Traim într-o lume profund mincinoasa

Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):

 Nici nu știi dacă modelarea ta ca individ în spiritul preceptelor creștine nu devine cumva, în lumea de astăzi, un devastator handicap. Și pentru tine mai treacă – meargă, ai ajuns pe ultima turnantă, ce ai de pierdut se împuținează, dar pentru copiii tăi, pentru nepoții tăi… Uneori perspectiva asta mă îngrozește. Tu-i înveți să fie cinstiți, milostivi, să nu mintă, să-și ajute semenii, iar ei, ascultându-te, devin victime sigure, fără apărare, în jungla numită alegoric „lume”.

Cine lansează marile teme morale și sociale? Religiile, doctrinele politice? Cumva cei mici și mulți? Nici vorbă! Preaputernicii lumii!

De ce? Ca să le slujească lor în a subjuga mai ușor, în a conduce mai ușor, în a profita la maximum de sărăcia de educație și de resurse a celorlalți.

Sună a „Împărat și proletar”? Deloc întâmplător! Pentru că nivelul de minciună al celor ce ni se autorecomandă modele de urmat a atins un nivel revoltător. Intolerabil.

„Virtutea pentru dânsii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie brate tari,”…

Toată rușinea asta planetară pentru proiectarea cu orice preț pe cerul justiției europene a „icoanei” numită Laura Kovesi, mai mult decât o nulitate, o calamitate a neamului, este atât de grăitoare întru confirmarea versurilor de mai sus încât, într-adevăr, Eminescu ar trebui bătut cu ouă stricate și răstignit cu huiduieli haștagiste în Piața Victoriei. Ar trebui eliminat din literatura română ca un vierme marxisto – comunist judecat în contumacie.

Totuși… Și nerușinarea asta ar trebui să aibă limite! Nu credeți? Precum temperatura de fierbere a apei. Ai depășit 100 de grade de nesimțire, începi să te evapori. Și aici nu mă refer la acei idolatri locali ce se străduiesc să redefinească grotesc „slujirea” și care-și ling de zor izmana confundând-o cu poleiala ciocolății. Ei țin de păcatele și expierile acestui neam. Ni-i asumăm ca pe o fatalitate. Mă refer la alde Frank Timmermans, Elmar Brok, Guy Verhofstadt și alți isonari ai amenințătorului „Deutchland uber alles”, care ne fac necontenit morală pe  tema justiției, dar ignoră total, ca niște orbeți pentru care evidențele vizuale nu există, abuzurile de gulag pe care favoriții lor în ale dreptății le-au comis.

Cum să ai, dar și să expui public, atâta nesimțire partizană încât să te pretezi la matrapazlâcuri de borfaș ordinar doar ca să pui, pe un scaun ce ar trebui să fie al exemplarității, un om derizoriu?

Selecție după valoare? O minciună gogonată. Persoana despre care vorbim nici nu are gradul profesional minim necesar, cerut, chipurile, candidaților la post. Nu contează!

Selecția după probitate? Gargară. Pe lângă stafiile nevinovaților încarcerați pe nedrept la ordinul ei, stafii care ar trebui să o bântuie zi și noapte pe această torționară, i s-a deschis și un dosar penal care o transformă, oficial, în suspectă. Îi pasă cuiva din comisiile de examinare de asta? Deloc.

Vot în plen, pentru a fi cât mai relevant? Vrăjeală. În Comisia LIBE, special pentru acest eveniment, s-au schimbat regulile din mers:  vor vota doar șefii grupurilor parlamentare, ca să nu fie surprize neplăcute de prea multă înghesuială.

Ați auzit pe vreunul dintre marii propovăduitori globali ai luptei anticorupție, dintre apostolii respectării drepturilor omului și al principiului „nimeni nu e mai presus de lege” criticând, fie și blajin, practicile lui Portocală, Onea, Man? Pomenind (fie și fără vehemența obișnuită în adresările la ciuma roșie) protocoalele secrete prin intermediul cărora o Românie întreagă a fost ascultată și îndosariată? Nici vorbă!

Toți, când se pun în discuție crimele monstrului pe care l-au creat și susținut cu toată venalitatea lor, se fac mici și tac. Tac laș, tac mincinos, tac ticălos!

Da, trăim într-o lume profund mincinoasă.

Peste două zile vom mai primi, probabil, o dovadă. O ierarhie răsturnată, în sfântul nume al dreptății.

Singura modalitate de a suporta atâta minciună, atâta ipocrizie, atâta nedreptate este să nu ne pierdem simțul umorului.

Și, ori de câte ori acești farisei ne vor ține prelegeri despre morală, să avem pregătit în colțul gurii un zâmbet sceptic.

Măcar atât să le arătăm: că nu ne mai pot înșela, că știm ce hahalere sunt!