Actualitate
EXCLUSIV/“Fost ofiter de informatii, adjunct al Direcției a V-a a Securității Statului, care raspundea de medicina si invatamant si soțul meu”
Un articol bine scris dar care omite niste fapte:
Creatorii Universității Vasile Goldis din Arad au fost patru: rectorul perpetuu cum bine ii zice autorul articolului, defunctul Dolphi Drimer, un evreu genial, Ion Deleanu, fost ofiter de informatii, adjunct al Direcției a V – a a Securității Statului, care raspundea de medicina si invatamant si soțul meu, Gheorghe Cotofana, cel care a reprezentat si care a câștigat toate litigiile Universității Ecologice.
Faptul că cei din Arad si rectorul Aurel Ardelean au transformat Universitatea Vasile Goldis intr-o fabrica de diplome este regretabil si nu are nimic de-a face cu visul celorlalți trei fondatori ai Universității. Mai grav însă este faptul că aproape toată pretinsa elita a Aradului este deținătoare a unor astfel de diplome, care provin de la aceasta fabrica de diplome si care uraste tot ce înseamnă elita veritabila, neezitand sa mazileasca orice om superior lor.
Am putea concluziona, fără teama de a greși, ca rectorul Aurel Ardelean a transformat o idee superba intr-o Universitate a Securitătii, care a oferit diplome unor non valori, promovate ulterior întrucât aveau o calitate despre care nu se vorbeste: cea de surse a SJI Arad. Magistrați, șefi de instanțe, avocați, decani si prodecani, subprefecti, ofițeri de informatii, cu toții deținători ai unor astfel de diplome, aceasta este moștenirea lăsată de Aurel Ardelean. Dar despre morți, numai de bine, precizeaza judecatoarea Lavinia Cotofana.
S-a dus și rectorul Ardelean, titreaza cei de la Special Arad , in mod inedit avand in vedere “apartenenta” lor recunoscuta la SRI.
Textul pe care îl publicăm aici și acum este scris de cel care este considerat la ora actuală poate cel mai avizat analist și critic al învățământului românesc, universitarul orădean Mihai Maci, originar, de altfel, din Arad.
Realizăm cât se poate de exact că trecerea în neființă al celui care a fost rectorul Aurel Ardelean generează deja opinii și luări de poziție, nu de multe ori opuse si înverșunate, de la adularea necritică, compararea sa cu corifeii arădeni ai Marii Uniri, până la cei care îi contestă orice merit, insistând pe caracterul de afacere al Universității „Vasile Goldiș”, una dintre multele „fabrici de diplome” născute în anii nouăzeci pe fondul lipsei de fond al societății de atunci.
Tocmai pentru a preveni o astfel de abordare, ne bucurăm să dăm cuvântul unui specialist adevărat și recunoscut de lumea academică, un foarte bun cunoscător al fenomenului, un om al locului ajuns de notorietate națională în domeniu (Redacția Special Arad).
Ca pe mulţi alţi contemporani, supraexpunerea mediatică l-a avantajat. Dincolo de imaginea domnului cărunt, cu barbişon de Herr Professor, prea puţini sunt cei care vor fi înţeles ceva din personaj. Asemeni imaginii, şi numele stă pe atâtea cărţi – atât de deosebite între ele – încât mai nimănui nu-i e cu putinţă să realizeze la ce se pricepea cu adevărat. Atât imaginea, cât şi cărţile, erau doar nişte cortine pe care personajul public le întreţinea abil, pentru a-i putea urmări cu atenţie pe cei care se opreau în faţa lor. Pentru el toate acestea vor fi fost în primul rând nişte obligaţii – de publicitate, de societate, de mecenat – care-i recompuneau un chip Universităţii “Vasile Goldiş” după fiecare scandal şi deasupra tuturor şoaptelor.
