Actualitate
Editorial/Fragment dintr-un roman

A DISPĂRUT DE 30 DE ANI și doar un singur textuleț , cel publicat acum, a ajuns în mâinile mele, TATĂL MEU, Constantin GHICIULESCU, la înmânat spre publicare, (nu -i singura lucrare dispărută ), dar acest roman și altele, din motive ce nu au ținut de calitatea lucrărilor, nu numai că nu au văzut lumina tiparului dar au și dispărut ”
Motto
La Marele Meu Prieten Ștefan Odobleja
Franjurii aceia de singurătate dimprejurul domnului Ștefan Odobleja, transformați într-un abajur de studiu al spiritului de geniu, m-au impresionat foarte mult, de când îl cunoscusem pe acel mare personaj și ni se încrucișau adeseori pașii și gândurile pe străzile Severinului.
Constantin Ghiciulescu
DIRIJORUL DE NOAPTE
…Dar într-o dimineață psihică ușoară a fost adus în biroul meu, la interogatoriu, un bătrânel scund, cu priviri învietoare de suflet, sobru și tăcut, îmbrăcat straniu de simplu: Haină și pantaloni de doc albastru. Încălțat cu teniși vechi. Însă lucea în el ceva de alteță fascinatoare. I-am spus să ia loc și, după o tăcere preț de câteva gânduri, m-a întrebat cu o umilință mirată în glas:
– Cum nu mă bateți?
Întrebarea mi-a sunat, din liniștea lui torturată, tare ciudat.
– Dar de ce să vă bat, domnu’ doctor?
– Păi, ceilalți m-au bătut zdravăn.
– Nu, domnule! Știu, e stupid totul aici.
De la ușa asta până la covorul din biroul șefului e o alee de cruzime. Mi-e silă să mai ating romburile de cinism din desenul lui oficial, fără să nu-mi spun la fiecare pas c-am nimerit aici dintr-o eroare a unei cizme, ce m-a împins cu scârbă în mocirla fanteziei.
-Dumneata nu ești decât o rotiță în mecanismul ăsta. Una neascultătoare. Dar te va arunca el singur, când vei refuza să-i execuți tic-tac-ul anarhic. O rotiță prea cuminte și liniștită în acest haos orologic, mi-a șoptit doctorul.
I-am făcut formele de punere în libertate și a ieșit încet pe ușă, condus de adjutant.
De-atunci am plecat din miliție, după întâlnirea miraculoasă cu omulețul acela vrăjitor de luciditate.
L-am reîntâlnit la un cerc de literați.
Le desena pe tablă cu creta floarea circularității inverse, cu o mulțime de petale psihice, complicate pentru noi să le-nțelegem.
Creierul ca o floare. Când l-adusese sergentul la mine în birou, doctorul fusese arestat pentru întreruperi clandestine de sarcină.
Avea o pensioară, din care abia supraviețuise.
Mi-a arătat instrumentele lui complicate, lucrate de el. Numele lui, Odobleja îmi spunea ceva sublim. Auzisem de drama lui. Publicase o carte, Psihologia consonantistă la editura Maloine, din Paris. Era descoperitorul ciberneticii, dar războiul, vremurile roșii îi furaseră dreptul de savant. Știam că este filat de securitate, nedorit de societatea asta străină de sublimele valori burgheze, cum catalogau culturnicii zilei.
Marele grangur, Plătică Flavius, șeful propagandei, îl surprinsese pe bătrânul doctor la ora prânzului în cantina partidului, unde venea uneori să-și ia masa, pentru că era mai ieftin meniul decât la cantinele din oraș. Asta era o favoare pentru puternicii zilei.
Prezența mizeră a doctorului, de numele căruia nu era străin, odată ce era în luneta propagandei, urmărit pas cu pas ce face, scrie sau gândește, l-a iritat pe megalomanul Plătica.
S-a apropiat de masa doctorului și a răcnit:
-Să iese afară burgezii din cantina partidului! N-au ce căuta aici elementele dușmănoase!
Elementele!
Culmea, el stăpânul elementelor universale, era alungat de un neant didactic, profesoraș cu facultatea muncitorească!…
Și acum paradoxul, făcu un suspans fostul locotenent Mihuleanu:
Cine a fost primul, care a scris articole elogioase despre doctor, după ce l-au recunoscut savanții la congresul de la Amsterdam?
Bineînțeles, că Flavius Platica, prăfoiul propagandist al partidului. Sigur, își atașa tinicheaua comunistă de coada unei galaxii. Nu vedea cât de ridicol sună. Și galaxiile trăiesc și fără clopoței de vânătoare.
