Anchete
EXCLUSIV/Presiunile ambasadei S.U.A. din Bucuresti?/ Cazul unei obscure firme americane – Comisarul de Prahova
Va vom relata un caz al unei obscure firme americane, cu mari pretentii in exploatarea zacamintelor noastre de gaze naturale, care a patruns in industria romanesca gazeifera la presiunile ambasadei S.U.A. din Bucuresti.
Este clar ca in conjunctura actuala privatizarea S.N.G.N. ROMGAZ S.A. nu este oportuna, dar exista pericolul „capusarii” acesteia de alte firme, chiar de companii straine cu reputatie indoielnica, care aduc un imens prejudiciu statului roman.
Firma respectiva a reusit sa semneze un parteneriat cu principalul operator autohton in domeniul exploatarii si inmagazinarii gazelor naturale, ROMGAZ, profitand de buna credinta si bunul simt al acestuia, Ministerului Economiei si Comertului si Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. In urma semnarii acestui acord, firma americana a castigat, fara licitatie, dreptul de a exploata in comun cu ROMGAZ 11 zacaminte de gaze naturale. In prezent, firma americana incearca sa isi revendice drepturi exclusive de exploatare ale zacamintelor mentionate, dupa ce a reusit sa scada productia de gaze naturale la unele sonde si sa initieze un program de exploatare irational, de secatuire rapida a zacamintelor, ceea ce aminteste de epoca Sovrom Petrol.
Firma (de apartament) ROMTEX (ROMania TEXas) International, L.L.C., din Houston, Texas, S.U.A., a fost fondată în anul 1999 de către doi „specialisti” fara stralucire: avocatul David W. Rutledge, fost negociator sef pentru AMOCO ROMANIA PETROLEUM COMPANY (al asa-zisei investitii de 1 miliard de dolari în industria de gaze naturale din România, proiect care s-a dovedit a fi o farsă si la care s-a renuntat de altfel în 1998) si inginerul Ronald S. Carpenter, fost Project Manager al AMOCO ROMANIA PETROLEUM COMPANY, după ce au fost disponibilizati de la AMOCO PRODUCTION COMPANY, Houston, Texas. Compania a fost înfiintată în scopul investirii unor fonduri financiare acordate preferential acestei firme de către Societatea Financiară Internatională (International Finance Corporation – I.F.C.) – divizia de investitii a Băncii Mondiale, Banca Europeană de Reconstructie si Dezvoltare, pentru „cresterea” productiei de gaze naturale din România.
În urma discutiilor purtate între ROMTEX International, L.L.C. si S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A., s-a semnat într-o primă fază, pe data de 14.10.2000, un acord de cooperare si confidentialitate, cu avizul Agentiei Nationale de Resurse Minerale (A.N.R.M.) Bucuresti, prin care au fost selectionate un număr de 18 structuri aflate în exploatare de către S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A., pentru cresterea productiei existente si un număr de 3 structuri, pentru dezvoltarea înmagazinării subterane a gazelor naturale.
Ca urmare a analizei preliminare a pachetului de date oferite de S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A., conform acordului de cooperare semnat, firma ROMTEX International, L.L.C., a propus spre analiză un act aditional de cooperare, pentru un număr de 11 structuri (Bibesti-Sărdănesti, Finta-Gheboaia, Frasin-Brazi, Gura Sutii, Vlădeni, Strâmba-Rogojelu, Rosioru, Balta-Albă, Boldu, Fierbinti-Târg, Zătreni) si un act similar pentru zăcămintele de înmagazinare subterană a gazelor naturale (Simnic-Ghercesti, Bilciuresti si Ghergheasa) la care ulterior s-a renuntat, din cauza incapacitătii tehnice a ROMTEX International de a rezolva probleme legate de înmagazinarea subterană a gazelor naturale.
Propunerea comercială „spectaculoasă” înaintată de ROMTEX International, L.L.C. în cadrul actului aditional de cooperare, semnat pe data de 26.04.2001, constă în suportarea integrală de către ROMTEX International, L.L.C. a costurilor programelor de lucru, în vederea cresterii productiei existente si în împărtirea cresterii de productie în proportie de 75% pentru ROMTEX International, L..L.C. si 25% pentru S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A., până la recuperarea investitiilor, urmând ca împărtirea cresterii de productie să se efectueze într-o proportie egală după acoperirea costurilor si cheltuielilor prevăzute în programul de lucru.
De asemenea firma ROMTEX a promis că va oferi DEPOGAZ prime fixe pentru exploatarea câmpurilor, prime variabile în functie de cresterea de productie realizată si programe anuale de instruire în S.U.A., promisiuni care nu au fost însă materializate.
