Din nou, președintele României, în războiul său de gherilă declarat împotriva PSD, a făcut o nevăzută. Fapta sa nu este nici prevăzută, și nici permisă de Constituția pe care a jurat, și de celelalte legi ale României. Iohannis a încercat din răsputeri să blocheze rectificarea bugetară. Creând astfel un pericol major de blocare financiară și economică a României. După care ar fi urmat, firește, și o criză socială. Dar nu i-a reușit. S-a împotmolit.

Lui Klaus Iohannis nu i-a convenit faptul că Guvernul a tăiat puțin din bugetul instituției pe care o conduce, în condițiile în care, prin lipsa sa de activitate, se dovedise incapabil să cheltuiască banii alocați. În aceste condiții, mai întâi s-a burzuluit la Guvern prin intermediul purtătorului de cuvânt, iar apoi a recurs la o înșelătorie. Pentru a trage de timp, utilizându-și calitatea de președinte al României, Klaus Iohannis a solicitat instituțiilor de forță, ai căror reprezentanți sunt membri CSAT, să-și dea avizul negativ sau pozitiv asupra rectificării bugetare, precizând și un termen în care aceștia urmează să-și îndeplinească obligația. E greu de imaginat că instituții aflate, într-un fel sau altul, în subordinea președintelui, cum sunt SRI, SIE sau SPP, au ignorat solicitarea acestuia, refuzând să se pronunțe în termenul stabilit. Este mai degrabă rezonabil să ne gândim la altceva. La faptul că președintele a făcut un joc dublu. Incorect. Pe de o parte, de ochii opiniei publice, a cerut instituțiilor de forță să se pronunțe până la o anumită dată, iar pe de altă parte le-a sugerat că ar fi mai bine să amâne sine die acest gest. Tocmai pentru a boicota rectificarea bugetară.

Pe de altă parte, fără o rectificare bugetară pe care guvernele o operează o dată sau de mai multe ori în fiecare an, anumite ministere se pot bloca. Anumite operațiuni, cum este de pildă combaterea catastrofalei epidemii de pestă porcină africană, pot eșua. În consecință, este de datoria Guvernului să facă rectificarea cu orice preț. Și într-un timp rezonabil.

Iar Guvernul României a procedat corect, deși cu întârziere. A descoperit că nu are altă obligație decât aceea – care și ea excede Constituției – de a solicita în scris un audit consultativ din partea CSAT. Dacă CSAT nu se întrunește sau se întrunește cu întârziere, asta nu mai e treaba Guvernului. Executivul poate merge mai departe cu rectificarea. Ceea ce a și făcut.

Președintele Klaus Iohannis a rămas cu ochii în soare. A descoperit cu surprindere că nu mai are ce să facă. Cine l-a sfătuit să procedeze cum a procedat, l-a sfătuit prost. Și cu atât mai rău dacă a făcut-o de capul lui.

O vorbă de duh americană spune că atunci când ai căzut într-o groapă din neatenție sau din neghiobie, nu e bine să mai dai ca gândacul din mâini și din picioare. Pentru că s-ar putea să adâncești groapa. Înainte de a te mișca e preferabil să gândești. Președintele României nu a ținut cont nici de asta. Și a mai comis o nevăzută. A sesizat Avocatul Poporului. Pentru că numai acesta, dacă consideră necesar, poate sesiza Curtea Constituțională. Și aici apare o a treia prostie. Presupunând prin absurd că domnul Victor Ciorbea ar considera că mai e necesar să mai încarce puțin programul Curții Constituționale și ar sesiza această instituție, CCR oare ce ar face? Pe pariu cu oricine că ar aprecia că Guvernul a procedat corect. Iar Klaus Iohannis incorect.

Să mergem însă și mai departe. În aceeași logică. Ca să vedem cât de adânc își sapă președintele propria groapă. Să admitem, tot prin absurd, că judecătorii CCR decid că Guvernul nu are dreptul să facă rectificarea fără binecuvântarea președintelui. Chiar și așa, decizia CCR e valabilă doar pentru viitor.

Așadar Klaus Iohannis a declanșat un război pentru a-l pierde. Crede el că în acest fel, lovind în cetățenii României, chiar și în cei din trupele de asalt #rezist, va obține mai multe voturi? Și va primi un nou mandat după ce patru ani de zile fie nu a făcut nimic, fie a a făcut numai prostii?

Sorin Rosca Stanescu