Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):

Cel care este prudent şi aşteaptă un inamic imprudent va fi victorios.

Cel care ştie când trebuie şi când nu trebuie să angajeze lupta va fi victorios.

Cel mai important în război este să ataci în strategia inamicului.

Sun Tzu în Arta războiului

Acest asalt circular neîntrerupt, focalizat cu un fel de frenezie a sfârșitului de lume pe o singură persoană, Liviu Dragnea, este, fără îndoială, de sorginte militară. În spatele său nu se află înțelepți civili ai războiului rece ci uniforme, grade și deprinderi tributare unor automatisme cazone mediocre.

Oculții acestei strategii, dovedită până în prezent falimentară, dau dovadă de stupiditate în formă continuată. Au crezut că-l pot doborî pe Dragnea cu amenințări, șantaje, trădări, proteste de stradă, susținute toate de o propagandă goebbelsiană. Ghinion! Dragnea este încă în picioare, parcă mai întărit în relația cu membrii și susținătorii PSD decât acum un an și, evident, mult mai determinat să distrugă „sistemul” decât a fost vreodată vreun lider al celui mai puternic partid din România.

Nimic nu le iese uniformelor cu chipie galbene. Încercările de destabilizare a PSD din interior, de tip Ponta ori Oprea ori  Firea, nu reușesc să genereze mai mult decât așchii nesemnificative. Sfaturile date președintelui Iohannis de a adopta un discurs grobian la adresa tandemului Dăncilă – Dragnea  și de a sabota la maximum guvernul României în tot ce acesta încearcă să întreprindă, se dovedesc adevărate bumeranguri lansate cu inabilitate primitivă de omul de la Cotroceni. Folosirea, cu gâfâieli fascistoide, a  diviziei „presă” (din intern și extern) pentru a demoniza pe bază de fake news și scenarii aberante un politician de pluton, infinit mai puțin nociv decât a fost la vremea lui Traian Băsescu (pe care ostașii acestei divizii l-au servit și aplaudat) ori decât este azi Klaus Iohannis pe care, tot aceiași, îl susțin, nu mai convinge pe nimeni că Dragnea întruchipează răul absolut în vreme ce Iohannis ori Cioloș ar susține interesele României.

Dragnea se dovedește a fi fost o țintă greșit aleasă.  El a reușit, ca un bun diversionist, să atragă asupra sa toată oștirea adversă, creând armei secrete a coaliției PSD – ALDE condițiile favorabile unor lovituri devastatoare date statului paralel.

Această armă secretă se numește Tudorel Toader.

Cu lipsa sa moldovinească de nerăbdare, cu verbul său molcom dar țintit, cu tenacitatea unui Perdigueiro Portugueso care nu slăbește vânatul până la anihilarea lui totală, domnul Toader se poate lăuda, azi, cu atârnarea în panoplia proprie a celui mai dificil trofeu de dobândit din jungla justiției române: Laura Codruța Kovesi. Cine-i minimalizează această performanță este sau orb sau rău intenționat.

Laura Kovesi, acest Goliat al României recente (Zeița anticorupției (după unii), Slujirea (după alții)), se dovedise atât de înșurubată în atotputernicie și inpunitate încât debarcarea ei părea la fel de improbabilă ca înfrângerea Americii și Germaniei (la un loc) de către „desculța” alianță politică din România. Cu toate acestea, s-a găsit un David (ciobanul de modă veche din legendă), care, cu bolovanii procedurali din desaga lui de ministru, cu știință de carte și cu un calm demoralizator pentru adversari, nu doar că a spulberat-o pe „zeiță” dar a și scos-o, pe ușa din dos, din conștiința celor ce până atunci o adulaseră.

Dacă ar fi și doar pentru atât și tot l-aș considera pe Tudorel Toader cel mai eficient luptător al actualei puteri împotriva statului paralel. Dar nu e doar atât. Acum se află în proces de debarcare și Augustin Lazăr care, neînțelegând nimic din învăluirea cu pași mici la care îl supune ministrul justiției, nu pierde niciun prilej să se mai facă de râs la fiecare apariție publică.

Tudorel Toader nu este doar prudent, nu este doar răbdător, nu este doar doxat ci este și extrem de șiret. Observați cum i-a „prestidigitat” pe toți haștagienii, în frunte cu președintele țării, cu numirea doamnei Adina Florea. Întâi a propus-o la șefia DNA unde știa prea bine că va fi respinsă de președinte. Nu putea infatuatul domn Iohannis să piardă prilejul de a-și mai arăta o dată mușchii pneumatici printr-un refuz la sâc. Și a reacționat exact așa cum calculase domnul Toader.

După care domnul Toader a lăsat de înțeles că o va propune a doua oară tot pe doamna Florea la DNA. Zvon care i-a neliniștit suficient de mult pe figuranții procurori din CSM încât să  îi dea pe nerăsuflate aviz favorabil doamnei Florea pentru o funcție de conducere la Secția pentru investigarea magistraților din cadrul Parchetului General. Doar să scape astfel de ea de la șefia DNA!

Doar că Tudorel Toader chiar pe asta a mizat. Ca doamna Adina Florea să ajungă (culmea, și cu binecuvântarea CSM, câtă ironie!)  procuror adjunct la respectiva secție. Unde, cu celeritate, să se ocupe de dosarele Laurei Kovesi. Ceea ce, bingo, chiar se întâmplă.

Și mai e ceva. A doua propunere pe care Tudorel Toader o va face pentru șefia DNA nu va mai putea fi respinsă de președinte. Și-a creat astfel condițiile, abilul nostru ministru la justiție, să impună acolo exact pe cine dorește. Atu extraordinar de important în luptele care urmează pentru demantelarea statului paralel.

Klaus Iohannis va trage de timp cu nominalizările din justiție cu aceeași îndărătnicie ca și până acum. Până la urmă, însă, nu va avea încotro și va trebui  să semneze. Ceea ce va marca dramatic sfârșitul mandatului său.

Așa că, în timp ce dulăii forțelor oculte din România îl fugăresc cu limba scoasă pe hardlerul Dragnea pe toți coclaurii, Tudorel Toader plantează nestingherit mine pe teritoriul inamic.