Am vizionat atat dezbaterile din „Comisia Iordache” cat si din Plenul Camerei Deputatilor pe tema abuzului in serviciu si e halucinant sa vezi cat de habarnisti sunt toti pe tema asta. Toata discutia despre abuz se poarta in termeni propagandistici, nici una dintre parti nefiind capabila sa explice despre ce e vorba.

1. Modul cum abuzul a fost redefinit este gresit si, in cazul in care opozitia va ataca textul la CCR, definitia va cadea. Articolul este alambicat, nu e clar, precis, predictibil si scapa din vedere unele situatii care trebuie incriminate.
2. Nici propunerile USR, PNL si UDMR nu au fost mai bune. Acestia vorbesc despre „prejudicii grave” si „vatamari grave”, fara sa puna un prag.

Pentru mine este infiorator sa vad atatia oameni care se tot invart in jurul acestui subiect si nici unul sa nu poata despica tema intr-un mod argumentat, fara patima si manipulari de 2 lei.

Infractiunea de „abuz de putere” exista si in Codul penal al lui Cuza din 1864 si era structurata pe doua categorii, in functie de partea vatamata: „Abuz de putere în contra particularilor” si „Abuz de autoritate în contra lucrului public”.

Gasiti aici Codul penal al lui Cuza iar de la art. 147 gasiti diversele incriminari ale abuzului.
https://lege5.ro/Gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864

Intr-o forma sau alta, sub alte titluri, faptele de abuzuri din Codul penal al lui Cuza se regasesc si in Codul penal de azi (represiune nedreapta, cercetare abuziva, influentarea declaratiilor, etc).

Codul Penal al lui Carol II din 1936 redefineste „abuzul de putere” astfel:

„Art. 245 – Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele competinţei sale, ori nesocotind sau violând formalităţile prescrise de lege, ori abătându-se în orice alt mod dela îndatoririle inerente funcţiunii sale, săvârşeşte un act pe care legea nu-l consideră infracţiune, în scopul de a procura cuiva, pe nedrept, vreun folos sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când faptul se săvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană, să facă, să omită sau să sufere ceva.

Tentativa se pedepseşte.”

Cateva remarci:
– Definitia vorbeste despre incalcari „prescrise de lege” (exact ce a spus CCR in 2016).

– Infractiunea de abuz de putere este una „subsidiara”, adica daca fapta nu poate fi incadrata in nici o alta infractiune, atunci intra la abuz. Fiind, insa, o infractiune subsidiara si pedeapsa este mai mica decat ar fi la una specifica.

– Din definitie rezulta ca infractiunea este una de REZULTAT (cum a spus si CCR). Adica, nu e suficient sa incalci o prevedere legala, trebuie ca fapta sa si produca un rezultat: „a procura cuiva, pe nedrept, vreun folos sau de a-i cauza o păgubire de orice fel”.

Prin Decretul 192 din 27 iulie 1950 comunistii stalinisti modifica definitia abuzului astfel:

„Art. 245. ‐ Incalcarea indatoririlor de serviciu savirsita de catre un functionar, prin depasirea, sau folosirea abuziva a atributiunilor sale, ori prin violarea sau nerespectarea obligatiunilor impuse prin dispozitiuni legale, daca prin aceasta se impiedica, ingreuneaza sau intarzie executarea sarcinilor decurgind din Planul de Stat, se stanjeneste bunul mers al unitatilor sau organizatiunilor obstesti, ori se produce o paguba avutului obstesc sau intereselor legale ale cetatenilor, daca fapta nu constitue o alta infractiune pedepsita de lege ca fiind savirsita de functionar in exercitiul atributiunilor sale, constitue infractiunea de abuz in serviciu si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2‐10 ani si interdictie corectionala dela 1‐3 ani.”

Comparand forma abuzului din Codul lui Carol cu modificarea facuta de comunisti in 1950 veti observa ca s-a scos scopul (intentia) si „folosul necuvenit” si s-a largit enorm de mult aria infractiunii, punandu-se accent pe „paguba”.

