Actualitate
USR – partidul cacealma
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Prima parte a acestui material a fost scrisă în 7 decembrie 2016 și merită recitită cu atenție, am spune, pentru că analizate de la nivelul prezentului, lucrurile par încă și mai spectaculoase. Destul să spunem că USR și PLUS sunt două partide ”miraculoase”, apărute din spuma mării și duse spre scoruri electorale neașteptate după ce, în beneficiul lor, s-au produs inclusiv modificări de legi ori de sentințe în justiție.
Reamintim pe scurt: pentru ca USR, partid de buzunar chiar și azi, să se poată naște, a fost nevoie de o manevră specială, o plîngere a unei formațiuni fantomă care a dus la o decizie a CCR, în 2015, prin care, în loc de 25.000, un partid să se poată înființa cu doar 3 membri.
Imediat după decizie, a apărut USB, un partid condus de un lider, Nicușor Dan, care, în mod straniu, conform colegilor săi, nu lua niciodată decizii în forurile de conducere, ci venea mereu cu ele din exterior, gata făcute.
Pentru ca USB să profite electoral de drama de la Colectiv în alegerile locale de la București, justiția a respins din scurt înființarea Marelui Partid Colectiv ori a Partidului Colectiv. Nimic nu trebuia să paraziteze noua speranță a politicii.
În paralel, discret, se depuneau în justiție actele pentru un nou partid, USR, cu ambiții naționale de astă dată. Un partid anunțat în iunie 2016, dar care era născut în martie. Exact cum s-a întîmplat în cazul PLUS, anunțat la săptămîni bune de la legalizare, la umbra Mișcării România Împreună.
Nu e clar nici azi cum s-au înscris consilierii de la București ai USB în USR fără a-și pierde posturile, conform legii, pentru a putea candida la parlamentare, pentru că fuziunea nu era aprobată de tribunal la momentul închiderii listelor electorale.
Atît USB cît și USR au mai marcat o ciudățenie, fiind singurele partide care și-au derulat congresele cu ușile închise, într-o totală lipsă de transparență. În august 2016, la fuziunea cu USR, Nicușor Dan declara că e al patrulea congres al partidului său, dar nimeni nu avea habar cînd și unde se derulaseră precedentele trei. Dacă se derulaseră!
Înaintea alegerilor de luna trecută s-a mai produs o ciudățenie: după ce BEC a decis, pe bună dreptate spunem noi, că USR și PLUS nu pot candida în alianță pentru că în actele oficiale apar alte conduceri decît cele declarate public, ÎCCJ a admis contestaţia lui Barna și Cioloș și a dat undă verde alianței în alegeri.
Numai că, trebuie spus, în componența BEC, care a luat decizia inițială, se aflau, conform legii, 5(cinci) judecători de la ÎCCJ, practic, un complet întreg.
Deci, niște judecători de la ÎCCJ au răsturnat în 24 de ore o decizie a altor judecători de la ÎCCJ.
Semnele de întrebare își au, categoric, locul aici.
Să mai spunem că USR a atacat alegerile parlamentare din 2016 cu doar 50 de organizații, adică ceva mai mult de o organizație per județ și per sector bucureștean.
Anul trecut, cu ocazia selecției candidaților pentru PE, am aflat că USR are un număr total de cca.6000 de membri, cu indulgență.
În aceste zile, aflăm de la președintele Dan Barna că la congresul care urmează, președintele va fi ales de către toți membrii, nu doar de delegați. Democrație?
Nici vorbă.
Realitatea e că USR are membri cît are PSD delegați la un congres obișnuit. Barna însuși a fost ales la ultimul congres cu 127 de voturi din 191, cifre de-a dreptul ridicole.
La alegerile parlamentare a mai mers cum a mai mers: dată în sondaje sub pragul electoral, USR a scos un nesperat 9%. La europarlamentare – alegeri cu un rezultat tot mai controversat, pe măsură ce apar informații despre procesul electoral – a furnizat cu adevărat marea surpriză, cu 22% și acum trage tare spre președinție.
Cu șanse, zic mulți.
La localele de anul viitor, însă, primele pentru USR, problema se complică.
Un partid are nevoie de 45.000 de candidați doar pentru a acoperi toate posturile din administrație.
Dacă USR își trimite toți membrii să candideze și ei chiar cîștigă, va avea abia 11-12% din total.