S-a stabilit de asemenea că programul de lucru pentru cresterea productiei zăcămintelor de gaze naturale selectate, va fi elaborat de ROMTEX International, L.L.C., cu acordul ROMGAZ S.A., ceea ce ulterior nu s-a respectat..
În cursul anului 2001 ROMTEX International a atras un nou partener si anume Donald T. Beldock, un batrânel cam senil care detinea Fundamental Properties, altă firmă de apartament din New York şi William Vanden Heuvel, fost ambasador al S.U.A. la O.N.U.
La sfârsitul anului 2001 a fost înfiintată o nouă firmă offshore (tot de buzunar) pentru preluarea contractului cu S.N.G.N. ROMGAZ S.A.. (care a înglobat in 2001 S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A.) si anume AMROMCO (AMerican ROManian COmpany) Energy, L.L.C., înregistrată în paradisul fiscal din statul Delaware, S.U.A.
Pe data de 25.01.2002 s-a semnat contractul de cooperare dintre S.N.G.N. ROMGAZ S.A. si AMROMCO Energy, în urma căruia, aceasta din urmă se obligă să investească pentru cresterea productiei de gaze naturale din România câte 5 milioane USD pe an, începând din anul 2002-2003, în prima fază si până în 2008, în total 30 milioane USD.
AMROMCO Energy nu a avut capacitatea tehnică de a elabora programul de lucru pentru cresterea productiei zăcămintelor de gaze naturale selectate, asa cum s-a obligat în contract, apelând pentru aceasta la specialistii S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
De altfel, cresterea de trei ori a productiei actuale a unor zăcăminte de gaze naturale semiepuizate nu este câtusi de putin realistă. Promisiunile exagerate ale AMROMCO Energy au fost făcute numai în scopul justificării fondurilor obtinute de la băncile finantatoare.
AMROMCO Energy a reusit să cheltuiască în prima fază circa 5 milioane de dolari pe bilete de avion la clasa Business, cazări la Marriott, mese la restaurante de lux, intretinerea birourilor luxoase din Ploiesti inchiriate de la GELSOR, chiria pe vile de lux in Bucuresti în Cartierul Francez, masini de lux NISSAN etc., în loc să-i investească efectiv în cresterea productiei de gaze naturale din România, conform contractului de cooperare semnat cu S.N.G.N. ROMGAZ S.A. De asemenea s-au angajat ulterior aproape toti angajatii fideli ai fostei AMOCO ROMANIA PETROLEUM COMPANY (romani si americani), pe salarii respectabile. AMROMCO Energy avea peste 300 de angajaţi la birourile din New York, Houston, Bucureşti şi Ploieşti (cca. 300 in Romania si 30 in S.U.A.).
Intr-un târziu, s-a apelat la o obscură firmă de servicii in domeniul petrolier si nu la cele de notorietate din domeniu (Schlumberger, Halliburton, Baker-Hughes), care a adus echipamente deja invechite, pentru efectuarea unor operatii discutabile la sonde, tot in scopul justificării fondurilor obtinute cu atâta generozitate. De altfel, au mai fost angajati pentru biroul din Bucuresti al prosperei firmulite doi fosti reprezentanti in Romania ai firmei Schlumberger.
De altfel, rezultatele nu au fost cele asteptate, căci la multe sonde productia de gaze a scăzut (!) în urma operatiilor finantate de firma americană, iar AMROMCO Energy nu doreste să compenseze S.N.G.N. ROMGAZ S.A. pentru scăderea productiei de gaze naturale.
De asemenea programele de lucru la sonde se fac de multe ori fara acordul ROMGAZ S.A., asa cum s-a convenit, deoarece AMROMCO Energy urmareste doar secatuirea rapida a zacamintelor, pe care incearca sa le controleze in exclusivitate, fara a aduce nici un aport de tehnologie sau de capital, asa cum s-a stipulat in acordul incheiat pe 25.01.2002.
De altfel, neintelegerile dintre cei doi parteneri s-au agravat si tinand seama de prevederile contractului de cooperare, litigiul poate fi judecat la Paris.
Potrivit datelor Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, in prima jumatate a anului 2011 Amromco a avut o cota de piata de circa 2,5% in randul producatorilor de gaze naturale şi operează pe peste 30 de perimetre de exploatare din România.
First Reserve Corporation, firmă de investiţii private în energie şi resurse naturale a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni la Amromco Energy în septembrie 2011.