Cine era omul din spatele acestei imagini? Omul din spatele uniformei „Academiei Oamenilor de Ştiinţă” şi a ochelarilor verzi-fumurii dinaintea acesteia? În fond, până în 1990 nu a fost decât un simplu profesor de biologie. Şi totuşi, nu chiar atât de simplu, căci nu era deloc simplu să fii, pe vremea aceea, doctor în biologie. Şi, apoi, biologia – cea de-a XI-a – era materie de admitere la Medicină, unde numărul doritorilor se ridica la câte 20 pe un loc. Cum v-a fi ajuns doctor în anii aceia, în care trebuia să navighezi între ştiinţă şi Partid, doar el ştie. Orele de biologie, bine gestionate, îi vor fi dat nu doar impulsul material, ci şi ideea a ceea ce va urma „în libertate”. Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” (şi „Ecologistă” scurtă vreme) a fost creaţia a doi oameni: rectorul perpetuu şi pe nedrept uitatul Dolphi Drimer. Era în vara lui ’90, se pregăteau examenele la stat, care – după prostu-i obicei – se mişca încet şi majorase infim numărul de locuri în facultăţi, în vreme ce cohorta doritorilor de studii universitare (acum, că nu-i mai lega Ceauşescu de uzine şi de Rovinari) era cu adevărat nesfârşită. Şi, în mare, oamenii aceştia nu doreau decât trei specializări: Medicină (cu tot cu Dentară), Drept şi Economie (ceva mai târziu a apărut şi Administraţia Publică). Ideea lui Ardelean şi a lui Drimer a fost simplă şi genială în acelaşi timp: o oficină locală, la Arad (cred că avea şi o soră la Bucureşti), la care e primit oricine, pe baza simplei înscrieri şi a taxei. Taxa era – şi a rămas până-n amurg – cuvântul de ordine în Universitatea lui Ardelean. Şi „Vasile Goldiş”-ul a fost luat cu asalt de sute, apoi mii de localnici care căutau respectabilitate pe calea diplomei. Iar rectorul, magnanim, le dădea – contra taxă – tot ce-şi doreau. Afacerea s-a extins, au apărut filialele, de la Sebiş şi Vadu Crişului până la Bistriţa, Baia Mare şi Deva. Aurel Ardelean ar merita titlul de „omul care a adus universitatea aproape de client”. La limită, cred că ar fi deschis o filială şi-ntr-o scară de bloc, dacă ar fi avut suficienţi plătitori de taxe.
Mai inteligent decât îl credeau mulţi, rectorul nu a mizat atât de mult pe angajări de personal, cât pe colaboratori plătiţi (regeşte în vremurile bune ale afacerii) şi pe diverşi onorifici pe care pensia şi uitarea (sau ignoranţa) contemporanilor îi scosese din joc. Profesorate onorifice, doctorate honoris causa pe bandă, mecenatul unor lucrări – uneori onorabile – pe care nimeni nu le-ar mai fi tipărit, dar, mai ales, extinderea fizică prin cumpărarea a zeci de clădiri în Arad, i-au permis „Goldiş”-ului să supravieţuiască tuturor scandalurilor. Eu unul nu mai ştiu decât doi asemenea supravieţuitori: Aurelian Bondrea cu „Spiru Haret”-ul lui şi Teodor Maghiar cu „Universitatea din Oradea”. Oarecum toţi trei aveau acelaşi profil, însă Aurel Ardelean părea a fi cel mai versatil dintre toţi. Poate tocmai de aceea i-a şi mers în ciuda tuturor Cassandrelor care-l dădeau de mai multe ori pierdut. Căci, vreme de peste un deceniu, a domnit în fruntea a ceea ce cred că a fost cea mai mare afacere a Aradului post-revoluţionar.
