Actualitate
,,Contractul pentru Romania” și cele 200 de zile ale CDR, ,,Acordul Politic Național” al lui Iohannis si alianța cum ,,a trebuit să moară oameni”
Jurnalistul Radu Teodor Soviani revine cu precizari atat pe pagina sa de socializare cat si pentru PS News , cu privire la ,,Contractul pentru Romania” și cele 200 de zile ale CDR și despre ,,Acordul Politic Național” al lui Iohannis, despre alianța cum ,,a trebuit să moară oameni”
Unul dintre primele gânduri pe care mi le-am exprimat după votul la europarlamentare din 26 mai 2019 a fost: Cred ca nu sunt singurul care are senzația alegerilor din 96, câștigate de CDR, când cei care aveau 15.000 de specialiști și așteptau câștigarea alegerilor pentru că erau 40 de miliarde de dolari la graniță, și-au bătut joc rău de tot de votul alegatorilor, chiar din 1997. Eu pot să spun asta, Dragnea nu poate, pentru că el era în PD atunci. De aia Dragnea bate câmpii cu Gabriela Firea (dacă nu greșesc, secretar de stat și purtător de cuvânt în guvernul ,,tehnocrat” al lui Isărescu din 99-2000). Nu poate nici Blaga ,,de la PNL” sau Ludovic Orban. Cioloș nici atât. El era atunci (și acum) doar un soi de nepot al lui ”doișiunsfert”.
Al doilea gând a fost legat de reacția lui Klaus Iohannis, imediat după exit-poll-uri: ,,Români, sunteți fantastici!”. Îmi exprimam atunci credința că domnul Iohannis și o parte din staff-ul lui trebuie să intre în carantină. Potrivit dexonline.ro, iată definiția cuvântului fantastic – Prima definiție: ,,care se manifestă prin fapte sau idei bizare”. A doua: ,,Care aiurează”. A treia: ,,Care nu există în realitate”. Ca adjectiv: ,,care nu există în realitate, creat, plăsmuit de imaginație, ireal, fantasmagoric, fabulos”. Și concluzionam: Klause, tu ești fantastic! Românii au fost pe 26 mai 2019, pur si simplu, WOW.
Imediat după alegerile europarlamentare (și după întemnițarea lui Dragnea), Klaus Iohannis a ținut să îmi dea dreptate în ceea ce privește faptul că este ,,fantastic’’ dar și în privința noii Convenții Democraice din România (CDR): propune și semnează (săptămâna trecută) – un Acord Politic Național. Semnatarii alături de Klaus Iohannis: PNL – prin Președintele Ludovic Orban, USR – prin Dan Barna, Pro România – prin Victor Ponta și PMP (partidul fostului turnător al Securității – Petrov), prin Eugen Tomac.
Primul lucru care a sărit în evidență este că domnul Klaus Iohannis l-a chemat la ordine pe Victor Ponta. Același Victor Ponta despre al cărui guvern și despre el personal spunea în noiembrie 2015, după tragedia de la Colectiv: ,,a trebuit să moară oameni pentru ca acest guvern să își dea demisia’’. Acum se dovedește încă o dată că domnul Iohannis nu a dat doi bani pe tragedia de la Colectiv, folosindu-se de ea pentru a impune nedemocratic un guvern incompetent, printr-un simulacru de ,,consultări publice’’ – cel condus de Dacian Cioloș.
Chiar și titlul amintește de CDR – cea care a preluat puterea în 1996. CDR preluase puterea cu ,,Contractul pentru România’’ prin care propunea cetățenilor o ,,alternativă la strategia guvernului – șovăielnică și păguboasă’’ iar Iohannis propune un ,,Acord Politic Național’’ prin care ,,lucrăm la o alternativă’’ față de o ,,guvernare lamentabilă’’. La 7 noiembrie 1996 – CDR (care includea PNȚ și PNL) semnează un acord de colaborare cu Uniunea Social Democrată (USD) – respectiv PD și PSDR (diferit de PDSR – adversarul lor), la care aderă în decembrie 1996, printr-un ,,acord de solidaritate guvernamentală’’ și UDMR. 22 de ani mai târziu, regăsim în Acordul Politic Național aceleași partide sau urmașii lor: PNL (care include acum și PD-ul), Pro-România – un fel de PSDR de atunci, UDMR, și în loc de PNȚ, alianța USR-Plus. Spun USR îl loc de PNȚ chiar dacă USR nu are nicio legătură cu istoria, dar în principal pentru că USR sugerează tot atâta experiență și competență administrativă cât a avut și PNȚ – respectiv zero.
Acest a fost dovedit în 97-2000 prin faptul că 3 ani consecutivi (97-98-99) România a traversat o criză economică majoră, gestionată incompetent de către Convenția Democratică din România, cea care venea la putere propunând un ,,contract pe 200 de zile’’, în circa 20 de puncte, prin care susțineau că aveau 15.000 de specialiști (la fel cum a încercat să se deghizeze USR în partid de specialiști), afirmând că există 40 de miliarde de dolari la granița României, în stand-by, dar care nu intră numai pentru că PDSR-ul de atunci (și PSD-ul de acum), este la putere. Nimic nou, în esența despre asta fiind și ,,Acordul Politic Național’’ propus de Klaus Iohannis. Programul de 200 de zile al CDR se încheia pompos și stupid: ,,dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi duse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract pe care Dumneavoastră îl semnați votând Convenția Democratică din România și aveți dreptul să renunțați la noi’’. În esență, niciuna din cele 20 de promisiuni nu a fost îndeplinită, perioada 1997-2000 caracterizându-se prin prăbușirea economiei, distrugerea sistemului financiar-bancar (în principal prin distrugerea Bancorex), vânzarea pe nimic a economiei (spre exemplu rafinăria Petromidia), protecția instituțională a fraudelor împotriva populației (FNI și CEC), cvasi-incapactiatea de plată, deprecierea masivă a leului de la circa 3.000 de lei (vechi) pentru un dolar la peste 10.000 de lei, reaprinderea inflației, șomaj, lipsă de investiții în infrastructură, etc.
