Actualitate
EXCLUSIV/“Fost ofiter de informatii, adjunct al Direcției a V-a a Securității Statului, care raspundea de medicina si invatamant si soțul meu”
Un articol bine scris dar care omite niste fapte:
Creatorii Universității Vasile Goldis din Arad au fost patru: rectorul perpetuu cum bine ii zice autorul articolului, defunctul Dolphi Drimer, un evreu genial, Ion Deleanu, fost ofiter de informatii, adjunct al Direcției a V – a a Securității Statului, care raspundea de medicina si invatamant si soțul meu, Gheorghe Cotofana, cel care a reprezentat si care a câștigat toate litigiile Universității Ecologice.
Faptul că cei din Arad si rectorul Aurel Ardelean au transformat Universitatea Vasile Goldis intr-o fabrica de diplome este regretabil si nu are nimic de-a face cu visul celorlalți trei fondatori ai Universității. Mai grav însă este faptul că aproape toată pretinsa elita a Aradului este deținătoare a unor astfel de diplome, care provin de la aceasta fabrica de diplome si care uraste tot ce înseamnă elita veritabila, neezitand sa mazileasca orice om superior lor.
Am putea concluziona, fără teama de a greși, ca rectorul Aurel Ardelean a transformat o idee superba intr-o Universitate a Securitătii, care a oferit diplome unor non valori, promovate ulterior întrucât aveau o calitate despre care nu se vorbeste: cea de surse a SJI Arad. Magistrați, șefi de instanțe, avocați, decani si prodecani, subprefecti, ofițeri de informatii, cu toții deținători ai unor astfel de diplome, aceasta este moștenirea lăsată de Aurel Ardelean. Dar despre morți, numai de bine, precizeaza judecatoarea Lavinia Cotofana.
S-a dus și rectorul Ardelean, titreaza cei de la Special Arad , in mod inedit avand in vedere “apartenenta” lor recunoscuta la SRI.

Textul pe care îl publicăm aici și acum este scris de cel care este considerat la ora actuală poate cel mai avizat analist și critic al învățământului românesc, universitarul orădean Mihai Maci, originar, de altfel, din Arad.
Realizăm cât se poate de exact că trecerea în neființă al celui care a fost rectorul Aurel Ardelean generează deja opinii și luări de poziție, nu de multe ori opuse si înverșunate, de la adularea necritică, compararea sa cu corifeii arădeni ai Marii Uniri, până la cei care îi contestă orice merit, insistând pe caracterul de afacere al Universității „Vasile Goldiș”, una dintre multele „fabrici de diplome” născute în anii nouăzeci pe fondul lipsei de fond al societății de atunci.
Tocmai pentru a preveni o astfel de abordare, ne bucurăm să dăm cuvântul unui specialist adevărat și recunoscut de lumea academică, un foarte bun cunoscător al fenomenului, un om al locului ajuns de notorietate națională în domeniu (Redacția Special Arad).
Ca pe mulţi alţi contemporani, supraexpunerea mediatică l-a avantajat. Dincolo de imaginea domnului cărunt, cu barbişon de Herr Professor, prea puţini sunt cei care vor fi înţeles ceva din personaj. Asemeni imaginii, şi numele stă pe atâtea cărţi – atât de deosebite între ele – încât mai nimănui nu-i e cu putinţă să realizeze la ce se pricepea cu adevărat. Atât imaginea, cât şi cărţile, erau doar nişte cortine pe care personajul public le întreţinea abil, pentru a-i putea urmări cu atenţie pe cei care se opreau în faţa lor. Pentru el toate acestea vor fi fost în primul rând nişte obligaţii – de publicitate, de societate, de mecenat – care-i recompuneau un chip Universităţii “Vasile Goldiş” după fiecare scandal şi deasupra tuturor şoaptelor.
