Actualitate
Când pleacă PSD de la guvernare?
Alegerile europarlamentare și, mai ales, rezultatul referendumului obligă opoziția și îl obligă și pe Klaus Iohannis să facă toate eforturile posibile pentru răsturnarea imediată a Guvernului majorității PSD plus ALDE. Și să instaureze un Guvern centrat în jurul PNL. Fie că va fi politic, fie că va fi tehnocrat, fie că va fi monocolor, bicolor sau multicolor. Sub acest aspect, al oportunității unei mutații decisive în materie de Executiv, există divergențe pe toate planurile și în toate taberele. Și totuși când se va produce schimbarea solicitată de majoritatea populației?
Referendumul nu a trecut doar de dragul întrebărilor puse de Klaus Iohannis și nici ca o consecință a îndemnurilor acestuia. Iar europarlamentarele nu au fost pierdute de PSD numai pentru că o mare parte dintre români ar fi considerat că la Bruxelles este preferabil să fie trimiși reprezentanți ai Opoziției. Nici vorbă. Aplauzele din țară și din străinătate, cu adrese de acest fel, sunt total false. Prin scrutinul din 26 mai, românii nu au decis că este preferabilă mai puțină suveranitate națională, în beneficiul coeziunii europene, așa cum au clamat partidele din opoziție. Și nici că ar trebui schimbată Constituția și făcută praf protecția cetățeanului în fața a ceea ce specialiștii în drept numesc dreptul forței. Europarlamentarele și referendumul au fost despre altceva.
Acest altceva trebuie descifrat cu multă prudență, atenție și acuratețe, pentru că altfel după flux va urma un reflux. După acest tsunami electoral, ar putea urma un alt tsunami, tot electoral, dar în sens invers. Așadar în ce a constat emoția colectivă de o asemeena anvergură, pe care nu a fost nimeni capabil să o prevadă?
Începând cu sfârșitul de etapă, putem afirma fără riscul de a greși că alegerile nu au fost câștigate de niciun partid. În schimb au fost pierdute în mod categoric de PSD. Nu se poate afirma că vreun partid politic a câștigat, atâta vreme cât primele trei formațiuni politice au terminat la un rezultat cu cifra doi în față, în timp ce alte trei sunt sub 10%. Dar, în mod cert, a pierdut PSD, care nu a mai fost susținut de circa un milion și jumătate de cetățeni, dintre cei care l-au votat anterior. Și mai există trei câștigători, de astă dată persoane fizice. Pe primul loc pe podium se află Klaus Iohannis. A riscat totul pe cartea referendumului și i-a ieșit. Pe locul doi este Dacian Cioloș, care s-a conturat politic chiar înaintea scrutinului drept un critic și un adversar atât al lui Liviu Dragnea cât și al lui Klaus Iohannis. Pe locul trei pe acest podium al persoanelor este Viorica Dăncilă. Prin eliminarea lui Liviu Dragnea, care presupun că s-ar fi produs oricum, chiar și fără încarcerarea acestuia, Dăncilă a devenit cel puțin pentru moment cel mai puternic om din PSD și se vede și cu mâinile dezlegate în fruntea Guvernului, în calitate de premier. Abia după ce am prezentat aceste detalii, putem încerca un răspuns abrupt la întrebarea când va cădea Guvernul. Dacă europarlamentarele și referendumul nu au fost numai despre reprezentanții noștri la Bruxelles și nici doar despre întrebările împiedicate ale președintelui, atunci rezultă clar că acest tsunami electoral vizează solicitarea unei bune părți a populației României de schimbare a Guvernului, considerat de ei neperformant și totodată de resetare a întregii clase politice, începând cu PSD, care a fost drastic penalizat și continuând cu celelalte partide cărora li s-a arătat indirect pisica, dovadă că scorul realizat nu le aduce în situația de a defila liniștite către putere. Prima consecință este că toate partidele trebuie să se autoanalizeze, să vadă în ce măsură au greșit, să identifice ce trebuie fructificat în viitor din ADN-ul lor și ce trebuie aruncat peste bord. Aceasta este o operație care va lua ceva timp. Oricum, până la alegerile prezidențiale. Dar ceea ce este urgent, pentru că a fost solicitat cu un caracter de urgență, este schimbarea Guvernului. Nu pun aici în discuție ce au făcut sau ce nu au făcut din ce trebuia să facă guvernele majorității. Esențială este percepția. Fie că au dreptate, fie că nu au dreptate, dar dreptatea este întotdeauna de partea lor, cei mai mulți dintre alegători au semnalizat faptul că vor un Guvern al opoziției. Fapt perceput imediat după aflarea rezultatelor și exprimat ca atare atât de Klaus Iohannis, cât și de liderii partidelor politice din opoziție. Fără excepție.
