Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog): 

Comparăm și învățăm: prostie + îngâmfare +  lipsă de viziune = lipsă de rezultate.

În politica noastră s-au găsit niște deștepți (și jmecheri pe deasupra) care ce și-au zis: să-i lăsăm pe proști cu alegerile lor democratice, ha, ha, și să conducem NOI țara, hi, hi, cum credem NOI că e mai bine că ăștia oricum n-au habar nici de mama lor, cine-a fost și cu cine i-a făcut.

Acest gen de raționament, zexe elitist, nu s-a inventat la noi. L-au mai încercat și alții înainte, in diverse forme și epoci, și s-au fript. Tot la democrație au ajuns până la urmă. Adică la răul cel mai mic.

Doar că românului îi place din când în când să reiventeze roata pătrată, doar așa ca să fie el inventiv și cu rubrică specială. Nu a propus zilele trecute CTP-ul să se interzică dreptul la vot celor care nu au bacul?

Păi dacă tot ne oripilăm de prostia generalizată a semenilor noștri (noi, evident, fiind niște deșteptuți) și ne închipuim că secretul politicii bune se ascunde în IQ-ul conducătorilor nației, să dăm conducerea țării pe mâinile Academiei Române, nu?

Este o imensă gogomănie să crezi că un popor sărac și mai puțin educat decât altele nu ar trebui să fie ascultat atunci când vine vorba despre propriul destin pentru că, chipurile, nu-l duce capul.

Nu poți conduce cu succes o turmă de oi după regulile unei colonii de termite. Ar însemna să ignori esențialul: natura, ereditatea, devenirea, în cazul unui popor istoria și tradițiile sale (bune, rele, evoluate, retrograde, cum or fi).

Deșteptuții noștri, injectați cu tupeul și infatuarea tipice ultimului lor staroste impus de  gheenă, Traian Băsescu, ne-au demonstrat cu vârf și îndesat (vezi guvernarea Băsescu – Boc susținută de „intelectualii lui Băsescu”) de ce sunt în stare: falsificare de alegeri, construirea unui stat paralel, exploatarea ticăloasă a arhivei SIPA, imaginarea și operaționalizarea binomului SRI – DNA cu performanțe de poliție politică pentru care, probabil, Coreea de Nord ne invidiază.

Nu le-a fost de ajuns! Întrucât, după performanțele glorioase ale guvernării din epoca Băsescu prostia populară din România și-a consolidat supremația ducând alianța PSD – ALDE la procente de record istoric în Parlament, marile creiere ale intelligence-ului autohton au reușit să-l convingă și pe noul președinte, pe Klaus Iohannis, că nu se mai poate cu regulile democrației. Trebuie făcut ceva, orice, un șantaj la Ponta, un incendiu la Colectiv, pentru ca dominația prostiei majoritare să fie întreruptă. Astfel a fost înscăunat, fără nicio legitimitate populară dar din bune intenții, desigur, salvatorul guvern Cioloș. Toată elita gri (la cap) a tării a salutat această patriotică lovitură de stat.

Tehnocrații!!! Au lăsat în urma lor una dintre cele mai negre găuri postrevoluționare. Au făcut praf economia, au făcut pulbere justiția, au compromis pentru mulți ani de acum încolo ideea de „intelighenție” binefăcătoare nației, de patrioți și patriotism, de respect pentru identitatea națională.

O a doua încercare brutală de a înlocui regulile democratice cu improvizații elitisto – dictatoriale a dat greș. Pentru că grefele incompatibile cu organismul primitor vor fi mereu respinse de acesta. Este o regulă generală a naturii, pe care nu ar trebui să o tot verificăm atunci când nu ne convine câte ceva.

Poate că da, în medie, votanții PSD – ALDE sunt mai puțin instruiți decât oponenții lor. Dar, prin numărul lor ei își impun natural liniile de forță, ca atunci când se suprapun mai multe câmpuri magnetice dar, în pilitură, devine vizibil un singur spectru.

De ce în politică nu funcționează regula IQ-ului? Pentru că politica de succes trebuie să aibă și o componentă morală pe care, de regulă, nu o impun cei cu școală mai multă ci aceia cu sufletul mai curat. Eu unul, dacă ar trebui să fiu supus judecătii unui juriu compus din Gabriel Liiceanu, Andreea Pora, Monica Macovei și Raluca Prună, pe de o parte, sau a unui juriu din care să facă parte patru țărani, aleși cu banul, din cele mai sărace provincii ale țării, pe de altă parte, aș avea infinit mai mare încredere în cel de-al doilea juriu. La fel și cu încrederea în politicieni.

Dar aminteam în titlu de fotbal.

Ieri s-a mai încheiat un campionat național. Pentru mine cu o importantă pildă politică.

S-au luptat până în ultima clipă două forțe aparent disproporționate. Prima, FCSB, echipa lui Gigi Becali care a cumpărat cu o ostentație de jupân implacabil crema jucătorilor din România, întâi întărindu-se pe sine și apoi slăbindu-i pe ceilalți. Cea de-a doua, CFR Cluj, plecată de la marginea unei prăpăstii (insolvența) și ieșită, în final, câștigătoare.

Evident că în această strânsă dispută decisivi au fost antrenorii.

Gigi Becali, crezându-se un mare și infailibil conducător, a aruncat cu milioanele de euro pe instrumentiști dar a neglijat dirijorul, angajându-și unul pe doi bani, doar așa de paravan, pe care să-l manevreze când și cum vrea el. Fără să am nimic cu Dică, poate doar regretul că nu a avut puterea să refuze o pălărie prea mare pentru el, cred că eșecul FCSB i se datorează și lui în mare măsură.

CFR Cluj a mizat mai puțin (în funcție de constrângerile de buget știute) pe achiziții de jucători determinanți și mai mult, aproape totul, pe un antrenor cu adevărat profesionist. Acest campionat a fost câștigat de Dan Petrescu! I s-a dat mână liberă, s-a mers pe experiența sa, pe nebunia sa frumoasă, și rețeta s-a dovedit câștigătoare.

Iar pilda despre care vă vorbeam este calea aleasă spre succes.

Gigi Becali nesocotește, în narcisismul său trufaș, calea spre succes consacrată de marile cluburi, aceea de a angaja la echipa antrenori valoroși, cu personalitate, și de a le da apoi echipa pe mână, cu absolută libertate (și responsabilitate). De un narcisism asemănător a dat dovadă și Florian Coldea, când și-a asumat rolul nedemocratic al binomului SRI – DNA și a crezut că el poate să conducă țara asta mai bine decât cei aleși de popor.

În schimb, CFR Cluj a urmat modelul consacrat. Cu jucători de pluton inferiori valoric, în orice comparație unu contra unu, cu omologii lor de la FCSB, (așa cum, ne explică CTP, că aceia fără bac sunt inferiori celor cu bac deci nu ar mai trebui să fie lăsați să voteze) dar cu un antrenor care a știut să-i capaciteze și să scoată din fiecare ce are mai de preț, CFR Cluj s-a impus.

Morala: caracterul și celelalte calități umane native pot cântări, de multe ori, considerabil mai greu decât calitățile dobândite.