Fără aleși locali și organizații solide în teritoriu, victoria la parlamentare și preluarea guvernării e exclusă. Votul emoțional se poate dovedi ajutor de nădejde în alegeri, dar ulciorul – a se citi scenariile serviciilor – nu merge des la apă.
În plus, apropo de votul emoțional, ”Ceea ce nu știu noii uber-politicieni este că aceasta este calea spre a cuceri puterea, însă puterea nu se poate menţine mult timp fără proiecte și valori, deoarece efectul emoţiilor trece foarte repede (…) Emoţia te aduce la putere, dar depresia emoţională post-alegeri te poate arunca mult mai repede decât te aștepţi din șaua armăsarului puterii” avertizează în aceste zile, într-o excepțională analiză, politologul Vasile Dîncu.
De aici două ipoteze.
1) USR (și păpușarii care au creat-o) nu e interesată decît de alegerile importante pentru exteriorul României: europarlamentarele, care alimentează grupul lui Macron, și prezidențialele. Pentru asta, Barna & comp vor juca totul pe o carte în noiembrie, respingînd categoric – deja o fac – ideea guvernării. Și sacrificînd orice pe altarul victoriei, inclusiv oameni, așa cum a fost eliminat fără remușcări fondatorul Nicușor Dan. (Cioloș, atenție!)
2) USR e interesată și de celelalte alegeri, localele fiind primele la rînd după președinție. Marea întrebare în acest caz: se va ocupa, în nu foarte lungul timp rămas, de atragerea de suficienți oameni în partid dintre cei care nu au mai făcut politică pînă acum? Ori, mai probabil, vor absorbi în masă aleși locali pe final de mandat din actualele partide, mizînd pe faptul că aceștia deja știu cu ce se mănîncă alegerile și administrația?
Această a două variantă trebuie să dea de pe acum fiori reci unor partide. Dar, în primul rînd PNL. Marele partid al Brătienilor, umflat în prezent de victoria nu excesiv de utilă la europene, s-ar putea dizolva peste cîteva luni, cu largul concurs al unor structuri, în noua jucărie a lui Macron, în special dacă USR va fi purtată spre victorie și în noiembrie.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
Actualitate
Orizonturi noi pentru Honeywell Aerospace: Compania devine oficial entitate independentă pe piața de capital
Honeywell Aerospace a marcat astăzi începutul unei noi etape în evoluția sa, finalizând procesul de desprindere și devenind o companie publică independentă, listată la bursa Nasdaq. Această transformare strategică vizează consolidarea poziției de lider în sectoarele apărării și aviației comerciale, oferind noii entități agilitatea necesară pentru a răspunde provocărilor complexe dintr-o industrie aflată în continuă schimbare.
Divizarea strategică a gigantului industrial în trei entități distincte
Separarea segmentului de aviație este rezultatul unei strategii ambițioase anunțate la începutul anului 2025, prin care grupul mamă a decis fragmentarea operațiunilor în trei piloni principali. Aceștia includ Honeywell Technologies, axat pe automatizare, Solstice, o unitate dedicată materialelor avansate, și actuala companie Honeywell Aerospace. Obiectivul central al acestei restructurări este de a permite fiecărei divizii să urmărească strategii de creștere personalizate, maximizând astfel veniturile și eficiența operațională.
O forță globală în aviație cu 36.000 de angajați
Sub conducerea directorului executiv Jim Currier, noua entitate independentă își asumă misiunea de a proteja și avansa promisiunea zborului într-o lume tot mai conectată. Cu o forță de muncă de 36.000 de specialiști, Honeywell Aerospace continuă să producă sisteme esențiale, de la motoare și avionică, până la componente critice pentru tehnologiile de apărare. Independența financiară îi va permite companiei să aloce resursele mai eficient către inovație și cercetare.
Tranziția financiară și perspectivele de raportare pe termen scurt
Procesul de separare a fost finalizat prin distribuirea acțiunilor de către Honeywell Technologies, deschizând calea pentru tranzacționarea liberă pe bursă. Deși Honeywell Aerospace funcționează acum separat, următoarele rezultate financiare trimestriale, programate pentru 23 iulie, vor include încă cifrele segmentului de aviație ca parte a structurii consolidate anterioare. Această raportare va oferi investitorilor o ultimă privire de ansamblu asupra performanței sectorului înainte de a evalua evoluția sa ca entitate de sine stătătoare.
-
Exclusivacum 21 de oreCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 21 de ore„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 21 de oreAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 4 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 4 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 5 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Featuredacum 4 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