Cine era omul din spatele acestei imagini? Omul din spatele uniformei „Academiei Oamenilor de Ştiinţă” şi a ochelarilor verzi-fumurii dinaintea acesteia? În fond, până în 1990 nu a fost decât un simplu profesor de biologie. Şi totuşi, nu chiar atât de simplu, căci nu era deloc simplu să fii, pe vremea aceea, doctor în biologie. Şi, apoi, biologia – cea de-a XI-a – era materie de admitere la Medicină, unde numărul doritorilor se ridica la câte 20 pe un loc. Cum v-a fi ajuns doctor în anii aceia, în care trebuia să navighezi între ştiinţă şi Partid, doar el ştie. Orele de biologie, bine gestionate, îi vor fi dat nu doar impulsul material, ci şi ideea a ceea ce va urma „în libertate”. Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” (şi „Ecologistă” scurtă vreme) a fost creaţia a doi oameni: rectorul perpetuu şi pe nedrept uitatul Dolphi Drimer. Era în vara lui ’90, se pregăteau examenele la stat, care – după prostu-i obicei – se mişca încet şi majorase infim numărul de locuri în facultăţi, în vreme ce cohorta doritorilor de studii universitare (acum, că nu-i mai lega Ceauşescu de uzine şi de Rovinari) era cu adevărat nesfârşită. Şi, în mare, oamenii aceştia nu doreau decât trei specializări: Medicină (cu tot cu Dentară), Drept şi Economie (ceva mai târziu a apărut şi Administraţia Publică). Ideea lui Ardelean şi a lui Drimer a fost simplă şi genială în acelaşi timp: o oficină locală, la Arad (cred că avea şi o soră la Bucureşti), la care e primit oricine, pe baza simplei înscrieri şi a taxei. Taxa era – şi a rămas până-n amurg – cuvântul de ordine în Universitatea lui Ardelean. Şi „Vasile Goldiş”-ul a fost luat cu asalt de sute, apoi mii de localnici care căutau respectabilitate pe calea diplomei. Iar rectorul, magnanim, le dădea – contra taxă – tot ce-şi doreau. Afacerea s-a extins, au apărut filialele, de la Sebiş şi Vadu Crişului până la Bistriţa, Baia Mare şi Deva. Aurel Ardelean ar merita titlul de „omul care a adus universitatea aproape de client”. La limită, cred că ar fi deschis o filială şi-ntr-o scară de bloc, dacă ar fi avut suficienţi plătitori de taxe.

Mai inteligent decât îl credeau mulţi, rectorul nu a mizat atât de mult pe angajări de personal, cât pe colaboratori plătiţi (regeşte în vremurile bune ale afacerii) şi pe diverşi onorifici pe care pensia şi uitarea (sau ignoranţa) contemporanilor îi scosese din joc. Profesorate onorifice, doctorate honoris causa pe bandă, mecenatul unor lucrări – uneori onorabile – pe care nimeni nu le-ar mai fi tipărit, dar, mai ales, extinderea fizică prin cumpărarea a zeci de clădiri în Arad, i-au permis „Goldiş”-ului să supravieţuiască tuturor scandalurilor. Eu unul nu mai ştiu decât doi asemenea supravieţuitori: Aurelian Bondrea cu „Spiru Haret”-ul lui şi Teodor Maghiar cu „Universitatea din Oradea”. Oarecum toţi trei aveau acelaşi profil, însă Aurel Ardelean părea a fi cel mai versatil dintre toţi. Poate tocmai de aceea i-a şi mers în ciuda tuturor Cassandrelor care-l dădeau de mai multe ori pierdut. Căci, vreme de peste un deceniu, a domnit în fruntea a ceea ce cred că a fost cea mai mare afacere a Aradului post-revoluţionar.
Universitatea „Vasile Goldiş” n-a funcţionat doar ca o „fabrică de diplome” (cu derapaje legendare – dar, tocmai de aceea, de necrezut), ci şi – sau poate mai ales – ca o veritabilă bancă ce a colectat veniturile cojocarilor de pe malurile Crişului Alb, al boiangiilor de la Macea şi al morarilor de la Pecica. Într-o vreme în care nimeni nu ştia ce să facă cu bănetul adunat în vremea “Cooperaţiei” şi cel al “micului (şi – după ’89 – marelui) trafic”, Ardelean a reuşit să-i convingă pe mândrii arădani (şi, ulterior, şi pe alţii) să-l lase în banca lui, în schimbul unei hârtii bej, cu antetul Ministerului Educaţiei. Aşa s-a clădit un imperiu. Nu ştiu care vor fi fost competenţele lui Ardelean în domeniul lui, însă – în mod cert – viziune economică a avut, căci, în doar câţiva ani, a reuşit să colecteze toată mana acumulată în anii ceauşismului (şi imediat după) în hotarele Aradului. Nu e vina lui, ci a celor care i-au plătit cartonul bej, dar aceasta e una din cauzele subdezvoltării ruralului din zonă: în loc să pună mână de la mână, să se asocieze şi să lanseze mici industrii locale, oamenii pâmântului arădean au preferat să cumpere de la „Vasile Goldiş” un „titlu de domnie” pentru copiii lor.