Prin aceasta redefinire a abuzului in serviciu, inspirata dupa definitia sovietica stalinista, partidul comunist prin procuratura putea controla intreaga societate.

E important de inteles contextul istoric: in comunism TOATA LUMEA lucra pentru stat, asadar orice persoana din campul muncii era „functionar” in sensul legii penale (gandirea asta stalinista o gasiti si la ICCJ azi, care exact asa a interpretat sintagma „functionar public” in sensul legii penale).

Paralel cu aceste modificari din Codul penal, comunistii romani au stabilit institutia „procuraturii” in 1952, care a fost inspirata dupa modelul sovietic al lui Stalin, si avea rolul de a „supraveghea legalitatea socialista”, adica faptul ca functionarii publici respecta legea.

Din moment ce TOTI muncitorii erau functionari publici, dupa definitia abuzului din 1950 TOTI muncitorii putea fi urmariti de procuratura pentru abuz in serviciu pe motiv ca au produs „paguba avutului obstesc sau intereselor legale ale cetatenilor”. Nu trebuia sa fi furat ceva, ci era suficient sa zica procurorul ca au pagubit cu ceva avutul, ca erau luati.

Pana si comunistii din perioada stalinista, insa, au aratat ca sunt pragmatici iar la nici 3 ani, prin Decretul 202 din 14 mai 1953, modifica iarasi abuzul in serviciu astfel:

Art. 245. ‐
Incalcarea indatoririlor de serviciu savarsita de catre un functionar, prin depasirea sau folosirea abuziva a atributiunilor sale, ori prin violarea sau nerespectarea obligatiunilor impuse prin dispozitiuni legale, daca prin aceasta se impiedeca, ingreuneaza sau intarzie lucrarile de intocmire a Planului de Stat sau executarea sarcinilor decurgand din Planul de Stat, se stanjeneste bunul mers al unitatilor sau organizatiunilor obstesti ori se produce o paguba avutului obstesc sau intereselor legale ale cetatenilor, daca fapta nu constitue o alta infractiune pedepsita de lege ca fiind savarsita de functionar in exercitiul atributiunilor sale, constitue infractiunea de abuz in serviciu si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2 la 10 ani sau amenda dela 100 la 2.000 lei.”

In loc de „interdictie corectionala dela 1‐3 ani”, cum era in 1950, au introdus si posibilitatea amenzii „dela 100 la 2.000 lei”.

Dupa venirea lui Ceausescu la putere are loc o distantare de justitia stalinista (in acel context multi dintre cei condamnati in perioada stalinista au fost reabilitati), astfel ca in 1968 Codul penal este reformulat.

In cazul abuzului „in serviciu” se creaza trei infractiuni distincte, astfel:

ART. 246
Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta functionarului care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta*, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos** si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani***.

ART. 247
Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi
Ingradirea de catre un functionar a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

ART. 248
Abuzul in serviciu contra intereselor obstesti
Fapta functionarului care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta*, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos** si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei organizatii din cele prevazute in art. 145 sau o paguba*** avutului obstesc, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

* – a fost introdus „cu stiinta”, ceea ce necesita intentie
** – s-a introdus „defectuos”, sintagma care a creat atata bataie de cap din cauza practicii abuzive a DNA
*** – de la 2-10 ani, pedeapsa aceasta a fost scazuta la 3 luni la 2 ani
**** – se vorbeste despre „paguba”, asa cum era si in versiunile anterioare ale abuzului

In 2009, Codul penal este modificat de catre Guvernul Boc, iar forma abuzului devine urmatoarea:

„Art. 297 – (1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.”

