Dintre toți liberalii, Rareș Bogdan, ‘number one’, cum l-a gratulat președintele Klaus Iohannis, se află pe locul întâi la capitolul încredere. Cel puțin așa ne informează instititutul de cercetări de piață CURS. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că imediat după ce a făcut marea traversare din presă în politică, Rareș Bogdan s-a clasat în topul topului. O poziție extrem de avantajoasă. Dar și foarte periculoasă.

În politică nu prea există prietenie. Și nici loialitate. În schimb, loviturile pe la spate și sub centură sunt ceva curent. Celui aflat în frunte îi suflă ceilalți în ceafă, așteptând momentul prielnic pentru a-l placa. Rareș Bogdan ar putea sfârși sfâșiat, făcut zdrențe de proprii săi coechipieri, pentru care plasarea sa în fruntea listei de candidați la europarlamentare, precum și perspectiva politică prefigurată reprezintă o umilință, o sfidare și în același timp, o provocare. În acest moment, eu unul, care m-am specializat în a lua pulsul diverselor tabere politice, estimez că dacă reprezentanții altor partide sau analiștii afiliați acestora privesc unii cu simpatie și alții cu amuzament, dar apoape nimeni cu indiferență intrarea în forță în politica mare a lui Rareș Bogdan, cu totul alta este situația în propriul partid. Acolo unde noua stea liberală trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău. Iar ceea ce este mai rău e că va trebui să înfrunte ura și perfidia unora dintre colegii săi, care scrâșnesc din dinți la ideea că, mai devreme sau mai târziu, vor fi conduși de fostul jurnalist.

Pentru a mă face mai bine înțeles, voi da pentru început un singur exemplu. Sunt mulți ani de zile de când Rareș Bogdan se consideră prieten cu Vasile Blaga iar acesta, la rândul său, afirmă că are o relație foarte bună cu Rareș Bogdan. Aceste raporturi, plasate undeva între amiciție, stimă reciprocă și prietenie, s-au circumscris relației dintre un cunoscut politician și un cunoscut jurnalist. Și au rezistat chiar și în cele mai grele momente, atunci când Blaga slujea cu abnegație cauza lui Traian Băsescu, în timp ce Rareș Bogdan îl călca literalmente în picioare pe fostul lider PD și apoi președinte al României, după un stagiu de primar general al Capitalei. Acum însă situația este fundamental diferită. În curând, nu este deloc exclus ca Rareș Bogdan, total neexperimentat politic, să devină fie la Bruxelles, fie în partid șeful lui Vasile Blaga. Iar Vasile Blaga, considerându-se umilit, va fi poate pus în situația să facă ce știe mai bine. Campanie electorală pentru Rareș Bogdan. Dar o campanie care s-ar putea să fie otrăvită.

Când ți se acordă șansa să te cocoți prea sus, există întotdeauna și riscul unei spectaculoase prăbușiri. În cazul lui Rareș Bogdan, acest risc este alimentat pe de-o parte de lipsa lui de experiență politică – scurta perioadă în care, în cu totul alte vremuri, a condus tineretul liberal la Cluj este total nesemnificativă – iar pe de altă parte de convingerea sa fermă, vecină cu prejudecata, că făcând zilnic analize politice le înțelege și le știe pe toate. E însumi am trăit cu naivitate această experiență, atunci când am fost senator liberal și consilier personal al președintelui de atunci, Crin Antonescu.

Rareș Bogdan va trebui să se uite nu numai în față, ci și în spate. Și să fie extrem de atent la toate oscilațiile seismografului care indică gradul de încredere de care se bucură. Și mai ales nu trebuie sub nicio formă să confunde notorietatea cu încrederea, o greșeală pe care o comit deseori până și sociologii. Intrat în politică, spre deosebire de activitatea sa din presă, omul va juca la liber impuse. Este supus unor condiționări deseori nemiloase. Și de această dată voi da un singur exemplu.

Indiferent de calitățile pe care le-ar avea Rareș Bogdan, ascensiunea sa fulgerătoare până la „numer one” nu ar fi existat în absența încrederii și susținerii pe care i-a acordat-o președintele Klaus Iohannis. Se înșală cine își imaginează că nu a existat o eminență cenușie în persoana președintelui României, care să-l fi propulsat pe Rareș Bogdan în poziția de „number one” al Partidului Național Liberal. Acesta nu numai că a insistat ca lista de candidați să fie deschisă de Rareș Bogdan, așa cum tot el i-a cerut lui Orban să-l plaseze în locul doi pe listă și pe un alt venetic, Siegfried Mureșan, dar este decis să pună în operă încă două proiecte, care vizează viitorul fostei vedete de televiziune. Deși Bușoi i-a fost loial lui Klaus Iohannis, președintele s-a săturat să asiste de la distanță la disoluția PNL București. Și trăiește cu convingerea că soluția salvatoare ar fi aducerea în fruntea acestei organizații atât de mari și de complicate a lui Rareș Bogdan. Iar Bucureștiul va fi o trambulină pentru alte două proiecte posibile, vizate de același Klaus Iohannis. Unul dintre acestea este ca, în eventualitatea unui eșec al liberalilor la europarlamentare și al decapitării inevitabile a partidului, Rareș Bogdan să devină viitorul președinte PNL. Și asta în curând, până la alegerile prezidențiale. Al doilea proiect, care poate fi sau nu alternativ, este ca Rareș Bogdan, cel mai bine plasat liberal la coeficientul de încredere și cu o notorietate încă în creștere și în niciun caz epuizată, să candideze cu succes, dar și cu sprijinul său, dacă va obține un al doilea mandat, pentru Primăria Generală a Capitalei. În aceste condiții, mie unul îmi este cât se poate de clar că Rareș Bogdan va trebui să-i fie absolut loial lui Klaus Iohannis, indiferent ce derapaje va avea acesta în viitor și indiferent dacă va obține sau nu un nou mandat. Pentru un om corect sau care se crede corect, pentru un om cinstit sau care se crede cinstit, pentru un om exigent sau care se crede exigent, acest tip de loialitate necondiționată poate deveni o povară morală imposibil de dus. Este un capitol la care Rareș Bogdan ar putea claca. Și nu numai în raport cu Klaus Iohannis. Ci și cu alți parteneri politici.

Sorin Rosca Stanescu