Universitatea „Vasile Goldiş” n-a funcţionat doar ca o „fabrică de diplome” (cu derapaje legendare – dar, tocmai de aceea, de necrezut), ci şi – sau poate mai ales – ca o veritabilă bancă ce a colectat veniturile cojocarilor de pe malurile Crişului Alb, al boiangiilor de la Macea şi al morarilor de la Pecica. Într-o vreme în care nimeni nu ştia ce să facă cu bănetul adunat în vremea “Cooperaţiei” şi cel al “micului (şi – după ’89 – marelui) trafic”, Ardelean a reuşit să-i convingă pe mândrii arădani (şi, ulterior, şi pe alţii) să-l lase în banca lui, în schimbul unei hârtii bej, cu antetul Ministerului Educaţiei. Aşa s-a clădit un imperiu. Nu ştiu care vor fi fost competenţele lui Ardelean în domeniul lui, însă – în mod cert – viziune economică a avut, căci, în doar câţiva ani, a reuşit să colecteze toată mana acumulată în anii ceauşismului (şi imediat după) în hotarele Aradului. Nu e vina lui, ci a celor care i-au plătit cartonul bej, dar aceasta e una din cauzele subdezvoltării ruralului din zonă: în loc să pună mână de la mână, să se asocieze şi să lanseze mici industrii locale, oamenii pâmântului arădean au preferat să cumpere de la „Vasile Goldiş” un „titlu de domnie” pentru copiii lor.
Şi, cel puţin unii, au nimerit bine, căci cred că – astăzi – bună parte din funcţionarii publici, din avocaţii, economiştii şi medicii Aradului sunt absolvenţi ai facultăţilor lui Ardelean. Fireşte, acest păienjeniş de „diplomaţi” a funcţionat şi ca o reţea de acoperire a istoriilor neverosimile ale Universităţii, căci cine ar fi vrut să se afle ce era – de fapt – locul din care-şi obţinuse diploma (şi legitimitatea). Aradul, aşa cum e el astăzi e şi produsul “Goldiş”-ului şi al ambiţiei unui om: Aurel Ardelean. Cred că, dintre toate “personalităţile oraşului” el, el şi-a înscris marca cel mai adânc în biografia oraşului. Casele centrului, cu superbia lor nu doar vetustă, ci şi coşcovită sunt imaginea răsturnată – în caleidoscop – a omului blajin, cu voce catifelată, înconjurat de clerici şi de universitari de altădată care, dincolo de cortină, dădea lovituri şi făcea afaceri la scară mare. Ceea ce-am văzut, adesea cu un exces de cadre, e prea puţin; dincolo de toate acestea sunt înţelegeri din priviri, oameni de la Bucureşti, conivenţe în ministere, conexiuni în Parlament, drumuri în Elveţia, proprietăţi în Occident şi câte şi mai câte. E Universitatea „Goldiş”, e Fundaţia cu acelaşi nume (care deţine, de fapt, patrimoniul Universităţii), sunt diverse lucruri anexate vocal sau tacit (Parcul Dendrologic de la Macea, Spitatele invadate de „secţii” ale Facultăţii de Medicină) şi clădiri, corpuri de clădiri în tot oraşul. Dar, mai ales sunt oamenii, oamenii cu diploma de la „Goldiş” aflaţi mai peste tot şi mai ales în „structurile de decizie”. Va mai trece ceva vreme până vom afla cât de adânc a intrat Aurel Ardelean în textura oraşului.
Paradoxal, căderea numărului de studenţi nu l-a afectat peste măsură. Îşi făcuse afacerile şi ştia că, de-acum înainte, e preferabil ca uitarea să se-aşteargă peste toate. Uimitor nu e doar felul în care a construit Universitatea – cu toate extensiile ei – până în 2010, ci şi acela în care i-a supervizat demantelarea de după exodul generaţiei tinere în Occident. Sistemul „flexibil” al contractelor „cu durată determinată” şi al „plăţii cu ora” a funcţionat impecabil; oamenii s-au dus pe nesimţite, „secţiile” s-au închis, afacerea s-a mutat în familie (chit că un marţian spera la altceva) şi, la ceasul socotelilor, rămâne patrimoniul pe Fundaţie. Aici se închide cercul şi, dacă pentru cei mai mulţi jocul a fost gol, pentru Ardelean şi ai lui rămâne concretul unor moşteniri imobiliare care-l fac – probabil – cel mai mare jucător pe piaţa arădeană. Nu e rău pentru cineva care plecat la drum ca profesor de biologie!