De la recunoașterea formală a acestei realități politice, care s-a transformat într-o realitate electorală, până la onorarea dorinței exprimate de cetățeni, este de făcut un singur pas care poate fi mai lung sau mai scurt. Ca durată. Schimbarea Guvernului nu poate rămâne o simplă lozincă rostită rând pe rând sau simultan de adversarii actualei majorități. Schimbarea trebuie săvârșită de îndată. Orice abatere de la această obligație înseamnă dispreț față de majoritatea electoratului și va fi sancționată ca atare prin întoarcerea armelor de către cetățeni. Singurii care au dreptul moral și politic de a încerca să se opună dărâmăriii Guvernului sunt reprezentanții PSD și ALDE, care pot invoca pe bună dreptate, ceea ce au și făcut formal, argumentul că nu-și pot dezamăgi proprii alegători părăsind pur și simplu Palatul Victoria și nemaicontinuându-și proiectele guvernamentale, în contexul în care dețin încă totuși o majoritate în Parlament, dată în urma parlamentarelor din 2016.
Numai că, în realitate, lucrurile nu sunt așa de simple cum par în teorie. În realitate, mulți dintre reprezentanții PSD și ALDE au înțeles că le este foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să se reîncarce electoral în condițiile în care exercită o putere, care îi erodează din ce în ce mai abrupt. În timp ce alții – nu se știe dacă acest curent este predominant sau nu – susțin că pentru a recupera ceea ce au pierdut și pentru a câștiga celelate trei runde electorale, prezidențalele, localele și parlamentarele, e mai util să stea la pupitrul de comandă al puterii decât în opoziție. Ei au și un argument destul de puternic în acest sens, pentru că una dintre concluziile la care au ajuns, nu prea vehiculată prin comentarii, este că alegerile europarlamentare și referendumul au fost pierdute și fiindcă primarii locali ai PSD și ALDE și armatele de consilieri au considerat că nu are niciun rost să-și risipească energiile la alegerile din 26 mai și mai ales la referendum și că este preferabil să-și conserve aceste energii și întreaga autoritate în special pentru alegerile locale din primăvara anului viitor. Asta în timp ce primarii partidelor din opoziție și consilierii locali au fost motivați să se agațe de referendum și de o eventuală victorie la europarlamentare. Raționamentul de mai sus este logic și este utilizat în underground pentru pansarea rănilor majorității. Dar și în raport cu tema abandonării sau păstrării puterii executive.
La fel, dar din cu totul alte motive, există serioase divergențe de opinie și în rândul reprezentanților opoziției. Aceștia se simt pe cai mari și știu că împreună, printr-un efort bine conjugat și cu sprijinul președintelui Klaus Iohannis, ar putea, printr-o moțiune de cenzură, să dea jos Guvernul PSD plus ALDE. În felul acesta vor putea da satisfacție cetățenilor care i-au votat și s-au prezentat în număr masiv la referendum și, în același timp, ar putea prelua butoanele puterii, asigurându-și combustibilul necesar câștigării celorlalte trei runde electorale. Alții, nume grele din opoziție, susțin o teză contrară. Și anume că PSD împreună cu ALDE, vulnerabilizate începând din 26 mai și parțial decapitate, ar trebui lăsate să-și înghită până la capăt, la guvernare fiind, medicamentul amar administrat de electorat. Și să se erodeze accelerat în continuare. Acest tip de raționament este pragmatic dar cinic în același timp, întrucât el calcă în picioare și umilește semnalul transmis de electorat. În același timp, dacă este adevărat, cum susține Klaus Iohannis și cum susțin liderii opoziției în mod apăsat și repetat, că guvenarea e proastă, atunci ea trebuie înlocuită degrabă în interes național printr-o guvernare bună.
