Actualitate
De ce ar trebui sa luam aminte la scandalul Popa-Ghita-Kovesi
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):
Între showurile mediatice ale ultimelor zile se numără cel produs de plîngerea penală a lui Sebastian Ghiță împotriva Laurei Kovesi, care i-ar fi cerut bani pentru aducerea în țară a fugarului Nicolae Popa, din Indonezia, acum cîțiva ani. Un scandal care implică și Poliția, ANAF-ul ori chiar pe magnatul Ion Țiriac și spre care ar trebui să privim cu multă atenție, pentru că are elemente mai actuale ca oricînd. Se știe de cînd lumea că prezentul ori viitorul pot fi cel mai bine descifrate analizînd trecutul.
Iar scandalul repatrierii lui Nicolae Popa, în 2011, a avut legătură nu cu victoria lui Traian Băsescu în al doilea mandat, ci cu o cu totul altă poveste, despre care s-a mai scris, dar sunt semne că a fost dată uitării. Unii observatori ai scenei politice au speculat în aceste zile că Popa fusese adus în țară cu surle și trîmbițe pentru ca Băsescu să aibă un atu în alegeri, dar se confundă două evenimente: arestarea lui Popa în Indonezia, care avusese loc, într-adevăr, chiar înaintea prezidențialelor din 2009 și fusese utilizată de Băsescu în lupta electorală, și repatrierea lui, produsă în aprilie 2011.
Chiar Sebastian Ghiță avea să dezvăluie anul trecut, la România TV, motivele respectivei repatrieri.
Să amintim ce scriam la vremea respectivă:
Ce spunea Ghiță, pe scurt, într-un interviu: undeva, în cursul anului 2010, sistemul (Laura Kovesi, Coldea etc) a ajuns la concluzia că o televiziune de știri cu renume care să treacă de partea ”binelui” ar fi o idee deloc de neglijat.
”Kovesi m-a abordat in cladirea SRI numita K2, unde stateam impreuna la masa si mi-a spus ca ascultându-l pe Vîntu si-a dat seama ca nu mai are finantare pentru Realitatea. A văzut cat de vulnerabil este Vantu si stia că va accepta intr-un fel sa primeasca finantare si sa cedeze Realitatea tv. Am acceptat acest lucru. Dansa s-a gândit ca va putea sa-l doboare si sa-l scoata din joc mult mai repede, iar probabil Realitatea TV să devină o televiziune supusa ce va da stiri pozitive la adresa mai marilor zilei, dar lucrul acesta nu s-a intamplat.
Am semnat acel contract de management cu Vîntu si am acceptat sa finantez Realitatea TV. La ceva timp au aparut frictiunile intre mine si Vîntu, iar Kovesi a stat la pinda şi a făcut un dosar pe baza acestor frictiuni/certuri dintre mine şi Vîntu. A inceput sa-mi explice cum si in ce fel pot fi conduse discutiile cu Vîntu astfel incat ele sa para santaj, amenintare sau sa se incadreze la niste fapte penale”.
Totul se întîmpla în toamna anului 2010-primăvara anului 2011.
A deține doar managementul postului nu era suficient pentru binom. Trebuia control acționarial, iar asta nu se putea decît prin îngenuncherea lui Vîntu.
Iar asta s-a realizat prin întocmirea unei plîngeri penale halucinante pe nunele mogulului, bazată pe amenințări pe care acesta le-ar fi proferat telefonic la adresa lui Ghiță. Conform dezvăluirilor unei reputate jurnaliste acreditată pe justiție, Ana Maria Roman, plîngerea lui Ghiță a fost făcută prin mail, seara, iar dimineața deja ea se transformase în dosar penal, probabil o premieră și în privința metodei, și a celerității.
Cîteva zile mai tîrziu, mai precis pe 20 aprilie 2011, Sorin Vîntu, încă patron al Realitatea TV, este reținut sub acuzația că ar fi vrut să-l îngroape pe Ghiță pe dealurile Moldovei, aidoma unor rackeți moldoveni, mai apoi propus pentru mandat de arestare.
Două zile mai tîrziu, pe 22 aprilie, este adus în țară, din Indonezia, celebrul fugar Nicolae Popa, mîna dreaptă a lui SOV.
Opinia publică află, în acel moment, că operațiunea de repatriere costase peste 120.000 de euro, suportați de MAI, și fusese efectuată cu ajutorul unui avion privat.
Postul Realitatea TV obține informații că avionul, un Gulfstream Aerospace G200, aparținea companiei Ţiriac Air, dar aceasta din urmă, contactată de ziariștii ”Cotidianul” refuză să comenteze.