E Crăciunul şi sunt 29 de ani de la celălalt Crăciun, cel care l-a făcut pe Aurel Ardelean om. Sunt 28 de ani de când e elogiat ca „fondatorul învăţământului universitar arădean” (d-na Mihuţ e marginalizată probabil din cauza faptului că e femeie), i s-au dedicat volume omagiale, discursuri encomiastice şi – în primul rând – trebuie să ţinem cont de datoria de a-i vorbi pe morţi numai de bine. Dar, cine ştie, când se vor limpezi apele şi la Arad – nu prea curând, dar într-o zi se va întâmpla şi asta – poate un tânăr cu talent va avea curiozitatea de a vrea să ştie cine a fost rectorul Ardelean.
Poate atunci vom avea unul din marile romane ale tranziţiei, căci personajul Aurel Ardelean este mult peste imaginea stereotipă pe care a cultivat-o în presa de casă.
Este, în fapt, un concentrat al lumii noastre din ultimii 50 de ani, precizeaza Mihai Maci. ( Irinel I.).
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
Dezvăluiri incendiare aruncă, din nou și cu un tupeu greu de digerat, în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova....
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
Dezvăluiri incendiare aruncă din nou în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, unde, se pare, conceptul de „conflict de...
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
Sora, Soțul și Fiul – O triplă alianță contabilă în umbra viceprimarului În micuța și, până acum, liniștita localitate Boldești-Scăeni,...
Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
Trei crai de la răsărit, aceeași masă, aceeași recepție: rețeaua de apă-blat Anul de grație 2021. În timp ce cetățenii...
Coca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!
In adâncurile spumoase ale corporației Coca-Cola, acolo unde se presupunea că ar trebui să curgă bule de fericire și efervescență,...
Mizeria din poliție: Când sefii se spală pe mâini, iar polițiștii se spală… singuri!
Codul Muncii? O hârtie igenică prea scumpă pentru unii „Înalți”! Alarmă, șoc și groază în sistemul românesc de ordine publică!...
Scandal la ANP: Justiția română, o glumă proastă cu 24 de permisii și un polițist mort!
O corecție „dureroasă”: Nu 10, ci 24 de permisii pentru un criminal! Bucureștiul fierbe, iar scandalul din sistemul penitenciar capătă...
MAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
Avertisment pentru naivii contribuabili: În România, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a perfecționat arta de a ignora legea, de a dezinforma...
SCANDALUL BONUSURILOR ÎN POLIȚIE: Europol acuză opacitate și favoritisme la acordarea majorărilor salariale
Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă categoric cu privire la modul în care sunt distribuite majorările salariale pentru lucrări...
BONUSURI DE PERFORMANȚĂ ÎN POLIȚIE: Majorări salariale de până la 50% anunțate pentru semestrul I 2026
Sindicatul Sidepol a adus în atenția publicului vestea bună pentru angajații Ministerului Afacerilor Interne: majorările salariale pentru lucrări de excepție...
Circul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
Când reformele bat la ușă, Ploieștiul petrece cu incompetența la masă! În plin avânt al reformelor guvernamentale, care amenință să...
Penitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
Ochi, urechi și… gura inchisă – Secretele bine păzite din pârnaie În peisajul pitoresc al penitenciarelor românești, unde fiecare zid...
SCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!
CENEI 2026: CRIMA PERFECTĂ A NEPĂSĂRII STATULUI, NU A MINORILOR! Localitatea Cenei, județul Timiș, intră în istorie nu prin frumusețea...
Scandal fără precedent în sistemul penitenciar: Zece permisii acordate ucigașului unui polițist, pe fondul suspiciunilor de corupție la vârful ANP
Un val de indignare cutremură sistemul de justiție și ordine publică din România, după ce Sindicatul Europol a dezvăluit un...
MAI: Un model de afaceri „inovator” – Polițistul, agent de curățenie și bici de cățel al statului!
În timp ce națiunea se pregătește pentru noul an, adevărata „inovație” românească răsare din negura abuzurilor din Ministerul de Interne....
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 21 de ore
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zile
Circul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zile
Penitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 21 de ore
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!