COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

În noiembrie, scriam, într-un material, despre comportamentul straniu al lui Dacian Cioloș și al său partid care întîrzia să apară, lansînd ipoteza că, în realitate, fostul premier și păpușarii din spatele lui nu vor să dea piept cu alegerile europene, pentru că omul e pregătit doar pentru prezidențiale și nu vrea să își strice foaia de parcurs cu un eșec. Oricît de greu de crezut ar fi, ceea ce se petrece acum nu pare departe de respectiva variantă.

Scriam la acea vreme:

”Unul dintre cele mai stranii comportamente politice ale momentului aparține fostului premier Dacian Cioloș(…)

Să amintim pe scurt: Dacian Cioloș și oamenii săi au depus la tribunal actele de înființare a MRÎ în luna martie.

A trecut primăvara, a trecut vara, mai e puțin și vine iarna, iar partidul lui Cioloș tot nu are acte legale.

Deci, nu există.

De aici, următoarele probleme: dacă MRÎ primește, să zicem, chiar mîine OK-ul judecătorilor, lucrurile sunt departe de un final fericit.

Pentru că, potrivit legii, decizia poate fi contestată de oricine. Și, de regulă, asta se și întîmplă.

Ceea ce înseamnă că totul se amînă pînă la soluționarea contestațiilor.

Spre comparație, în luna noiembrie a primit undă verde de la tribunal partidul lui Dan Diaconescu, în 2010. Din cauza a două contestații, decizia finală s-a amînat pînă în aprilie 2011.

Dacă s-ar întîmpla la fel și acum, partidul lui Cioloș ar rata alegerile europarlamentare(…)

Stranie această tergiversare pentru un partid puternic susținut, se spune, de serviciile secrete, atît de influente în justiție.

Stranie și relaxarea fostului premier, care ar trebui să rupă hainele de pe el și să denunțe pasivitatea tribunalului de dimineață pînă seara. Pentru că timpul presează teribil.

Stranie, dar numai dacă nu luăm în calcul o explicație extrem de plauzibilă.

Anume, că nu se vrea, de fapt, ca Dacian Cioloș și al său partid să dea piept cu alegerile europarlamentare.

Pentru că un eșec la respectivele alegeri i-ar ucide în fașă candidatura prezidențială, adevărata miză a promovării personajului”.

De la aceste rînduri s-au scurs mai bine de 4 luni.

Azi, a picat bomba: BEC a respins cu vot zdrobitor înscrierea alianței electorale PLUS-USR, pentru că ambele partide au probleme juridice majore.

USR e contestat în justiție de oamenii lui Nicușor Dan, care reclamă abuzuri uriașe la congresul de alegere a lui Dan Barna ca președinte. Pînă la rezolvarea situației, Nicușor rămîne în acte președintele formațiunii. Să zicem că, de principiu, useriștii nu aveau cum să ia în calcul tergiversarea procesului din 2017 pînă în acest moment.

În cazul PLUS, însă, situația se prezintă altfel: Dacian Cioloș nu poate acuza justiția că nu a avizat încă actele emise la congresul din februarie, pentru că asemenea operațiuni durează, în general, minim trei luni.

De aici, rezultă că vinovatul principal e fostul premier, care a pierdut timp prețios degeaba, deși avea partidul legalizat din 31 octombrie. Un congres în noiembrie l-ar fi scutit, probabil, de actuala problemă. Cioloș a ales, însă, finalul lunii ianuarie, pierzînd trei luni, pentru respectivul congres.

Din această clipă, ipoteza că Cioloș a tergiversat în mod voit evenimentele nu mai poate fi ignorată.

Ideea că decizia BEC de azi e opera PSD e cel puțin hazardată: PSD ar bloca, eventual, Pro România, unde i se scurg voturile, și în niciun caz nu ar face un serviciu imens adversarului liberal, care a devenit partid de litraj mediu tocmai din cauza USR și a PLUS. Și făcînd un serviciu PNL, îi face și lui Iohannis, candidatul său prezidențial.

Nici nu are sens să mai amintim că purtătorul de cuvînt al PLUS, fost al guvernului României, a decretat pe Facebook că e clar mîna Rusiei.

Ce va urma?

Situația se va tranșa destul de repede: conform legii, contestația la decizia BEC pe care USR-PLUS ar trebui să o bage chiar azi se va judeca la ÎCCJ în regim de urgență, în 24 de ore. Ceea ce înseamnă că mîine seară vom ști dacă decizia BEC e corectă și rămîne definitivă.

Dacă se va întîmpla așa, alianța USR-PLUS nu va mai exista, pentru că Nicușor Dan nu ar semna în veci documentul, ca președinte în acte al USR.

Fără alianța cu PLUS, partidul lui Barna nu va avea control în secțiile de votare, pentru că nu are niciun europarlamentar. Și, foarte probabil, partidul nu va putea nici măcar intra în alegeri pe cont propriu, din aceleași motive enunțate mai sus.

De cealaltă parte, PLUS ar trebui să intre în alegeri cu anonima Raluca Denes președinte, și să strîngă de la zero cele 200.000 de semnături necesare, lucru aproape imposibil în mod onest, dată fiind lipsa structurilor în teritoriu. Inutil să precizăm că semnăturile deja strînse devin nule.

Peste toate, cei doi lideri ai alianței riscă acuzația penală de fals în acte, o dată ce au semnat documente în calități pe care nu le au încă, în mod legal.

Marea întrebare tocmai de aici ar putea porni: știind foarte bine problemele pe care le au, juridic vorbind, cum de niciunul dintre liderii PLUS și USR nu au vociferat din timp cu privire la tărăgnarea actelor în justiție?

O întrebare care nu prea are decît vreo trei variante mari și late de răspuns:

1) Din ignoranță.

2) Au mers pe burtă mizînd pe toleranța BEC.

3) Niciunul dintre partide nu își dorește, de fapt, să treacă prin focul euroalegerilor, unde s-ar putea vedea că între sondaje și viața reală pot apărea ”mici” diferențe fatale, preferînd jocuri politice direct la prezidențiale.

(Bogdan Tiberiu Iacob)