Şi, cel puţin unii, au nimerit bine, căci cred că – astăzi – bună parte din funcţionarii publici, din avocaţii, economiştii şi medicii Aradului sunt absolvenţi ai facultăţilor lui Ardelean. Fireşte, acest păienjeniş de „diplomaţi” a funcţionat şi ca o reţea de acoperire a istoriilor neverosimile ale Universităţii, căci cine ar fi vrut să se afle ce era – de fapt – locul din care-şi obţinuse diploma (şi legitimitatea). Aradul, aşa cum e el astăzi e şi produsul “Goldiş”-ului şi al ambiţiei unui om: Aurel Ardelean. Cred că, dintre toate “personalităţile oraşului” el, el şi-a înscris marca cel mai adânc în biografia oraşului. Casele centrului, cu superbia lor nu doar vetustă, ci şi coşcovită sunt imaginea răsturnată – în caleidoscop – a omului blajin, cu voce catifelată, înconjurat de clerici şi de universitari de altădată care, dincolo de cortină, dădea lovituri şi făcea afaceri la scară mare. Ceea ce-am văzut, adesea cu un exces de cadre, e prea puţin; dincolo de toate acestea sunt înţelegeri din priviri, oameni de la Bucureşti, conivenţe în ministere, conexiuni în Parlament, drumuri în Elveţia, proprietăţi în Occident şi câte şi mai câte. E Universitatea „Goldiş”, e Fundaţia cu acelaşi nume (care deţine, de fapt, patrimoniul Universităţii), sunt diverse lucruri anexate vocal sau tacit (Parcul Dendrologic de la Macea, Spitatele invadate de „secţii” ale Facultăţii de Medicină) şi clădiri, corpuri de clădiri în tot oraşul. Dar, mai ales sunt oamenii, oamenii cu diploma de la „Goldiş” aflaţi mai peste tot şi mai ales în „structurile de decizie”. Va mai trece ceva vreme până vom afla cât de adânc a intrat Aurel Ardelean în textura oraşului.
Paradoxal, căderea numărului de studenţi nu l-a afectat peste măsură. Îşi făcuse afacerile şi ştia că, de-acum înainte, e preferabil ca uitarea să se-aşteargă peste toate. Uimitor nu e doar felul în care a construit Universitatea – cu toate extensiile ei – până în 2010, ci şi acela în care i-a supervizat demantelarea de după exodul generaţiei tinere în Occident. Sistemul „flexibil” al contractelor „cu durată determinată” şi al „plăţii cu ora” a funcţionat impecabil; oamenii s-au dus pe nesimţite, „secţiile” s-au închis, afacerea s-a mutat în familie (chit că un marţian spera la altceva) şi, la ceasul socotelilor, rămâne patrimoniul pe Fundaţie. Aici se închide cercul şi, dacă pentru cei mai mulţi jocul a fost gol, pentru Ardelean şi ai lui rămâne concretul unor moşteniri imobiliare care-l fac – probabil – cel mai mare jucător pe piaţa arădeană. Nu e rău pentru cineva care plecat la drum ca profesor de biologie!
E Crăciunul şi sunt 29 de ani de la celălalt Crăciun, cel care l-a făcut pe Aurel Ardelean om. Sunt 28 de ani de când e elogiat ca „fondatorul învăţământului universitar arădean” (d-na Mihuţ e marginalizată probabil din cauza faptului că e femeie), i s-au dedicat volume omagiale, discursuri encomiastice şi – în primul rând – trebuie să ţinem cont de datoria de a-i vorbi pe morţi numai de bine. Dar, cine ştie, când se vor limpezi apele şi la Arad – nu prea curând, dar într-o zi se va întâmpla şi asta – poate un tânăr cu talent va avea curiozitatea de a vrea să ştie cine a fost rectorul Ardelean.
Poate atunci vom avea unul din marile romane ale tranziţiei, căci personajul Aurel Ardelean este mult peste imaginea stereotipă pe care a cultivat-o în presa de casă.
Este, în fapt, un concentrat al lumii noastre din ultimii 50 de ani, precizeaza Mihai Maci. ( Irinel I.).
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 4 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum o ziCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 4 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Exclusivacum 8 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Featuredacum 4 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 4 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