Daca comparati definitiie abuzului in decursul timpului veti vedea ca cei din Guvernul Boc care au facut aceasta definitie au gandit mai stalinist decat cei din perioada comunismului stalinist:

– daca in perioada stalinista abuzul era subsidiar, acum a devenit norma;
– daca in perioada stalinista (1953) se dadea si amenda pentru abuz in serviciu, Guvernul Boc/Predoiu nu doar ca a scos amenda, dar a interzis functionarului sa mai ocupe o functie publica pe vecie;
– daca in perioada lui Ceausescu (1968) s-au creat infractiuni distincte pentru abuz, iar pentru toate pedepsele au scazut, Guvernul Boc/Predoiu le-a combinat din nou, cum erau in perioada stalinista, si le-a ridicat pedeapsa;
– daca in perioada lui Ceausescu (1968) abuzul impotriva drepturilor unei persoanei trebuia facut cu „stiinta”, dupa 2009 abuzul nu mai are aceasta sintagma. De aceea vedeti multi functionari publici trimisi in judecata de DNA, ba unii chiar si condamnati, pentru fapte de abuz pe care nu le-au facut cu stiinta.

Inca un lucru de stiut:

Odata cu venirea comunistilor la putere acestia au eliminat legea contenciosului administrativ. Dupa caderea comunismului, legea aceasta s-a reinstituit, iar apoi in Constitutie s-a prevazut expres, la art. 52:

„Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”

Tot Constitutia, la art. 126, spune:

„(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.”

Asadar, la nivel de rang constitutional exista prevederi acum care prevad ca orice persoana pagubita de un act administrativ ori inactiunea unui functionar, poate merge in contencios si sa i se repare paguba.

Legea 188/1999 a functionarului public prevede EXPRES ca functionarul raspunde civil pentru pagubele pe care le-a produs (a se vedea art. 43, 84 si 85).

Cand pui toate aceste lucruri cap la cap, vezi ca dupa caderea comunismului nu mai poti trage la raspundere penala pe un functionar pentru ca ar fi creat o „paguba”, asa cum era in comunism, pentru ca acum ai legea contenciosului unde o faci.

Asta e ceea ce USR, PNL si UDMR nu au luat in seama cand au propus variantele lor pentru abuz.

In schimb, ceea ce infractiunea de abuz in serviciu trebuie sa incrimineze este producerea de „folos necuvenit” pentru sine sau pentru altii, asa cum a fost in Codul penal al lui Carol din 1936 si cum e prevazut si in Conventia anticoruptie de la NY, ce a fost ratificata prin Legea 365/2004.

Asta e ceea ce PSD+ALDE nu au facut.

De partea cealalta, reactia parchetelor la modificarea abuzului in serviciu este sfidatoare.

Parchetele si propaganda o tot dau inainte cu Conventia de la NY, insa acea conventie vorbeste in cazul abuzului despre „obtinere de folos necuvenit” (adica beneficiu), nu producere de „paguba”.

In concluzie, pentru a avea o definitie corecta a abuzului in serviciu, ai nevoie de:

1. Inlocuirea „pagubei” cu „obtinere de folos necuvenit”, asa cum era pe timpul lui Carol II si cum spune si Conventia de la NY.
   2. Mentionat explicit in definitie ca fapta sa nu fie o alta infractiune (abuzul in serviciu este infractiune subsidiara, deci nu poti baga la abuz in serviciu tot ce iti vine la mana din comoditate sau abuz/exces).
   3. Prevazut ca fapta sa fi fost facuta cu intentie sau stiinta (asta spune Conventia de la NY).
   4. Folosul necuvenit incriminat poate sa fie pentru sine sau pentru altii, chiar terti.
   5. Ai nevoie de prag, cum a spus CCR.
   6. Trebuie introdusa posibilitatea amenzii. (Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscuta in Romania si sub numele de „Coalitia romanilor pentru combaterea coruptiei”).

Aici puteti gasi cum a implementat Statul Texas abuzul de putere, cu praguri si tot restul.

https://www.facebook.com/FrChrisTerhes/posts/10156525795988967