, merge și întrebarea din bancul cu ursul și iepurașul: Da’ de ce n-ai bască?!

Bonus-uri pentru femei: că de ce se bagă în calea bărbaților, să stea la cratiță, sau că e prea tocită în genunchi, tută, fufă, agramată.

Dacă nu vor fi întrebați nimic in mod profesional, dacă nu expun poziții clare, legale și constituționale, pe problematica de care se ocupă președintele, candidații la aceste noi alegeri prezidențiale vor părea că joacă  într-unul dintre sezoanele telenovelelor turcești de pe Kanal D: numai plânsete și vaiete, inimi frânte, trădări în dragoste, hărțuiri, incesturi, ambîțuri pseudo-masculine prostești, aroganțe nemăsurate, exacerbări ale ego-ului și alte scenete tragi-comice.

Păi, dacă Iohannis va fi din nou întrebat care este primul gest pe care îl va face dacă va fi reales Președinte și va raspunde că va renunta la imunitatea constituțională prezidențială, va rog să-l votați, că poate n-a avut timp omul cinci ani să rezolve problema.

Dacă va fi întrebat despre fraudele și falsurile cu casele și va va răspunde: „Ghinion!”, votați-l că altfel îl condamnă, dracu’, ăștia și pe el și pe Carmen.

Dacă domnul Barna,  întrebat fiind care este primul gest pe care îl va face dacă va fi reales Președinte, va răspunde că dizolvă Parlamentul, puneți ștampila pe el pe buletinul de vot și sunați la 112!

Dacă Ramona Bruynseels va declara că „Suntem împreună cu Rusia parte a NATO”, votați-o și sunați-l pe Puțîn să-i dați vestea cea mare!

Astfel, spre linistea statului paralel, Comisiei de la Venetia, Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului Europei, principiilor de la Bangalore, Clubului de la Berna, Clubului de la Roma, Clubului Bilderberg, sorosistilor de prost gust si Asociatiei creșterii viermilor de mătase, deciziile vor continuă să fie luate de cine le-a luat și pînă acum, în zona obscură, în vreme ce civilii sunt ocupați cu circul, fanfara, șaorma cu de toate și mahalaua.

Nu mai multe zile de vot erau necesare, ci mai multă informație pe fond ce vor face candidații după ce ajung președinți și cu ce echipă !

Dar cui nu cere, nici nu i se dă !

Dacă nu ne implicăm toți, pentru a echilibra perfect balanțele, va fi un balamuc total!

Vorba lui Kelemen Hunor: Mind belépünk és kész tébolyda. (Ec Adrian Radu).