Actualitate
Cum să îi mai creadă cineva că sunt bine intenționați și că doresc, cu adevărat, legalitate, cinste și progres național, când, în lupta lor pentru aceste obiective nobile susțin politruci, canalii, torționari?
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Nu știu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am așa, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura și toleranța față de greșelile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea așa: înainte de a începe să vorbești pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede și te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese și culpabilizări nemeritate.
O să spuneți că, după multele și acidele polemici purtate prin intermediul acestui blog, nu prea s-ar zice că am ținut cont de sfatul tatălui meu. Vă contrazic cu hotărâre! Și vă asigur că, față de personaje ce m-au incitat prin conduita lor să le mușc și să le găuresc cu cuvântul, personaje gen Traian Băsescu (pentru a exemplifica prin everestul ticăloșilor), mereu mi-am impus ca atunci când scriu despre ele să îmi închipui că sunt prezente în fața unui monitor de unde mă aud și mă văd.
Față de acest fel al meu de a mă referi critic la alții, de a încerca să pun o surdină de civilitate între impulsul strident al patimii și persoana luată în vizor într-un articol sau altul, mărturisesc că rămân mereu contrariat cu câtă ușurință se lipsesc unii comentatori (din media sau de pe acest blog) de un astfel de filtru. Cu câtă ușurință jignesc, disprețuiesc, calomniază, vădit disproporționat în raport cu realitatea. Iar, pe de altă parte, lingușesc, idealizează, deifică în aceeași disproporție, în funcție de interesele și, mai ales, de patimile lor.
Toate aceste gânduri mi-au fost provocate de duelul de la distanță dintre Tudorel Toader și Augustin Lazăr și reverberațiile acestuia în presă.
Distanța reală dintre cele două personaje, în termeni de profesionalism, etică și comportament instituțional, mi se pare uriașă și de domeniul evidenței. Avem, într-o parte, competență, distincție, bună creștere si curaj, iar în cealaltă parte incompetență, servilism și apucături de aparatcic hârșit ce combină, într-o dizgrațioasă proporție, versatilitatea cu lașitatea.
Cât de orbit de patimă să fii ca, într-o astfel de inegalitate stridentă între doi oameni total diferiți să răstorni pe dos balanța valorii și să încerci a-l pune la zid pe cel care lucrează cu legea și logica de partea lui doar pentru că celălalt, prin tertipuri rușinoase și descalificante, face tot ce poate pentru a perpetua spiritul de gașcă și abuzul care, în acest moment, ție îți convin.
Da, ministrul justiției Tudorel Toader încearcă să-l destituie pe procurorul general Augustin Lazăr care s-a dovedit a fi o unealtă a statului paralel, catastrofală pentru credibilitatea justiției române. În logica lucrului bine făcut (dar bine făcut cu adevărat, nu cu dispensa subiectivă de la Palatul Cotroceni) oamenii de bună credință ar trebui să-l susțină pe Toader sau pe Lazăr?
E atât de simplu!
Și atât de compromițător pentru haștagienii care, din patima urii față de PSD și Dragnea, nu mai sunt în stare să distingă între bine și rău.
Orbirea patimii distruge și lucrurile bune pentru care aceștia luptă. Cum să îi mai creadă cineva că sunt bine intenționați și că doresc, cu adevărat, legalitate, cinste și progres național, când, în lupta lor pentru aceste obiective nobile susțin politruci, canalii, torționari?
Actualitate
Eșec major pentru apărarea europeană: Programul franco-germano-spaniol FCAS a fost anulat oficial
Parteneriatul strategic dintre Franța, Germania și Spania pentru dezvoltarea viitorului sistem de luptă aeriană (FCAS) s-a prăbușit definitiv, în urma eșecului negocierilor dintre principalii actori industriali, Dassault și Airbus. Proiectul emblematic, menit să înlocuiască aeronavele Eurofighter și Rafale începând cu anul 2040, a fost oprit printr-un acord între guvernele de la Berlin și Paris, decizia finală aparținând părții germane.
Divergențele industriale pun capăt succesorului avioanelor Rafale și Eurofighter
De la lansarea sa în 2017, proiectul evaluat la 100 de miliarde de euro s-a confruntat cu numeroase obstacole. Disputele de lungă durată dintre companiile Dassault și Airbus s-au concentrat în principal pe conducerea proiectului, distribuirea volumului de muncă și perspectivele divergente asupra designului viitorului avion de vânătoare. În ciuda eforturilor recente de a alinia producătorii către o abordare comună pentru generația viitoare de avioane de luptă, interesele naționale și industriale s-au dovedit a fi imposibil de reconciliat.