First Reserve Corporation este una dintre cele mai puternice companii de investitii private din domeniul energetic, cu sediul in Greenwich. A fost fondata in urma cu 29 de ani si gestioneaza active de circa 20 de miliarde de dolari. Portofoliul companiei este format din peste 30 de firme in care a investit peste 12,5 miliarde de dolari. Printre directorii companiei se afla si un roman, Daniel Tanase, care inainte de a lucra pentru FRC a fost angajatul bancii de investitii JP Morgan.
First Reserve a investit în domeniul energiei din întreaga lume. Firma investeşte prin intermediul celui mai recent fond, închis în 2009 la o capitalizare de aproximativ 9 miliarde de dolari, şi printr-un alt vehicul financiar, închis în 2011, pentru care a atras investiţii de 1,2 miliarde de dolari. Firma are birouri în Houston, Greenwich, Londra şi Hong Kong.
Firma are acţiuni la companii precum Acteon Group, Ansaldo Energia sau China Coal Energy Company Limited.
In prezent AMROMCO ENERGY face concedieri masive de personal.
Ronald Steven Carpenter, CEO-ul și unul dintre fondatorii companiei Amromco Energy, înființată în 2002 de mai mulți petroliști texani special pentru exploatarea de zăcăminte de gaze naturale din România, a murit pe 10 octombrie 2015, la vârsta de 58 de ani.
Carpenter trăia în Katy, Texas, de 27 de ani. Deținea o diplomă în inginerie obținută la Universitatea Politehnică din Louisiana și a fost unul dintre cofondatorii Amromco Energy, cel mai vechi producător independent de gaze naturale din România, înființat în 2002. În prezent, compania este controlată de gigantul energetic american First Reserve.
Amromco a intrat pe piața românească într-un moment în care producătorii străini de gaze cu concesiuni în România făceau lobby la Ministerul Industriilor și Resurselor, condus pe atunci de Dan Ioan Popescu, pentru a le permite să-și vândă gazele la un preț mai apropiat de cel cu care România importa gaze din Rusia, prețurile reglementate ale producției interne, atât pentru clienții industriali, cât mai ales pentru cei casnici, fiind considerate extrem de mici.
Amromco, care își are sediul central în Houston, Texas, este specializată în redezvoltarea de zăcăminte mature și deține participații la 30 de perimetre de gaze naturale din România, la 11 dintre ele fiind partener cu Romgaz, acordul dintre cele două companii datând din 2003. În același an a început și producția Amromco, pe zăcăminte din Oltenia și Muntenia, în baza unui program de investiții pe 6 ani în valoare de 30 milioane dolari.
Încă din 2014, compania se află în discuții cu OMV Petrom pentru preluarea mai multor zăcăminte marginale de gaze de la cel mai mare producător de hidrocarburi din România. În 2012, Amromco a achiziționat de la OMV Petrom 3 câmpuri petroliere de hidrocarburi situate în partea de nord-est a României.
În 2013, traderul de energie și mărfuri Mercuria a intrat în acționariatul Amromco în urma unei investiții de 50 de milioane de dolari, scopul declarat fiind acela de a profita de liberalizarea prețurilor la gaze naturale de pe piața românească, precum și de oportunitățile de export de pe această piață.
Potrivit datelor ANRE, la nivelul iulie 2015, Amromco asigura 4,8% din producția internă de gaze naturale a României, având cea mai mare cotă dintre producătorii mici de gaze, pe o piață dominată autoritar de OMV Petrom și Romgaz, cu o cotă cumulată de peste 92%.
Amromco a terminat anul 2014 cu pierderi de 76,3 milioane lei, de peste 3 ori mai mari comparativ cu 2013, și o cifră de afaceri de 238,3 milioane lei, aproape dublă față de anul anterior.
Un articol din presa relevant la acest caz:
http://www.puterea.ro/bursa_zvonurilor/romgaz-cel-mai-bun-prieten-al-amromco-energy-78569.html
România a reuşit performanţa să le ofere pe tavă resursele energetice marilor companii străine, practicând un nivel al redevenţelor foarte mic. Aşa se face că aceste companii care sfredelesc solul României în căutarea de resurse naturale au ajuns să deruleze afaceri care depăşesc 5% din PIB, dar statul român continuă să se mulţumească cu puţin. Una dintre primele companii care a simţit potenţialul acestor afaceri în România a fost Amromco Energy, care a început extracţiile de gaze din 2003.