N-au nevoie de sunetul lingău al câinelui ce înșfacă prada și acum îi piaptănă cu limba siameză de pisică faima unui savant, să stea linsă pe blana eternității.
Ce mai conta că doctorul dormea pe blana prozaică de lemn a unui pat sprijinit de patru țăruși bătuți în odaia cu pământ pe jos?
Că-i aruncaseră o pensie de batjocură cei ce trăiau la gamela partidului împărătească?
Sau că murise înconjurat de conserve goale, manuscrise risipite pe jos și furate de cei ce intraseră primii acolo în căsuța doctorului din Severin?
Regele muntelui de conserve singuratice, care conservau în tăcere moartea doctorului…
Oamenii îl ocoleau. Îl credeau nebunul orașului. Apărea ca un Socrate de zăpadă, cu fruntea galactică, aprinsă de semnale din Proxima Centauri, raze la care indiferenții nicicând nu vor ajunge.
Trist era zvonul că oamenii din satul lui, Hoțu, îl credeau nebun și ziceau în urma lui:
-Uite, nebunul S-a închis în casă și nu iese cu săptămânile!
Ce făcea doctorul acolo?
Cu pâlnia acustică, inventată de el asculta bolta cerebrală a universului, ce gânduri mișcă în Casiopeea, cum trăiesc și cugetă canopienii din steaua Canopus. Sau cine știe ce acustic Dumnezeu cânta în pâlnia lui.
Seara îl vedeam în oraș la plimbare, cu pas de savant, în tenișii lui metronomici silențiosi. S-a uitat spre mine cu ochii lui zglobii, planeți înveseliți de apariția mea în plimbarea lui silențioasă.
– Ce mai faceți, domnu Mihuleanu, m-a întrebat cu o undă jucăușă în priviri. V-am spus eu că rotița rebelă nu-i agreată de ceasornic…, mă văzuse el în civil, cu o geantă diplomat de procuror.
-Dimneavoastră, care vă faceți feed-back-ul plimbării spre casă, știți totul…, mi-am plecat pleoapele incuvințându-i profeția, încă mai risipind stropi de revelație împrejur.
M-am gândit atunci că haina lui de doc va arăta odată doctorală în galantarul veșniciei. Iar tenișii lui silențiosi vor bate calm același tic-tac al ceasului de buzunar din vitrina de sticlă a lui Slavici și Eminovici.
Doctorul trăia în cubul lui de scris. Nu-l interesau sferele societății înalte. I-am spus într-o seară:
-Vine târziu taxiul recunoașterii, domnu’ doctor. Cum se-ntâmplase cu Arghezi. I-am povestit că poetul fusese invitat de Dej, la palatul maoțedunic, să-l sărbătorească. Trimisese după el la Mărțișor pe șoferul comitetului central cu limuzina luxoasă. Au trecut câteva ore și maestrul nu mai sosea. Au vorbit prin radio cu șoferul: Ce face maestrul, nu vine? Păi, a ieșit la poartă, mi-a deschis și a spus să ăstept. După patru ore a sosit în sfârșit poetul la palat. Dej îl întrebase mirat: A intârziat taxiul, maestre?
Da, douăzeci de ani, ia răspuns poetul. Cam atât am fost interzis monahul cuvintelor. L-au sărutat pe obraji, l-au celebrat cu toasturi eclantate, care îi sunau reci, formale, pupături de mucigai.
-Eu n-am cerut să fiu primit la palat, conchise doctorul.
Vreau să fiu lăsat să scriu, să mi se publice Logica.
Persoana mea? Nu mă interesează nici un firicel de praf ce ai fost. Persoana e scrisul și atât.
Bătrânul Stroancea mi se lăuda că el și-a aranjat eternitatea. Scria articole de Odobleja tot cu gândul să se agațe de luciul recăpătat de doctor, după eclipsa Wiennereză, în care îl ținu-seră la carantină și cantină.
Lacomul Stroancea, care avea mașină de scris, îi cerea mii de lei pentru paginile, pe care i le dactilografia, îmi povestise librarul Cenușă.
L-au sărbătorit apoi la sala Teatrului pe savant.
Venise lume multă.
-Ei, ce zici de sărbătorirea lui Odobleja, mă întrebase Mihai Barada.
– L-au odoblojit și l-au oblojit ăștia de nu se mai vindecă de ingratitudinea lor niciodată.
-Asta-i o găselniță din care poți trăi o viață, a surâs Barada.
„Fragmentul ce nu au văzut lumina tiparului, și restul romanului a și dispărut ” . (Alin GHICIULESCU).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 18 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”