S-au mai întâlnit o dată. Președintele Klaus Iohannis cu premierul căruia i-a cerut demisia de două ori. Pentru… consultări. Legate de politica externă. Primul-ministru fiind gardat de viceprim-ministrul Ana Birchall și de ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu. S-au despărțit în starea în care s-au întâlnit. Fiecare parte a rămas pe poziții. Ceea ce înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, unul va ceda. Cine va ceda?
Pozițile în materie de politică externă sunt ireconciliabile. În privința Ierusalimului. A Iranului. A formatului mărit denumit Visegrad 8, la care România a aderat în speranța că va obține o autonomie mai mare în raport cu nucleul dur UE și că va beneficia de mai multă securitate. Și, fiindcă vorbim despre securitate, trebuie să introducem în ecuație termenul de loialitate.
Nu mă refer la loialitatea interinstituțională invocată atât de frecvent în ultima vreme ba de președinte, ba de Guvern, ba de Dragnea, atunci când primii oameni în stat își bat obrazul reciproc. Mă refer la o altă loialitate. Cea față de partenerii externi. A fost simplu cât timp a existat deplină înțelegere între nucleul dur al Uniunii Europene, în epicentrul căruia se află Germania, și Statele Unite. Cât timp a existat o înțelegere în care, în materie comercială, Europa exporta fără niciun fel de barieră în Statele Unite, mărind deficitul celui mai puternic stat al lumii. Și atâta timp cât, generos, Washingtonul plătea aproape integral uriașa factură a apărării continentului. Dar lucrurile s-au schimbat. Radical. Iar România are de ales. Nu putem rămâne crăcănați, cum ar vrea președintele.
În acest moment, loialitatea înseamnă să ne plasăm efectiv, la toate capitolele importante, ținând de apărare și de geostrategie, alături de partenerul nostu strategic. Alături de Casa Albă. Și să declarăm răspicat că avem această opțiune. Probabil și Klaus Iohannis face eforturi să rămână loial. Dar nu Statelor Unite. Ci Germaniei. Probabil el speră ca Guvernul să le promită americanilor marea cu sarea, dar să-și îndeplinească exclusiv angajamentele asumate față de Germania. Iar Guvernul refuză asta.
Nu s-au înțeles la Cotroceni. La niciun capitol. Indiferent de comunicatul difuzat de Administrația Prezidențială, care nici măcar nu afirmă că s-ar fi ajuns la vreun consens. Și indiferent de ce vom afla de la premier. Cel mult, s-au înțeles să nu se mai războiască public, prin intermediul unor declarații. Dar nici asta nu va dura.
Războiul este total, iar una dintre părți va fi în curând învinsă. În principiu, cel care ar urma să ia bătaie este președintele Klaus Iohannis. Pur și simplu fiindcă prerogativele sale în materie de polică externă sunt reduse în comparație cu cele ale Guvernului. Nici nu se poate altfel. Este la mintea cocoșului că Guvernul dispune de o mobilitate și de o infrastuctură infinit mai puternice decât Administrația Prezidențială. Prin urmare, logic este ca, mai devreme sau mai târziu, odată cu materializarea unora dintre obiectivele de politică externă ale Guvernului României, președintele să se declare înfrânt. Sau să nu se declare. Să se comporte ca un înfrânt semeț. Numai că, în politică, nu tot ceea ce e logic se și întâmplă.
Pot interveni surprize, care să dea peste cap toate planurile Executivului. Și să schimbe balanța puterii. În favoarea președintelui. De pildă, putem asista, dacă nu azi, la un alt termen, la o condamnare penală a șefului PSD. Nu în acest scop a lucrat la greu DNA? Nu și pentru acest obiectiv a beneficiat Laura Codruța Kovesi de protecția lui Iohannis? Dacă se va întâmpla așa, nu peste mult timp, Dragnea ar urma să meargă la pușcărie. În acest scenariu, se va schimba centrul de putere în PSD. În mod obligatoriu. Și este cât se poate de posibil ca cel care îl va înlocui pe Dragnea să bată palma cu Iohannis. Și să schimbe orientarea de politică exernă a Guvernului. Sau chiar să o schimbe pe Dăncilă.
Klaus Iohannis și DNA lucrează însă la două capete. Din experiența pe care am avut-o în ultimiii 15 ani, putem trage ușor concluzia că, în orice moment și sub orice pretext, este posibil ca DNA să-i fabrice un dosar penal și celui de-al treilea prim-ministru luat în obiectiv. Și cât ai zice „pește” , adică cu multă celeritate, doamna Dăncilă ar putea deveni inculpată. Nu contează pentru ce. Și nu contează nici în baza căror probe. Moment în care va fi forțată să se retragă. Iar președintele se va declara învingător. Sau nu se va declara. Se va comporta ca un învingător modest. Și va primi felicitări de la Angela Merkel. Poate și o medalie.
Sorin Rosca Stanescu

Articolul Klaus Iohannis și DNA lucrează însă la două capete apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.