Cine va avea câștig de cauză? Liviu Dragnea, care nu se așteaptă la nimic bun din partea președintelui Klaus Iohannis? Sau Viorica Dăncilă, care-și pune speranțele într-un dialog constructiv cu același Klaus Iohannis, și într-o soluție rezonabilă legată de plombarea Executivului știrb? Și, mergând mai departe, mai există o întrebare pe care analiștii și-o pun din ce în ce mai insistent. Există o competiție între cei doi șefi PSD?

Dacă la cea de-a doua întrebare răspunsul e cumva afirmativ, atunci vom putea afla sau întrezări acest lucru din răspunsul pe care urmează să-l dea Klaus Iohannis într-o convorbire telefonică sau față în față pe care o va avea cu doamna Dăncilă. Să încercăm să judecăm la rece cele două ecuații politice.

E limpede că PSD și-a pus singur piedică în chestiunea remanierii. Era de așteptat ca președintele Klaus Iohannis să prindă din zbor această minge, care i-a fost pasată dintr-o regretabilă eroare, și să încerce să o plaseze în poarta adversarului. Liviu Dragnea, înainte de a decide o remaniere, trebuia să anticipeze faptul că îi oferă lui Klaus Iohannis un nou prilej pentru ca acesta să refuze nominalizările, oricare ar fi fost ele. În aceste condiții, remanierea nu trebuia făcută. Europarlamentarele puteau fi bine merci câștigate de PSD și fără ca doi membri ai Cabinetului să fie înscriși în fruntea listei de candidați. Cu atât mai mult cu cât niciunul dintre cei doi și mai ales Rovana Plumb nu erau miniștri neperformanți. Nu avea PSD alți candidați de calibrul Rovanei Plumb? A doua eroare greu de înțeles este ultimatumul dat președintelui. Dragnea l-a somat public ca în trei zile să-i accepte noii miniștri, în caz contrar urmând ca imediat să declanșeze o remaniere în Parlament, prin restructurarea Guvernului. Firește, nu a făcut nimic altceva decât să-l stârnească pe președinte. Și să-l determine să se opună formulei de remaniere cu și mai multă vehemență. Oare nici această reacție nu a fost anticipată de un politician abil și experimentat cum este în mod indiscutabil Liviu Dragnea? Dacă a făcut-o deliberat, ce a urmărit? Singurul rezultat previzibil este o nouă criză politică. Cine va plăti prețul? Dragnea sau Iohannis?

În mod neașteptat, în toată această ecuație a intervenit în forță Viorica Dăncilă. Din motive obiective, dar poate și din motive subiective, premierul nu s-a simțit confortabil expunând Guvernul unei noi remanieri. Mai întâi nu a fost de acord cu remanierea în sine. Apoi s-a opus termenului fixat de Dragnea, care, dacă ar fi fost respectat, ar fi produs un cutremur mai mic sau mai mare chiar în timpul sărbătorilor pascale. În fine, Dăncilă a insistat – și până la urmă a avut câștig de cauză – ca o confruntare majoră cu președintele, dacă era strict necesară, să aibă loc abia după europarlamentare. Adică faimoasa restructurare. Până atunci însă, cu sau fără consultarea prealabilă a lui Dragnea, mai degrabă fără, primul-ministru i-a oferit lui Klaus Iohannis ca semnal de pace o ramură de măslin. A renunțat pur și simpu la nominalizările inițiale. Și a solicitat o discuție cu acesta, admițând că în locul unei confruntări este mai bine să se consulte cu președintele legat de completarea Guvernului. Abil, Klaus Iohannis a amânat până azi această discuție. Sub pretextul summitului care îi storcea întreaga inteligență și forță de reacție. Iar astăzi ar urma să aibă loc ciudata consultare. Probabil peste capul lui Liviu Dragnea.

Între timp, premierul Vorica Dăncilă și-a consolidat într-un mod absolut spectaculos poziția. Cine este atent la nuanțe observă că oficialii europeni știu să facă diferența între Dăncilă și Dragnea. Iar când fac diferența, cel în dezavantaj, pe post de paratrăsnet al României, este întotdeauna Liviu Dragnea. Dăncilă s-a achitat în condiții excelente până în prezent de obligațile decurgând din statutul României de președinție rotativă a Uniunii Europene. Guvernul este condus cu echilibru și nu creează nemulțumiri majore, exceptând desigur reacțiile uneori isterice ale opoziției. Dar lucrurile nu se opresc aici. Merg mult mai departe. Și evoluează cu rapiditate.

Asistă practic la două campanii electorale paralele. Una, organizată de Liviu Dragnea sub forma unor mitinguri zonale, la care participă zeci de mii de membri PSD și în care invariabil acesta rostește discursuri bine articulate. Arată ce a făcut pentru populație, ce urmează să mai facă și explică coerent și argumentat în ce măsură și în ce fel opoziția încearcă să pună bețe în roate majorității parlamentare. Simultan, premierul Dăncilă, în mijocul unei suite de colaboratori apropiați, dar și de membri marcanți ai partidului, întreprinde un veritabil turneu prin țară, face băi de mulțime și suportă cu stoicism, cu eroism chiar și în orice caz cu demnitate injuriile pe care le adresează un grup restrâns, dar extrem de virulent de protestatari #Rezist.

Revin deci la întrebare, formulându-o acum în termeni mai preciși. Viorica Dăncilă întreprinde acest turneu doar în calitate de premier sau și în calitate de președinte executiv PSD? Este pur și simplu un turneu complementar celui organizat sub forma unor mari manifestații publice de Liviu Dragnea? Sau este o acțiune separată? Are acceptul expres al lui Liviu Dragnea sau beneficiază doar de o aprobare tacită, făcută de acesta de voie, de nevoie? Cu alte cuvinte, Dăncilă în acest moment lucrează în echipă cu Dragnea sau a luat-o pe cont propriu? În funcție de un răspuns sau altul, președintele Klaus Iohannis va alege la rândul său formula cea mai convenabilă de comportament. De răspuns la solicitarea doamnei Dăncilă de a se consulta și de a stabili cea mai convenabilă formulă de remaniere. Dacă președintele va fi cooperant sau excesiv de amabil, el va risca să deranjeze opoziția și în primul rând USR, care se radicalizeză pe zi ce trece. În schimb, ar putea fisura în mod grav și poate ireparabil frontul PSD. Mizând ostentativ pe Dăncilă.

Sorin Rosca Stanescu