O ultimă soluție de compromis: Friedrich Merz propune salvarea rețelei de comunicare digitale
În contextul acestui colaps, cancelarul german Friedrich Merz a propus ca națiunile partenere să continue colaborarea pentru dezvoltarea așa-numitului „combat cloud”. Această arhitectură software ar urma să funcționeze ca forță motrice a integrării tehnologice, conectând senzori, radare, drone și alte componente vitale. Deși nucleul reprezentat de aeronava cu echipaj uman a fost abandonat, această rețea de comunicații ar putea rămâne singura moștenire a proiectului inițial.
Incertitudini majore privind restul componentelor și cerințele nucleare ale Franței
Viabilitatea altor elemente din cadrul FCAS, precum dronele și motoarele care ar fi trebuit să funcționeze independent de aeronava principală, rămâne în prezent incertă. Un punct de fricțiune major a fost susținut de Airbus, care a favorizat o abordare cu două tipuri de avioane de vânătoare. Această soluție ar fi permis Franței să își dezvolte separat propria aeronavă, necesară pentru a îndeplini misiuni specifice de transport al armamentului nuclear, cerință care a complicat constant negocierile tripartite.
Actualitate
De la legendă la autonomie: Airbus dezvăluie U145, drona gigant care va redefini logistica militară
O premieră mondială la Berlin
Airbus a făcut un pas decisiv către viitorul aviației fără pilot prin lansarea noului sistem autonom U145. Bazat pe consacratul elicopter civil și militar H145, acest vehicul aerian neechipat este prezentat săptămâna aceasta la Salonul Aeronautic de la Berlin sub forma unei machete la scară reală, marcând o evoluție majoră în portofoliul gigantului european. Deși proiectată inițial pentru misiuni de transport logistic, drona promite să devină un pilon central în teatrele de operațiuni complexe.
Inteligență artificială sub o structură consacrată
U145 nu este doar un elicopter golit de scaune, ci o platformă complet autonomă, dotată cu senzori specializați și un sistem avansat de inteligență artificială. Este a doua aeronavă cu aripi rotative din gama Airbus care trece prin acest proces de transformare, urmând pașii modelului VSR700. Pentru a răspunde cerințelor logistice, designul a fost optimizat prin includerea unei uși frontale rabatabile și a unei podele dedicate pentru marfă, facilitând încărcarea și descărcarea rapidă în medii ostile.
Orizont 2030: Drumul spre operativitate deplină
Calendarul de dezvoltare este unul ambițios, dar riguros. Primele teste de zbor, care vor include un pilot de siguranță la bord, sunt programate pentru sfârșitul acestui an. Totuși, maturitatea deplină a sistemului și intrarea oficială în serviciu sunt estimate pentru începutul anului 2030. Această perioadă va fi utilizată pentru a perfecta parteneriatele strategice cu lideri din domeniul misiunilor autonome, asigurând o versatilitate care să depășească simplul transport de provizii.
Arsenalul viitorului: De la cercetare la „navă-mamă”
Dincolo de rolul său logistic, U145 este pregătit pentru o gamă largă de aplicații militare. Acesta va putea fi utilizat în misiuni de recunoaștere înarmată, supraveghere și, esențial pentru tacticile moderne, în echipe mixte „om-mașină” (MUM-T). Mai mult, platforma este proiectată să funcționeze ca o „navă-mamă” pentru lansarea de efecte aeriene, o capabilitate critică în conflictele de înaltă intensitate. Cu o moștenire solidă în spate — familia H145 având peste 1.800 de unități în serviciu și milioane de ore de zbor — U145 pleacă la drum cu avantajul unei fiabilități deja demonstrate în mediul civil și parapublic.
Actualitate
Geeks with Guns”: Duș rece de realism pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în misiunile speciale
În timp ce Pentagonul accelerează integrarea tehnologiilor de ultimă oră, amiralul Frank Bradley, șeful operațiunilor speciale ale SUA, lansează un avertisment critic: entuziasmul pentru Inteligența Artificială (IA) trebuie temperat de realitățile dure ale câmpului de luptă. În cadrul unei intervenții recente, acesta a solicitat o „evaluare lucidă” a modului în care aceste instrumente sunt implementate în teatrele de operațiuni, subliniind că tehnologia nu poate înlocui discernământul uman în momentele critice.