Deci și puterea și opoziția se confruntă într-o măsură dramatică cu efectele a două curente diametral opuse. În aceste condiții, ce se va întâmpla totuși? Eu unul cred că se va ajunge în scenariul pe care l-am dezvoltat în urmă cu câteva luni, într-un întreg serial de analize, conform căruia PSD se va lăsa degrabă ejectat de la guvernare. Deci va prevala voința celor care se gândesc că, până la alegerile parlamentare din toamna anului viitor, PSD și ALDE ar putea recupera pierderea de electorat marcată în 26 mai. Iar condițiile sunt coapte. În sensul că Executivul este deja știrb. Prin refuzul lui Klaus Iohannis de a numit noii miniștri. În continuare, gura s-ar putea să rămână fără dantură. Pentru că doamna Dăncilă a anunțat noi remanieri, după care ar urma încă o remaniere extinsă. Aceste operații nu pot fi făcute fără sprijnul lui Klaus Iohannis.
Dar ce va face în aceste condiții președintele? Klaus Iohannis e prins între ciocan și nicovală. Este primul câștigător al ultimului scrutin electoral. Dar s-a mai trezit pe podium, chiar în coasta lui, cu o belea. Cu Dacian Cioloș, susținut de un partid relativ la fel de puternic ca și PNL, mai puternic chiar în marile orașe, ca să nu mai discutăm de București, unde are 40% și care este decis să candideze la prezidențiale. În aceste circumstanțe, Iohannis ar trebui să nu se grăbească cu aducerea PNL la guvernare. Unde s-ar putea eroda rapid. Și nici cu aducerea unor tehnocrați, care tot lui i-ar fi puși în cârcă, dacă nu vor performa. Dar același Iohannis nici nu poate să facă altceva, decât ceea ce a promis înainte și imediat după scrutin.
Este motivul pentru care, cred eu, PNL anunță de zor o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, dar întârziată cam cu o lună, cândva spre sfârșitul sesiunii parlamentare, în loc să o trântească în Palament chiar acum, când emoția colectivă de care a beneficiat din plin încă se manifestă. În timp ce USR este încă și mai rezervat.
Toate aceste tendințe se transformă în linii de forță și creează un ciudat balet politic. În care o vedem de pildă pe Dăncilă dând înapoi în privința reformării Justiției, a mutării Ambasadei Române de la Tel Aviv la Ierusalim, important măr al discordiei între Guvern și Președinție, și o vedem și pe Ana Birchall, care s-a făcut că nu aude apelurile telefonice ale lui Liviu Dragnea date înainte de încarcerarea acestuia, și care și-a postat de îndată o fotografie făcută cu ambasadorul Statelor Unite în România. Observăm în acest balet ușor grotesc și modul în care urmează să fie operate schimbările în conducerea partidului și în Executiv.
Există în mod indiscutabil din direcția doamnei Dăncilă o strategie de tatonare. Dacă vom și când pleacă PSD de la guvernare, vom avea răspuns și la celelalte întrebri care generează dispute puternice în interiorul celor trei partide politice din topul fruntaș.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
O nouă axă defensivă în Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Turcia și Pakistanul pun bazele unei alianțe de tip NATO
Liderii Arabiei Saudite, Turciei și Pakistanului au semnat astăzi un acord de apărare comună fără precedent, creând o alianță bazată pe principiul apărării colective. Pactul, ce amintește de structura NATO, vine într-un moment de tensiuni extreme în regiune și stipulează clar că orice agresiune armată împotriva unuia dintre cele trei state va fi considerată un atac împotriva tuturor membrilor.
Jurământul de la Mecca: Solidaritate islamică și interese strategice comune Documentul istoric a fost parafat de Prințul Moștenitor saudit Mohammed bin Salman, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și prim-ministrul pakistanez Muhammad Sharif, în cadrul summitului desfășurat în orașul sfânt Mecca. Semnatarii au invocat legăturile istorice profunde și „frăția” dintre cele trei națiuni, subliniind că acest pas este esențial pentru promovarea păcii și stabilității într-un climat marcat de incertitudine. Dincolo de retorica diplomatică, acordul vizează consolidarea descurajării colective și intensificarea cooperării militare la toate nivelurile.
Umbrela nucleară și parteneriatele tehnologice: O rețea defensivă complexă Acest nou tratat se suprapune peste acordul semnat anul trecut între Riad și Islamabad, care a plasat practic Arabia Saudită sub „umbrela nucleară” a Pakistanului. Includerea Turciei, stat membru NATO, adaugă o dimensiune strategică nouă, oferind Riadului și Islamabadului un acces facilitat la industria de apărare turcă, aflată într-o expansiune fulminantă. Deși oficialii de la Ankara subliniază că noul pact nu înlocuiește acordurile bilaterale existente, configurația trilaterală semnalează o schimbare majoră în arhitectura de securitate a regiunii.