Legăturile dintre Romgaz şi Amromco datează însă de la începutul anului 2002, când a fost semnat un contract de asociere cu firma Amromco Energy LLC din New York, controlată de cetăţenii americani Rutledge David Wayne şi Ronald Steve Carpenter, compania de stat renunţând la drepturile de unic concesionar asupra perimetrelor Balta Albă, Boldu şi Roşioru din judeţul Buzău, Finta-Gheboaia, Gura Şuţii şi Vlădeni din judeţul Dâmboviţa, Bibeşti-Sărdăneşti şi Strâmba din Gorj, Fierbinţi Târg din Ialomiţa, Zetreni-Tetoiu din Vâlcea şi Frasin-Brazi din judeţul Prahova. În schimb, americanii se angajau să sporească producţia şi factorul de recuperare a rezervelor de materie primă din suprafaţa contractuală (cele 11 perimetre) prin efectuarea, în intervalul 2002-2008, a unor lucrări evaluate la nu mai puţin de 30 de milioane de dolari. Însă, asocierea a fost benefică mai mult pentru cei de la Amromco Energy, pentru că Romgaz a tot contabilizat pierderi. Dacă ne referim numai la perimetrul Fierbinţi Târg, pentru care contractul se va finaliza în anul 2017, prin efectuarea unor investiţii de doar 2.200.000 dolari (conform contractului), firma străină ar obţine, doar din Fierbinţi Târg, peste 100.000.000 de metri cubi de gaze naturale, cu o valoare actuală de piaţă de 12.500.000 de dolari, sumă reprezentând de fapt pierderile Romgaz. În plus, Amromco nu a investit nici cei 2,2 milioane de dolari, potrivit contractului, iar nerespectarea investiţiilor asumate este valabilă şi pentru alte perimetre. Deşi ar fi trebuit să acţioneze pentru a impune respectarea contractelor de către Amromco, fostul director al Romgaz, Adrian Piteiu, a aprobat eşalonarea pe o perioadă de cinci ani a plăţii datoriei acumulate de Amromco Energy în perioada 2003-2005, datorie care se ridica la peste 4,6 milioane lei, dar şi ştergerea unei datorii de circa 241 mii lei.
Carpathian Energy, o companie petrolieră românească înființată în 2001 de un fost lider PNȚCD, secretar de stat în guvernele Radu Vasile și Mugur Isărescu, se judecă într-o instanță federală din SUA, din statul Mississipi, cu cel de-al treilea producător de gaze naturale din România, Amromco Energy, motivul litigiului fiind banii obținuți din vânzarea hidrocarburilor extrase de pe două concesiuni din România, precum și costurile de operare a perimetrelor respective, la care cele două companii au fost partenere din 2009. Carpathian Energy acuză Amromco Energy de nerespectarea unui contract, de acte rău-voitoare și de îmbogățire fără justă cauză. Reclamația a fost introdusă la tribunalul federal din Mississipi luna aceasta. De cealaltă parte, Amromco Energy neagă acuzațiile și susține că cei de la Carpathian nu au respectat înțelegerile dintre cele două companii. Până în momentul publicării acestui material, niciuna dintre cele două părți nu a răspuns solicitărilor de comentarii adresate de Profit.ro. Totul a început în 2001, odată cu înființarea la București a firmei West For Energy Romania SRL, redenumită ulterior, în anul următor, Carpathian Energy Companie Petrolieră SRL. Fondatorii companiei au fost Alexandru Popescu, fost secretar de stat la Ministerul Tineretului și Sportului în perioada 1998-2000 în guvernele Radu Vasile și Mugur Isărescu și lider PNȚCD, Petru Angelușiu, precum și petrolistul american Stephen Greaves din Jackson, Mississipi, SUA. Alexandru „Kala” Popescu, matematician de profesie, a studiat științele politice la Universitatea de Stat din Jackson în perioada 1993-1995. El a fost membru PNȚCD din 1990 și a deținut și funcția de președinte al organizației de tineret a partidului, fiind totodată șef al cabinetului senatorial al președintelui PNȚCD Corneliu Coposu. În 2008 a fost ales secretar general al PNȚCD, la un congres extraordinar unde președinte a fost ales Radu Sârbu, iar în 2010 – șef al organizației București a partidului. Alexandru Popescu este fratele vitreg al lui Dan Cristian Popescu, viceprimarul PNL al sectorului 2 al Capitalei. FMI: România a făcut progrese considerabile, însă acestea ar putea fi anulate parțial de relaxarea fiscală și încetinirea reformelor CITEȘTE ȘI FMI: România a făcut progrese considerabile, însă acestea ar putea fi anulate parțial de relaxarea fiscală și încetinirea reformelor Ulterior, în firma Carpathian Energy a intrat ca asociat și Liviu Neculai Marcu, fost deputat PNȚCD în legislatura 1992-1996, iar ulterior secretar de stat la Ministerul Industriilor în guvernul