Există în mod cert, pentru cine urmărește cu atenție rețelele sociale, un asalt împotriva puterii PSD, pregătit pentru data de 10 august. 10 august marchează un an de la demonstrația din București, care a stârnit de o parte și de alta atât de multe controverse. 10 august vine imediat după declanșarea uriașei emoții colective generate de uciderea Alexandrei de către cel poreclit astăzi „Monstrul din Caracal”. Efectul Colectiv 2 se propagă și se amplifică cu mare repeziciune. Și cu intenția certă de a determina căderea Guvernului. Oare se va întâmpla?

Și tragedia de la Colectiv a fost cu cinism jucată politic. La fel cum jucată politic în toate direcțile și în toate sensurile este și tragedia de la Caracal. Până una alta, avem o certitudine. Emoția colectivă transformată în obsesie colectivă nu se va încheia până la 10 august. Dimpotrivă. 10 august se vrea un punct culminant al acesteia, care să lege cazul Alexandrei de demonstrația din anul precedent, cu o desfășurare și consecințe atât de controversate și cu misterele construite pe marginea cazului Colectiv, care nu vor mai fi dezlegate niciodată. Nici de Justiție și nici de nimeni altcineva. Evenimente de viață cu o încărcătură emoțională extrem de mare, aproape explozivă, sunt transformate în evenimente politice.

Ce știm și ce nu știm despre 10 august anul precedent? Știm că, inițial, manifestația s-a dorit a fi una a românilor din străinătate. Veniți la București în număr mare pentru a cere mai multă atenție, mai multă considerație din partea statului căruia îi aparțin, pe care l-au părăsit, unii pentru totdeauna, și care de pe urma lor primește anual, sub forma unor ajutoare trimise familiei, câteva miliarde de euro. Intenția a fost legitimă iar forma de desfășurare a demonstrației, așa cum a fost ea preconizată, urma să fie pașnică. Tocmai de aceea, inițial, una din sutele de organizații ale românilor din străinătate, cea din Londra, a depus o cerere la Primăria Generală a Capitalei, prin care și-a asumat organizarea demonstrației și a solicitat, conform legii, o aprobare în acest sens în Piața Victoriei pentru ziua de 10 august. În scurt timp însă a început nebunia. Și totul a degenerat.

Ce s-a întâmplat? Partidele politice din frontul anti-PSD, puzderia de organizații sorosiste sau finanțate de alte fundații din străinătate, prin vasele capilare ale așa-zisei societăți civile, presa afiliată, dar și partidele politice din frontul anti-PSD s-au agățat rând pe rând de proiectatul eveniment, anunțându-și participarea. Și chemându-și adepții la luptă împotriva „ciumei roșii”. Înainte de a avea loc demonstrația din 10 august 2018, aceasta în fapt a degenerat. Și a degenerat și în drept. Pentru că organizatorii s-au retras. Și au și explicat de ce. Pentru că nu mai urma să fie demonstrația lor. Ci una politică. Așa se face că în 10 august 2018, în inima Bucureștiului, în Piața Victoriei s-a declanșat o demonstrație neautorizată, neasumată de cineva, deci fără organizatori, și nespontană, întrucât cu mult timp înainte protestatarii își anunțaseră pe rețelele sociale intenția de a participa, precizând intervalul orar și locația. Cele de mai sus sunt realități asupra cărora nu există niciun dubiu.

Știind din toate circumstanțele descrise mai sus care este realitatea și intuind ce ar fi putut urma, în calitate de analist am sfătuit autoritățile, insistent, să nu scoată jandarmii în stradă. În baza unui raționament de bun simț, care ne spune că autoritățile au obligația să-i protejeze pe manifestanți pentru a nu exista tulburări create de grupuri ostile, cu condiția să poată colabora cu organizatorii, care și-au asumat răspunderea protestului. Ori asemenea organizatori nu au existat, ce puțin din punct de vedere formal. Neavând cu cine coopera, jandarmii nu aveau ce căuta în stradă. Ei aveau însă obligația de a apăra instituțiile statului, dar și alte sedii ale unor societăți comerciale din zonă, dacă și numai dacă acestea erau atacate. Prin urmare, jandarmii puteau fi masați la o oarecare distanță în zonele adiacente Pieței Victoriei sau chiar în curțile interioare ale Guvernului. Insist asupra acestor detalii, pentru că ne aflăm și acum exact în prezența aceluiași scenariu. Dacă jandarmii nu ar fi avut niciun contact fizic cu manifestanții, aceștia nu i-ar fi putut provoca, pentru ca la rândul lor să riposteze, generându-se astfel excese și dintr-o parte și din alta.

Sunt patru mari necunoscute ale demonstrației din 10 august anul precedent. 1). Au atacat sau nu au atacat demonstranții sediul Guvernului? 2). Au fost atacați în mod direct jandarmii la un grad care să-i oblige să riposteze? 3). Riposta jandarmilor a fost în exces față de violențele generate de grupuri de demonstranți? 4) Ce forțe i-au manipulat pe demonstranți din direcția partidelor unor ONG-uri pârâte sau a statului subteran?

Ca și în cazul Colectiv, cred că asemenea circumstanțe nu vor fi lămurite niciodată. Iar 10 august din acest an are în primul și în primul rând rolul de a acoperi acel 10 august din anul precedent. Dar cum va fi?

De astă dată, instituțiile statului, obligate prin lege să asigure ordinea, vor fi infinit mai timorate decât au fost sau au pretins că sunt anul precedent. Nu există nici măcar un ministru de Interne. Cel desemnat zilele trecute a demisionat imediat după scandalul legat de tragedia din Caracal și mai ales panicat de informațiile legate de circumstanțele în care urmează să se desfășoare peste câteva zile replica lui 10 august 2018. Ce informații a primit, nu știm. Dar să nu avem nicio îndoială că a primit. Și că ele au fost suficient de alarmante, pentru a-l determina pe domnul Mga să pună coada între picioare. Din nou va fi o demonstrație neasumată și neautorizată. Cel puțin asta știm până în acest moment. Din nou partidele din frontul anti-PSD au declarat că vor fi prezente în Piața Victoriei. Nu m-aș mira deloc să-l văd acolo și pe Klaus Iohannis, în ținută de revoluționar. Mai ales că se pregătește pentru un al doilea mandat. De ce nu s-ar sui pe val? Poate nu s-ar sui nu fiindcă respectă Constituția în litera și în spiritul ei, nu din respect pentru ordinea de drept din acest stat, ci de frica lui Dan Barna. Pentru că nu m-aș mira a doua oară ca președintele Klaus Iohannis să fie fluierat și luat cu „huo” de grupurile #Rezist, care vor fi cu certitudine prezente, dar care, politic, susțin USR și nu PNL. Și care afirmă din ce în ce mai răspicat și mai insistent că PNL e totuna cu „ciuma roșie”.

Dacă premierul Viorica Dăncilă nu le va cere jandarmilor să stea în cazărmi sau cel mult în proximitatea Pieței Victoriei, fără a interveni în vreun fel, atunci nu va face altceva decât jocul inițiatorilor reali ai acestei noi piese de teatru. Și dacă se va întâmpla așa, spre deosebire de anul trecut, va putea pleca în vacanță defintiv, începând de la data de 10 august.

Sorin Rosca Stanescu