Provocarea iraniană: Între descurajarea strategică și testul realității din teren Noua alianță ar putea fi testată mult mai curând decât se anticipa, pe fondul amenințărilor constante venite din partea forțelor susținute de Iran. În timp ce Washingtonul ar putea vedea cu ochi buni această redistribuire a responsabilităților de securitate între aliații săi regionali, unii analiști rămân sceptici cu privire la aplicabilitatea imediată a clauzei de apărare colectivă. Rămâne de văzut dacă, în cazul unui atac iminent din partea proxy-urilor Teheranului, Ankara și Islamabadul vor interveni militar pentru a proteja regatul saudit, transformând semnăturile de astăzi într-o realitate operativă.
Actualitate
Vânătoarea din orbită: Forța Spațială alocă 615 milioane de dolari pentru detectarea țintelor aeriene ultrarapide
O nouă strategie de supraveghere globală: Trei companii selectate pentru a revoluționa monitorizarea spațială
Forța Spațială a Statelor Unite accelerează eforturile de monitorizare a amenințărilor hipersonice și a țintelor aeriene cu mișcare rapidă, acordând comenzi de lucru în valoare totală de 615 milioane de dolari. Contractele vizează dezvoltarea unor sateliți de ultimă generație capabili să detecteze obiecte aflate în zbor dincolo de limitele radarului convențional. Beneficiarii acestor fonduri sunt companiile Rocket Lab, STR și un al treilea actor a cărui identitate rămâne protejată sub paravanul „securității operaționale”.
Această rundă de finanțare reprezintă o etapă esențială în programul SB-AMTI (Space-Based Airborne Moving Target Indicator), un mecanism contractual flexibil lansat în luna aprilie a acestui an. Inițiativa este gestionată de biroul de portofoliu pentru detecție și țintire spațială, având ca scop final crearea unei rețele de senzori orbitali care să elimine „zonele oarbe” în fața noilor tehnologii de zbor ale adversarilor.
Dincolo de hegemonia SpaceX: Diversificarea tehnologică devine prioritate națională
Decizia de a distribui aceste fonduri către mai mulți jucători din industria aerospațială marchează o schimbare de paradigmă. Deși SpaceX a dominat prima etapă a programului cu un contract masiv de 4,6 miliarde de dolari, precum și un acord suplimentar de 1,6 miliarde pentru lansări viitoare, oficialii americani subliniază importanța de a nu depinde de o singură soluție tehnică.
Col. Ryan Frazier a explicat că nucleul acestei noi etape este diversificarea capacităților. Prin explorarea unor inovații și tehnologii unice, Forța Spațială urmărește să obțină avantaje de performanță distincte, garantând că armata va dispune de cea mai avansată tehnologie disponibilă pe piață. Această abordare multi-vectorială este văzută ca o plasă de siguranță strategică în fața evoluțiilor imprevizibile din teatrele de operațiuni.
Revoluția „Flatellites”: Rocket Lab propune o arhitectură inovatoare pentru Neutron
Dintre contractorii anunțați, Rocket Lab se detașează cu o cotă de 397 de milioane de dolari. Compania cu sediul în California va dezvolta și opera o constelație de „Flatellites” – un design revoluționar de sateliți plați, optimizați pentru comunicare de mare bandă și latență scăzută.
Aceste platforme orbitale vor fi transportate în spațiu de noua rachetă Neutron, un lansator de clasă grea programat pentru primul zbor spre finalul acestui an, de la complexul din Wallops Island, Virginia. Designul plat permite optimizarea spațiului în interiorul rachetei, facilitând desfășurarea rapidă a unor rețele vaste de senzori, esențiale pentru detectarea țintelor mobile în timp real.
Misterul celui de-al treilea jucător: Securitatea operațională ascunde identitatea unor contractori cheie
Un aspect neobișnuit al acestui anunț este menținerea sub anonimat a celui de-al treilea beneficiar al contractului. Purtătorii de cuvânt ai comandamentului au precizat că decizia este dictată strict de protocoalele de securitate operațională (OPSEC), menite să protejeze profilurile misiunilor sensibile și capacitățile specifice dezvoltate.