Pe 29 aprilie, înainte de a intra în sediul Direcției de Cercetări Penale, pentru arestul de 29 de zile care i se dictase, Vîntu declară presei că managerul postului Realitatea TV, Sebastian Ghiţă, “este doar o unealtă în mâna Cotroceniului” şi că are o “surpriză” pentru preşedintele Băsescu, pe care a promis că o va face publică luni (2 mai n.n.)
Pe 2 mai, însă, pică o altă bombă: într-o conferință extraordinară de presă, afaceristul Elan Schwartzenberg anunță că e noul proprietar al Realitatea TV, cu 92% din acțiuni, preluate de la SOV exact în ziua arestării acestuia și că se păstrează contractul de management cu Sebastian Ghiță, încheiat în toamna precedentă.
Promisele dezvăluiri ale lui Vîntu nu au mai venit.
Aducerea lui Popa în țară, pe banii Asesoft, firma lui Ghiță, nu avusese decît rolul de a frînge ultima rezistență a mogulului și a-l face să cedeze postul Realitatea TV.
Schwartzenberg nu a furnizat nicio explicație a deciziei sale – ce l-a apucat să investească într-o afacere care produce pierderi masive – dar a dat asigurări că are acces la finanțări de peste 100 de milioane de euro pentru relansarea postului.
Adevăratul motiv al lui Elan a fost dezvăluit tot de Ghiță:
”Kovesi dorea pentru sistem Realitatea TV”.
Numai că lucrurile nu erau simple. Coldea, Kovesi și Ghiță nu se regăseau chiar în aceeași tabără în interiorul sistemului, ceea ce a condus la tensiuni în creștere.
”Dupa ce am ajuns acolo au inceput sa ma preseze: sa nu mai apara anumite persoane, sa nu mai apara anumite stiri, sa dau afara jurnalisti. Mi-am dat seama ca exagereaza si am inceput sa refuz. Au aparut conflicte intre mine si sistem si practic am cedat. L-au ales pe Elan, iar eu am ales sa construiesc România TV.
Probabil s-au gandit ca proiectul va esua, dar iata ca România TV a devenit cea mai urmarita statie tv din Romania. Si nici azi nu executa ordinele sistemului” spunea Ghiță.
Execuția sub un pretext jalnic a lui SOV a permis Binomului să împuște doi iepuri dintr-un foc: pe de-o parte, Kovesi & Coldea și-au asigurat serviciile unei televiziuni cu renume; pe de alta, Kovesi și-a întărit bilanțul pe 2011, derulat în perioada în care estima că i se termină al doilea mandat la șefia Parchetului General și are nevoie de unul nou, la șefia DNA, pentru a-și prezerva influența.
Pentru a-și atinge scopul, Binomul i-a înscenat o poveste cusută cu ață albă lui Vîntu, a aranjat repatrierea urgentă a lui Popa și l-a însărcinat pe Ghiță cu achitarea notei de plată.
Totul, de dragul influenței în mass-media.
O mare întrebare care s-ar pune azi, cum ar fi trebuit pusă și în 2011: de ce justiția din România l-a adus pe infractorul Popa cu ditamai charterul de lux, ca pe un prinț saudit, plătind o sumă enormă din bani publici, dar și negri, în loc să apeleze la curse obișnuite, așa cum sunt transportați toți infractorii din lumea asta?
O ipoteză ar fi că aducerea lui în condiții de nabab i-ar fi transmis în clar lui Vîntu ideea că Popa a bătut palma cu Kovesi & comp și e gata să toarne tot despre el, ceea ce a contribuit la cedarea lui și la predarea rapidă a postului.
De ce spunem totuși, că problema e mai actuală ca oricînd?
Pentru că ceea ce s-a întîmplat în 2011 ne-a relevat ce acțiuni teribile se pot întreprinde doar pentru a obține controlul unui organ de presă major într-o perioadă agitată politic.
Iar ceea ce se întîmplă azi, culmea, cu aceeași televiziune Realitatea TV, dovedește că nu s-a schimbat nimic. După amar de ani de insolvență, în loc să asistăm la faliment răsunător și de bun simț, vedem o aprigă bătălie de culise pentru menținerea în funcțiune cu orice preț și de reorientare a postului pe alte coordonate politice, ceea ce nu poate decît să anunțe un viitor luminos în anul electoral 2019, nu-i așa?
Pentru că în statul-paralel nimic nu se pierde, totul se transformă. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
-
Exclusivacum 15 oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești




