Aritmetica reală, cea clasică, arată rău. Atât în Parlament cât și în Guvern. În Camera Deputaților, majoritatea nu mai e majoritate. Lipsesc pur și simplu câțiva parlamentari. Pe care frontul PSD i-a pierdut, nereușind să racoleze alții la schimb. Dar nici aritmetica variabilă nu e grozavă. Testul ar putea să aibă loc chiar în câteva zile. Nici în Guvern aritmetica nu se mai potrivește schemei. Începând de astăzi, un minister e decapitat. Și total paralizat. Iar aritmetica variabilă e în mână inamică.

Pierderea ultimilor patru parlamentari PSD, care au plecat în tabăra lui Ponta și în condițile în care Ponta declară răspicat că se face luntre și punte contra lui Dragea și a Guvernului Dăncilă, nu a putut fi până una alta compensată prin racolarea altor parlamentari. În Camera Deputaților, majoritatea joacă cu spatele descoperit. Bazându-se pe cealaltă aritmetică. Pe aritmetica variabilă. Respectiv luând în calcul că celelalte minorități decât cea maghiară și uneori chiar și minoritatea maghiară, urmărindu-și interese punctuale, îl întăresc pe cel mai puternic. E o aritmetică variabilă, pentru că cel mai puternic, respectiv PSD plus ALDE, ar putea oricând să fie perceput drept cel mai slab. Și atunci lucrurile se schimbă. Minoritățile merg la ciugulit în altă parte. Deci dacă mai are resurse, PSD are o singură soluție, nu foarte morală. Aceea de a convinge parlamentari ai opoziției sau parlamentari neafiliați că refacă majoritatea. Fiecare parlamentar, mă refer pentru moment doar la Camera Deputaților, are un preț. Costurile s-ar putea să-i deranjeze pe pesediștii consecvenți, care vor fi dislocați din funcții parlamentare sau vor piede poziții pentru protejații lor în administrația locală în favoarea noilor veniți. Recâștigarea pe această cale a majorității în Parlament s-ar putea să genereze reaprinderea conflictelor interne, al căror rezultat va fi o nouă hemoragie. Un veritabil cerc vicios. Iar primul examen ar putea avea loc în doar câteva zile. Și ar putea deveni fatal pentru Liviu Dragnea. Care s-ar vedea măturat de la șefia Camerei Deputaților. După care pierderile sale pot surveni într-un ritm de neoprit și într-o proporție fatală. Pe de altă parte, dacă Dragnea refuză solicitarea frontului anti-PSD de a-și măsura mușchii și de a supune la vot propunerea schimbării sale din funcție, dovedește că e vulnerabil și că partidul nu are posibilitatea în numai câteva zile de a-și reface majoritatea. Semn că de această dată COCOPOCO – expresie care, de pe vremea CDR, definește o alianță îmbârligată a unui mare număr de formațiuni cu orientări diferite, dar cu un scop comun antisocialist – a funcționat bine la Camera Deputaților. Dirijat sau nedirijat de Klaus Iohannis. Bazat pe simple coincidențe sau pe evenimente puse la cale în laboratorul statului paralel.

Și în Guvern simpla aritmetică nu mai funcționează. Un guvern, orice guvern din lume se blochează dacă un ministru e dat dispărut și nimeni nu mai poate semna un document în locul lui. Lucian Șova a demisionat de la Tranporturi și a venit sorocul pentru ca acest act unilateral de voință să fie pus în operă. Începând de azi, el nu mai are drept de semnătură. Și nici nu a putut delega acest drept vreunui secretar de stat. Din simplul motiv că un ministru demisionar cum era Șova în urmă cu mai multe zile când a decis să dea curs deciziei partidului, nu mai are dreptul de a-și delega cuiva fie și numai parțial competențele. Fără nimeni la butoane, Transporturile stau pe loc. Probabil nici lefurile nu mai pot fi plătite în prag de sărbători.

La Ministerul Dezvoltării, unde Paul Stănescu și-a dat demisia mai târziu, se va întâmpla același lucru peste câteva zile. Și vom avea două mari găuri negre în interiorul Executivului României. Nici măcar portarii celor două instituții nu vor putea să exercite în numele statului român președinția rotativă a Uniunii Europene, pentru că le va fi cu neputință să se întâlnească și să pună Europa la cale cu omologii lor, adică cu portarii ministerelor respective din statele partenere.

Dacă aritmetica în sensul ei clasic arată așa cum am descris-o mai sus, aritmetica în geometrie variabilă arată și mai rău. Ce ar fi trebuit să se întâmple e simplu și prevăzut în Legea Fundamentală. Klaus Iohannis, în calitate de președinte, trebuia să ia act de cele două demisii, să semneze decretele de revocare a unor miniștri pe care nu-i mai vrea premierul în echipă, pe care nu-i mai vrea nici partidul și care nu mai vor nici ei înșiși să rămână în teren și, concomitent, să semneze și decretele de numire a celor propuși la Transporturi și Dezvoltare. Atâta doar că președintele refuză. Mai analizează și se mai gândește.

De fapt lui Klaus Iohannis i-a scăpat intenția printre dinți. Atunci când, miercuri, în ceas de seară, a cerut ca PSD să nominalizeze alte persoane „mai bune” pentru portofoliile respective. Nu o vrea nici în ruptul capului pe Olguța Vasilescu viceprim-ministru și ministru al Dezvoltării. Nu poate accepta umilința ca, după ce a refuzat-o la Transporturi, să o promoveze cu mânuța lui al doilea om în Guvern. Și, la grămadă, îl refuză și pe Drăghici. Pentru că nici acesta „nu e bun”.

PSD se lasă sau nu se lasă. Poate merge azi la Cotroceni cu căciula întinsă și cu alte două nominalizări. Conformându-se capriciilor președintelui. Și sacrificând-o astfel pe Olguța Vasilescu. Spălându-se pe mâini de un om de calitate, așa cum Dragnea a mai făcut de câteva ori. Sau poate să se îmbățoșeze. Să se adreseze Curții Constituițonale și să aștepte. Până trec toate termenele. Iar dacă va câștiga, cum e de presupus, atunci urmează ceea ce știm. Președintele Klaus Iohannis nu va mișca un deget până când nu e redactată și publicată motivarea CCR. Apoi va citi, va încerca să înțeleagă, se va gândi și va lua cuvenita decizie când vrea el. Pentru că părinții Constituției pur și simplu nu au luat în calcul reaua credință și reaua voință a unui președinte. În tot acest timp, cele două ministere sunt în aer. Și, repet, cu lefurile neplătite.

Iată cum aritmetica simplă este pe cale să-i frângă coloana vertebrala lui Liviu Dragnea. Și iată cum, de această dată, nici aritmetica variabilă nu-i mai este de prea mult folos. Pentru că de-aia se și numește „variabilă”. E ca pendulul. Când la dreapta, când la stânga. Când cu frontul PSD, când cu frontul anti-PSD.

Sorin Rosca Stanescu