Caz fără precedent, Legea bugetului e atacată începând de vineri la Curtea Constituțională a României. Cu semnătura președintelui Klaus Iohannis. Adevărat sau nu, Guvernul pretinde că, din acest motiv, sunt zilnic compromise investiții de câte 20 de milioane de euro. Dar gaura neagră creată astfel prin înghețarea anului bugetar, dar și prin explicațiile care însoțesc acest gest radical, este mult mai mare. Și nu a fost calculată de nimeni.

Într-adevăr, conform legii bugetului, România și-a propus să aloce investițiilor fonduri suplimentare, pe care, dacă le împărțim pe zile calendaristice, reprezintă câte 20 de milioane. Nu vom ști niciodată dacă majoritatea PSD plus ALDE și Guvernul pe care îl susține chiar ar fi îndeplinit întocmai și la timp acești parametri, de natură să imprime o nouă viteză moriștei economice a statului. Și nu vom ști pentru că, în anii anteriori, am putut observa cum, la o serie întreagă de capitole, indicatorii privind investițiile nu au fost îndepliniți. Dar fără investiiții, cu un buget blocat în prima parte a anului, economia se duce literalmente de râpă.

De fapt, România supraviețuiește în absența unei legi adoptate a bugetului, înscriindu-se în parametri fără rectificări pozitive ai primei părți a anului trecut. Dacă ne gândim doar la administrațiile publice locale, e clar că acestea nu au cum să deruleze niciun fel de investiții. În niciun domeniu. Chiar în domenii vitale pentru cetățeni. Conform legii, nu pot fi cheltuiți decât banii care au fost alocați, repet, fără niciun fel de rectificare, în primele luni ale anului precendent. Între timp însă, au crescut salariile, a crescut și asistența socială în general, în unele domenii au crescut și costurile iar banii nu mai ajung nici măcar pentru cheltuieli curente.

În ceea ce priveșe investițiile, nu este suficient să ai alocate sumele necesare. Este obligatoriu să treacă un timp din momentul în care legea permite declanșarea unor licitații, până în clipa în care respectivele licitații sunt câștigate în ceva, iar investițiile propriu zise încep să se deruleze. Cerbicia lui Klaus Iohannis împinge acest proces căte a doua jumătate a anului.

De aceea, afirmația că se pierd 20 de milioane pe zi este falsă. Se pierde, dacă se pierde, mult mai mult. Pentru că cele mai multe investiții sunt purtătoare de valoare adăugată. Se pierde deci și ceea ce s-ar putea câștiga, dar nu se va mai câștiga. În esență, ritmul de dezvoltare a economiei românești în loc să crească, încetinește.

Dar tot ceea ce am consemnat mai sus reprezintă doar o simplă perspectivă din nenumăratele efecte negative ale poziției adoptate de președintele României în raport cu guvernul PSD plus ALDE. Ce efecte credeți că au într-un stat remarcile negative ale unui președinte referitoare la buget și la contraperformanțe guvernamentale? În principiu, când un președinte recurge la o măsură atât de extremă cum este atacarea bugetului la Curtea Constituțională, pe motiv că este atât de rău conceput, încât încalcă prevederi ale Legii Fundamentale, când guvernarea însăși este atacată și taxată drept o guvernare rea, când de la cel mai important microfon al statului întreaga lume este anunțată că Guvernul nu va mai avea bani pentru salarii și pensii, că politicile promovate de acestea sunt nesustenabile, că țara se va îngropa sub datorii pe care nu le va mai putea plăti, că nu va mai exista nici urmă de creștere economică, cum ar putea reacționa altfel investitorii, decât manifestându-se în cel mai bun caz cu o prudență maximă? Și refuzând în final să mai injecteze economia, pentru că asemenea investiții, după cum prevestește președintele republicii, ar fi mult prea riscante.

Dar creditorii? Toate statele se împrumută. Prin sistemul bancar. Sau de la cetățeni, prin intermediul unor obligațiuni. În condițiile în care prognozele lansate de o persoană cu autoritatea președintelui, care are în spate un aparat de analiză și se presupune că știe ce vorbește, sunt din ce în ce mai sumbre, nu care cumva prudența îi obligă și pe unii și pe alții, adică și pe cetățenii care împrumută statul și băncile creditoare, să nu o mai facă? Sau să o facă doar cu certitudinea unor dobânzi mereu în creștere?

Investițiile și creditarea, condiționate și încetinite astfel de președinte, au și ele costuri. Uriașe. Dacă Legea bugetului este blocată și dacă aceasta este o noutate cauzatoare de mari pierderi, dar o noutate de dată relativ recentă, semnalele de alarmă trase de președinte și care avertizează că economia României este prost condusă, durează deja de doi ani și, în ciuda unor rapoarte care le infirmă, produc zi de zi hemoragii în finanțele statului. Și deci pierderi pe care, spre deosebire de cele din investiții, nimeni nu le-a putut calcula. Una peste alta, se poate spune însă, fără a greși, că această gaură neagră, creată de președintele României statului pe care-l reprezintă, se ridică la câteva miliarde de euro pe an. Atât ne costă Klaus Iohannis. Atât ne costă neîncetata și iresponsabila campanie electorală a acestuia. Atât ne costă lașitatea unei majorități parlamentare, care nu și-a îndeplinit la timp obligațiile asumate față de statul român și nu a eliminat la timp un pericol atât de letal în plan economic și politic.

Sorin Rosca Stanescu