Un punct special al Contractului cu România – punctul 17, a fost: ,,vor fi înăsprite pedepsele pentru infracțiunile de omor, viol, tâlhărie și furt, pentru infracțiunile de corupție și cele săvârșite de funcționari publici împotriva intereselor cetățenilor’’. Nu numai că această înăsprire nu s-a realizat, ba chiar, contemporană cu administrarea țării de către CDR și urmare a acesteia a fost semnat primul protocol secret între SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției, în 1998, prin care SRI subordona justiția și în baza căruia fusese numit șef al grupului operativ central SRI-SIE-SIPA-Ministerul Justiției un oarecare Augustin Lazăr, reciclat de către Klaus Iohannis în 2016 și până în 2019 drept procuror general al României, deși avusese un rol activ împotriva deținuților politici de dinainte de 1989, ca procuror la penitenciarul Aiud.
Am făcut acest scurt apel la istoria recentă pentru că, în 2019, în numele ,,pro-europenismului’’, forțe politice aflate sub influența unor strategi de lungă durată cu rădăcini înainte de 1989, similar cu Convenția Democratică din România și cu formarea ,,guvernului tehnocrat’’ din 2015, încearcă, să captureze emoția legitimă a românilor manifestată prin prezența la vot la europarlamentare, în scopul propășirii unei anumite capturi a economiei și politicului manifestată după 1989, într-un moment critic, exprimat senzațional la Craiova de către Klaus Iohannis: ,,dacă pierdem justiția, pierdem tot’’. Un astfel de moment critic nu ar fi putut să existe dacă fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, nu s-ar fi înmuiat greu explicabil în principal în ceea ce privește răspunderea magistraților și în subsidiar împotriva controlului manifestat de servicii în justiție, prin sursele, furnizorii și colaboratorii lor din rândul magistraților, fie ei judecători sau procurori. Vestea bună este însă că, spre deosebire de 1997, când de fapt forțele ,,democratice’’ și ,,pro-justiție’’ au întârziat aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană, prăbușind economia, în anul 2019, interesele globale împotriva rețelelor de criminalitate financiară sunt ferme și ireversibile, iar reprezentanții acestor rețele globale știu de această dată că România a mimat lupta-anticorupție, protejând instituțional rețele pe care ar fi trebuit, în fapt, să le destructureze. (Paul D.).
Actualitate
Un pas istoric pentru apărarea Kievului: Raytheon și Lockheed Martin analizează producția de rachete Patriot direct în Ucraina
În urma anunțului surprinzător al președintelui Donald Trump privind acordarea unei licențe de producție, giganții industriei de apărare RTX (prin subsidiara Raytheon) și Lockheed Martin au demarat studiile de fezabilitate pentru fabricarea interceptoarelor Patriot pe teritoriul ucrainean. Discuțiile, deși aflate într-un stadiu incipient, marchează o schimbare fundamentală în strategia de susținere militară a Ucrainei, mutând accentul de pe transferul de echipamente către producția locală sub licență americană.
Undă verde de la Casa Albă: Administrația Trump forțează extinderea capacităților industriale în zonele de conflict
Decizia oficială de a permite licențierea producției de interceptoare în Ucraina a pus în mișcare mecanismele birocratice și tehnice ale marilor furnizori de armament. Tom Laliberty, președintele diviziei de sisteme de apărare terestră și aeriană din cadrul Raytheon, a confirmat la Farnborough că procesul este abia la început, subliniind că firma va urma îndeaproape directivele guvernului Statelor Unite. Această inițiativă vizează nu doar sprijinirea efortului de război, ci și reducerea presiunii asupra stocurilor globale, care au generat deja tensiuni cu alți clienți strategici, precum Elveția.
Arhitectura apărării aeriene: Analiza fezabilității pentru modelele GEM-T și PAC-3
Complexitatea sistemului Patriot, care integrează tehnologii de la mai mulți furnizori, ridică provocări logistice semnificative. În timp ce RTX furnizează interceptorul GEM-T, Lockheed Martin produce varianta PAC-3, ambele fiind esențiale pentru anihilarea amenințărilor balistice. Oficialii celor două companii studiază în prezent trei direcții de acțiune: implicarea lanțului de aprovizionare local, operarea unor facilități de mentenanță și, în cel mai ambițios scenariu, asamblarea completă a rachetelor pe sol ucrainean pentru a asigura suportul pe care Kievul îl solicită.
Inovație la costuri reduse: Lockheed Martin prezintă noul interceptor Adapted Capability Effector
În paralel cu discuțiile despre Ucraina, industria de apărare caută soluții pentru a face față cererii masive și costurilor ridicate. Lockheed Martin a profitat de contextul salonului aeronautic pentru a lansa o nouă versiune a interceptorului PAC-3, denumită Adapted Capability Effector (ACE). Această variantă, concepută pentru a fi mai accesibilă din punct de vedere financiar, urmează să fie dezvoltată în parteneriat cu industria europeană, primul test fiind programat pentru anul 2028. Această mutare semnalează o adaptare a marilor jucători la o realitate în care cantitatea și sustenabilitatea economică devin la fel de importante ca precizia tehnologică.
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 24 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 24 de oreO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 24 de oreFurtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene



