Timpul pentru ministrul independent al Justiției asumat de PSD s-a scurs. Tudorel Toader urmează să fie eliberat din funcție. Într-un fel sau altul. Ce lasă în urmă? Și, mai ales, ce ar putea urma? Și cine este înlocuitorul?

Este adevărat. Domnul Tudorel Toader a reușit să-i deranjeze pe cei mai mulți. În primul rând este în flăcări opoziția, după ce a fost hărțuită non stop, timp îndelungat, de perspectiva unor ordonanțe de urgență, pe care le respinge din considerentul că fiecare dintre ele ar atenta la statul de drept și la independența Justiției. Și care tocmai din acest motiv i-a făcut o moțiune simplă de cenzură, care urmează să fie dezbătută și votată în Parlament. În al doilea rând, Tudorel Toader a dat peste cap majoritatea PSD plus ALDE, care apreciază că a fost dusă cu vorba și că din acest motiv nu a putut fi instaurată domnia legii. Adică forța dreptului, care să înlocuiască dreptul forței. În esență, din motive diametral opuse, și puterea, la fel ca și opoziția, apreciază că ministrul Justiției nu a făcut nimic pentru a consolida independența Justiției. Acum și unii și alții îi vor capul. Și astfel s-a ajuns în situația în care Liviu Dragnea are la îndemână două scenarii. Dacă Tudorel Toader demisionează, PSD poate vota fără emoție contra moțiunii de cenzură, refuzând să dea satisfacție opoziției. Dacă, dimpotrivă, Tudorel Toader se ține cu dinții de scaun, așa cum se zvonește, o parte dintre parlamentarii PSD ar putea pur și simplu să voteze moțiunea de cenzură. Una peste alta, e clar că timpul ministrului Justiției s-a scurs. În aceste condiții, remanierea extinsă făcută prin restructurarea Guvernului pentru a-l ocoli pe președintele Klaus Iohannis, este un fapt de la sine înțeles. Un eveniment previzibil.

Rămâne însă o mare necunoscută. Cine urmează să ia portofoliul atât de important al Justiției, într-o perioadă extrem de tensionată la acest capitol?

Robert Cazanciuc? Despre acesta se vorbește din ce în ce mai insistent. Este bine poziționat în Parlament, pentru a accesa a doua oară în cariera sa politică Ministerul de Justiție. Dar tocmai aceasta este problema. Și anume că se întâmplă a doua oară. Primul mandat al lui Cazanciuc a fost un eșec. Cvasi-total. S-a întâmplat sub guvernarea rudei sale, Victor Ponta. Atunci când liderul PSD, deținând împreună cu liberalii o majoritate absolută în Parlament, a promis dreptate până la capăt. Praful s-a ales. Iar unii dintre vinovați este Robert Cazanciuc.

Un alt nume care se vehiculează este al lui Eugen Nicolicea. Și el este excepțional de înfipt în Parlament la capitolul Justiție. Este unul dintre cei mai activi lideri ai partidului în acest domeniu. Și un contestatar, încă de la bun început, al lui Tudorel Toader. Căruia i-a mirosit din capul locului jocul duplicitar. Iar Nicolicea a fost cel ales zilele trecute să-i dea cu tifla lui Klaus Iohannis la consultările de la Cotroceni. Are șanse reale.

Tot cu șanse reale e creditat și Șerban Nicolae. Acesta, la rândul său, are o vastă experiență în domeniu. Începând chiar din perioada în care a fost consilier prezidențial sub Ion Iliescu. Se înfățișează opiniei publice drept un reformator convins. Nu se știe însă dacă acceptă această funcție, care nu este valabilă decât un singur an, și asta în eventualitatea în care PSD, deliberat sau forțat, nu pierde puterea până la alegeri. Șerban Nicolae însă este o personalitate accentuată. Va juca acest rol, așa cum crede el de cuviință. Va fi mai dificil de manipulat decât toți ceilalți lideri la un loc.

Evident, așa cum îl cunoaștem, Dragnea ar putea la nevoie să scoată din mânecă și un candidat surpriză. O persoană la care nimeni nu se gândește. Îi este caracteristic. Oricum, vom afla foarte repede.

Sorin Rosca Stanescu