Mitul IA pe front: Între eficiență administrativă și realitatea din prima linie
Deși recunoaște că Inteligența Artificială transformă deja forțele pentru operațiuni speciale, făcându-le mai eficiente în gestionarea datelor și a logisticii, amiralul Bradley atrage atenția asupra unei confuzii periculoase. În prezent, foarte puține sisteme desfășurate efectiv pe front utilizează o „IA reală” la marginea rețelei (edge AI).
„Trebuie să fim extrem de precauți cu privire la modul în care integrăm aceste soluții în livrarea forței letale”, a punctat acesta. Mesajul este clar: deși potențialul există, distanța dintre un algoritm de laborator și un sistem autonom capabil să ia decizii corecte sub foc inamic rămâne considerabilă.
Mașinile nu pot fi trase la răspundere: Etica războiului rămâne o sarcină umană
Pilonul central al argumentației amiralului Bradley este responsabilitatea juridică și morală. Fundamentul oricărui conflict armat modern este guvernat de Legile Conflictului Armat, care impun distincția între combatanți și civili, proporționalitatea forței și umanitatea.
„La finalul zilei, comandantul, omul, este cel care decide utilizarea violenței letale. El trebuie să aibă încrederea că această violență este exercitată în limitele legii”, a explicat acesta. Argumentul decisiv împotriva autonomiei totale a mașinăriilor este unul simplu, dar imbatabil: „Mașinile nu pot fi trase la răspundere”. Indiferent cât de avansat devine arsenalul, de la praștia antică la rachetele Tomahawk sau dronele ghidate prin IA, „omul din buclă” (human in the loop) rămâne o condiție nenegociabilă.
„Doctori în științe capabili să câștige o bătaie de bar”: Noul profil al soldatului de elită
Pentru a naviga în această nouă eră digitală, comandamentul forțelor speciale caută un nou tip de operator. Bradley a descris acest profil folosind o imagine plastică: „Geeks with Guns” (intelectuali înarmați). Este vorba despre militari care sunt simultan letali în teren și fluenți în limbaj tehnologic, capabili să înțeleagă și să manipuleze software-ul care rulează echipamentele de ultimă generație.
Acești „doctori în științe” ai câmpului de luptă trebuie să posede abilitatea rară de a gestiona instrumente complexe fără a-și pierde instinctul de luptător. Totuși, amiralul a insistat pe necesitatea smereniei în fața tehnologiei.
Limitele algoritmului în fața „lebedelor negre” ale războiului
În ciuda promisiunilor oferite de analiza predictivă, amiralul Bradley avertizează că războiul rămâne, prin excelență, un domeniu al imprevizibilului. Niciun algoritm, oricât de sofisticat ar fi, nu poate modela perfect evenimentele de tip „lebedă neagră” – acele situații imprevizibile care pot schimba soarta unui conflict într-o secundă.
„Incertitudinile războiului rămân ceva ce nicio mașină nu poate prezice”, a concluzionat acesta, reafirmând că, în fața haosului din teren, intuiția și etica umană rămân singurele busole sigure. Astfel, viitorul apărării nu aparține mașinilor, ci oamenilor capabili să stăpânească mașinile fără a deveni dependenți de ele.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezonul doi: Nasul, finul, nevasta și agenta călcată în picioare. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VI)
-
Exclusivacum 2 zilePUȘCĂRIA MĂRGINENI, ÎNCONJURATĂ DE CAMERE, LIPSITĂ DE RĂSPUNSURI. Cum a ajuns o închisoare „păzită video” să lase un deținut să-și ia lumea în cap
-
Exclusivacum 3 zileViitura a lovit Cerasu, dar amenzile au venit mai repede decât apele: „profesioniștii” de la IPJ Prahova la pândă, nu la datorie
-
Exclusivacum 2 zilePoliția secretelor pe persoană fizică: IJP Prahova vrea să bage sursele jurnalistice în arest preventiv
-
Exclusivacum 3 zileIPJ VASLUI, TRIUNGHIUL BERMUDELOR DIN POLIȚIA ROMÂNĂ: CUM SĂ FII „ZEU” CU TREI FEȚE ȘI SĂ SCUIPĂ DE SUS PE LEGE
-
Exclusivacum 4 zileRACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă
-
Exclusivacum 4 zileCasa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
-
Exclusivacum 3 zileOlimpiada căpușelor: Sala Sporturilor din Ploiești, transformată într-un decor de „survivor” pentru cetățenii curajoși



