Să trecem cu eleganță peste ezitările Opoziției. Să considerăm că PNL și USR vor decide să dărâme Guvernul. Și să pună alt Executiv în loc. Să omitem pentru moment că, la numai o zi după ce a spus că Guvernul trebuie să plece, președintele Klaus Iohannis a cerut doar demisia a doi miniștri. Să trecem peste asta. Și să ne imaginăm cum ar arăta noul Guvern.

Interesant de observat că mulți dintre fruntașii celor două partide, care se consideră a fi pe cai mari după europarlamentare și referendum, afirmă că dacă nu pot schimba Guvernul acum, printr-o moțiune de cenzură, o vor face după prezidențiale, atunci când, constituțional, este posibil teoretic să fie declanșate alegeri anticipate. Sigur că este o inepție să nu poți să dărâmi Guvernul o singură dată, dar să afirmi că-l poți dărâma de două ori la rând ca să faci anticipate. Dar să trecem și peste asta. Să presupunem că azi este mâine. Și, cum-necum, a căzut Guvernul Dăncilă. Sau pur și simplu a abandonat lupta, constatând că prin remanieri succesive, fără finalizare, întrucât președintele se face că plouă, nu mai poate funcționa. Și să ne apucăm să facem un scenariu al noului Guvern.

Să începem din Parlamentul României. Acest nou Guvern va trebui să fie susținut de o majoritate parlamentară, majoritate la care să participe toate partidele din Opoziție, plus neafiliații și minoritățile. Plus o serie de parlamentari smulși de la PSD și de a ALDE. Această nouă majoritate va impune un algoritm al împărțirii puterii executive. La limită, este posibilă formarea unui Guvern minoritar, dar susținut și de formațiunile care nu participă la guvernare, evident tot în schimbul unui algoritm al împărțirii puterii. În schimbul îndeplinirii unor condiții dinainte convenite. Ei bine, cum ar arăta acest Guvern?

Cade decizia PNL și angajamentul lui Klaus Iohannis de a-l numi premier pe Ludovic Orban. Pentru că nu vrea Pro România. Și fără Pro România nu există majoritate. Va trebui deci identificată o altă persoană, care să preia această sarcină. Nu poate fi nici din USR-PLUS, întrucât acest partid se conturează ca un rival înauntrul actualei Opoziții și implicit în interiorul viitoarei majorități a PNL. Cu atât mai mult cu cât cele două partide vor avea candidați diferiți la alegerile pezidențiale. Va trebui căutată o persoană neutră. În acest scop, vor exista doi candidați de serviciu, reprezentând partidele mici intrate în Parlament. Traian Băsescu sau Victor Ponta. Ambii se vor oferi în mare viteză. Dacă nu cumva Klaus Iohannis va încerca să convingă partidele să accepte un așa-zis tehnocrat. Un fel de Dacian Cioloș doi. Să admitem că avem un candidat X desemnat pentru a forma un Guvern. Ce urmează să facă acesta?

Premierul desemnat va trebui să negocieze rând pe rând un program comun de guvernare și o echipă a Executivului, formată din reprezentanți ai tuturor formațiunilor cu liderii politici din două partide mari și din trei partide mici, cărora li se adaugă minoritățile altele decât cea maghiară, precum și neafiliații. Fiecare va trebui să primească satisfacție prin programul de guvernare și prin modul în care este împărțită puterea. Pentru că fiecare va trebui într-un fel sau altul, direct sau prin intrepuși, să se afle la butoane. Executivul va fi un fel de pian la care lovesc clapele simultan circa opt interpreți. Dacă toți ar reprezenta aceeași linie de gândire politică sau măcar linii înrudite, ar putea funcționa. Numai că în acest scenariu avem de-a face cu partide care susțin doctrine extrem de diferite. Și care au și interese uneori diametral opuse. Un asemenea mecanism probabil că nu va funcționa. Sau dacă cumva, la limită, va funcționa, va funcționa prost. Nu e greu să ne imaginăm cum va decurge o ședință a Coaliției la care vor participa atât de mulți lideri incompatibili. Ce performanțe ar putea să aibă un asemenea Guvern? Și care vor fi consecințele electorale la localele și parlamentarele de anul viitor, după ce electoratul se va fi trezit înșelat din nou?

Pentru a guverna, este indispensabilă voința politică de a face acest lucru. O voință fermă. Și o mare abilitate de a negocia politic zilnic în forță, dar și cu inteligență, diversele decizii, care trebuie să întrunească finalmente o majoritate în Parlament. Sunt în acest moment capabile cele două partide mari din actuala Opoziție să impună un program de guvernare, cel puțin în datele lui esențiale, celorlalte fromațiuni mai mici? Sunt PNL și USR în stare să convină asupra unui program comun? Au voința politică și abilitatea de a negocia cu ceilalți? La toate aceste întrebări, până una alta, răspunsul este negativ. După cum s-a văzut miercuri în Parlament, PNL s-a dovedit incapabil să adune pentru desemnarea Ralucăi Turcan chiar și voturile acestui partid în totalitatea lor. Au lipsit peste 10 voturi considerate anterior sigure ale deputaților PNL. Ce se va întâmpla, în ipoteza în care vor avea un Guvern, atunci când se vor supune la vot acte normative importante?

PNL și USR au afirmat în repetate rânduri, împreună cu Klaus Iohannis, că Guvernele PSD plus ALDE sunt catastrofale. Și că trebuie să plece imediat. Iar „imediat înseamnă imediat”. Acum aceleași partide și același Klaus Iohannis cum vor proceda în condițiile în care, după cum ei înșiși recunosc, o uriașă masă de cetățeni ai României i-au crezut și așteaptă o altă guvernare?

Sorin Rosca Stanescu