Această practică a Pentagonului, de a ascunde detaliile despre contractori și valorile exacte ale premiilor, devine din ce în ce mai frecventă. Justificarea oficială este nevoia de a preveni transferul de informații strategice către puteri rivale precum China. Utilizarea unor vehicule contractuale non-tradiționale permite ocolirea cerințelor standard de raportare publică, oferind armatei o mai mare libertate de mișcare, dar și un grad sporit de discreție în cursa pentru supremație tehnologică în spațiul cosmic.
Actualitate
Senatul respinge cererile lui Trump: fără un miliard de dolari pentru cuirasatul „Trump-class”
Senatul a prezentat o rezoluție de continuare bipartizană care va menține finanțarea guvernului federal până pe 11 decembrie, dar a refuzat în mod clar cererea Casei Albe de a aloca un miliard de dolari pentru programul cuirasatului Trump-class. Măsura urmărește să evite închiderea parțială a guvernului la 1 octombrie, când începe anul fiscal 2027.
Diferențe majore față de varianta Camerei Reprezentanților
Rezoluția Senatului diferă substanțial de cea adoptată deja de Cameră. În timp ce varianta Camerei asigură finanțare doar până pe 4 decembrie, Senatul propune o prelungire mai lungă. Mai important, senatorii au respins majoritatea cererilor de excepții bugetare (anomalii) solicitate de Pentagon, în special cele legate de apărare.
Respingerea finanțării pentru cuirasatul Trump-class
Una dintre cele mai importante cereri respinse a fost alocarea de un miliard de dolari pentru începerea lucrărilor de propulsie nucleară a viitorului cuirasat Trump-class. Fără această excepție, Pentagonul nu ar putea demara achizițiile anticipate necesare construcției navei. Senatul a decis să nu includă această sumă în rezoluție.
Fără flexibilitate pentru contractele multianuale de muniții
Senatorii au respins, de asemenea, o cerere importantă care ar fi permis Pentagonului să angajeze fonduri pentru cinci programe majore de muniții: interceptoarele PAC-3 pentru sistemul Patriot, rachetele de croazieră Tomahawk, rachetele aer-aer AMRAAM și două variante ale rachetelor Standard Missile-3. Fără această derogare, guvernul riscă penalități de anulare a contractelor multianuale din cauza cantităților negociate anterior.
În locul acestor flexibilități, Senatul a inclus doar prevederile standard care interzic Pentagonului să inițieze programe noi sau contracte multianuale folosind fondurile din rezoluția de continuare.
Fără scutire de la reducerile automate de cheltuieli
O altă cerere respinsă a vizat scutirea fondurilor de reconciliere aprobate anul trecut de la mecanismul de sechestrare (reduceri automate). Fără această excepție, aproximativ 8% din fondurile neangajate ar deveni indisponibile.
Următorii pași în Congres
Senatul urmează să voteze rezoluția în această săptămână, înainte de începerea vacanței de august. Camera Reprezentanților, deja în pauză, și-a adoptat propria variantă pe 21 iulie. Cele două texte vor trebui fie unificate, fie una dintre camere va trebui să adopte varianta celeilalte, pentru ca proiectul să ajungă pe masa președintelui Donald Trump.
Președinta Comisiei de buget din Senat, Susan Collins, a descris rezoluția drept „un pas important” pentru evitarea închiderii guvernului, în timp ce senatoarea Patty Murray a salutat faptul că textul limitează cererile de noi fonduri și flexibilități pentru Pentagon.
-
Exclusivacum 3 zile„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 3 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 3 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXI. EDIȚIE SPECIALĂ:– ZOOTEHNIE PENALĂ ȘI TRĂDARE LA BĂICOI
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXIV: CUM A RĂMAS „IUDA” CU BUZA UMFLATĂ ȘI CLANȚA LINSĂ
-
Exclusivacum 5 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 2 zileSezonul XXXIII al „Grădiniței de Cadre”: REPUBLICA PENALĂ PRAHOVA: DE LA ACADEMIA DE CĂMĂTĂRIE, LA PUMNI ÎN GURA COPIILOR SUB PRIVIREA BLÂNDĂ A POLIȚIEI
-
Exclusivacum 3 zileProcurorul (ex) „Portocală” la prânz, cu justiția la desert: Fostul procuror-fabrică de dosare se plimbă cu Mercedes-ul pe cazul „viața bună”
-
Exclusivacum 18 oreFABRICA DE CHESTORI „CU DEDICAȚIE”: CUM VREA ANP SĂ DISTRIBUIE STELUȚE AURII PRIN SPATELE LEGII