CDR Ciorbea, care a ocupat pentru o scurtă perioadă, în 1997, și funcția de președinte al Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom, viitoarea OMV Petrom. Controlul asupra Carpathian Energy Companie Petrolieră SRL a fost preluat în anii 2000 de către compania americană Inland Petroleum, ulterior de Standard Energy Holdings, iar în cele din urmă de Start Scientific Inc. din Texas, cu birouri și activității și în Mississipi, condusă de Stephen Greaves, asociat la Carpathian Energy. Alexandru Popescu a rămas asociat, administrator și director general al companiei românești. Potrivit termene.ro, și ceilalți fondatori, precum și Liviu Marcu, sunt în continuare asociați ai Carpathian Energy. Începând din 1999, Guvernul de la București a concesionat unor firme private mai multe perimetre de țiței și gaze aparținând societăților naționale Petrom și Romgaz, considerate a fi mult prea costisitor de exploatat în continuare de către cele două companii de stat. Carpathian Energy a preluat astfel concesiunea perimetrelor de hidrocarburi Nădlac, Bordei Verde Vest, Cătrunești, Cozieni, Ciumeghiu Est și Ciumeghiu Nord. În 2006, o companie petrolieră canadiană, Oracle Energy, a cumpărat de la Carpathian Energy o participație de 20% la cele 6 concesiuni, contra a circa jumătate de milion de dolari. FMI atenționează Guvernul că deficitul va atinge 3,7% din PIB fără măsuri de reducere CITEȘTE ȘI FMI atenționează Guvernul că deficitul va atinge 3,7% din PIB fără măsuri de reducere Ulterior, în 2009, Carpathian și Oracle au încheiat un acord cu compania americană Amromco Energy, în baza căruia i-au cedat în total 67,5% din drepturile lor asupra concesiunulor Nădlac și Bordei Verde Vest. Acordul prevedea că Amromco urmează să acopere 90% din costurile de prospectare seismică și exploatare a celor două perimetre și să deconteze și o parte din costurile anterioare ale Carpathian și Oracle cu forarea unei sonde pe concesiunea Nădlac. În 2012, Oracle și-a cedat participațiile la Nădlac și Bordei Verde Vest celor de la Amromco pentru 400.000 de dolari. Amromco a fost înființată în 2002 de mai mulți petroliști texani special pentru exploatarea de zăcăminte de gaze naturale din România. În 2013, traderul de energie și mărfuri Mercuria a intrat în acționariatul Amromco în urma unei investiții de 50 de milioane de dolari. Compania este cel mai mare producător de gaze din România după giganții OMV Petrom și Romgaz, cu o cotă de piață de circa 4-5%. Potrivit ultimelor date publice disponibile, Amromco a terminat anul 2015 cu pierderi de 187,8 milioane lei, la o cifră de afaceri de 272,3 milioane lei. În reclamația sa depusă la tribunalul din Mississipi, Carpathian Energy acuză Amromco că a încercat să transfere asupra sa costuri de operare „umflate” legate de cele două perimetre de hidrocarburi din România și că a vândut în secret țiței și gaze extrase de pe concesiuni fără să treacă încasările în contabilitate. Mai mult, cei de la Carpathian Energy susțin că Amromco a „conspirat” pentru a-și însuși în mod „fraudulos și ilegal” drepturile Carpathian asupra concesiunilor Nădlac și Bordei Verde Vest. FOTO Cei care au zburat cu KLM pe rutele europene în ultimii 20 de ani este posibil să-l fi avut copilot pe regele Olandei. Willem-Alexander dezvăluie că pilotează în secret CITEȘTE ȘI FOTO Cei care au zburat cu KLM pe rutele europene în ultimii 20 de ani este posibil să-l fi avut copilot pe regele Olandei. Willem-Alexander dezvăluie că pilotează în secret În replică, într-o întâmpinare depusă la tribunal, Amromco Energy a susținut că cei de la Carpathian Energy nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin acord de a acoperi o parte din costurile operațiunilor petroliere de pe cele două perimetre. Amromco a mai arătat că, în februrie 2011, a notificat Carpathian în acest sens, însă nu a primit nici un răspuns. În aceste condiții, Amromco și-a exercitat opțiunea, prevăzută de înțelegerea dintre cele două companii, de a solicita Carpathian să se retragă din parteneriat și să-și transfere către Amromco drepturile asupra concesiunilor. Carpathian nu a răspuns nici la această solicitare, ceea ce a determinat Amromco să-i preia participația la perimetre, pe care le controlează în prezent în proporție de 100%. Amromco mai susține că instanța de judecată ar trebui să respingă acțiunea Carpathian și pentru că se află deja în curs o procedură de arbitraj a disputei, la un centru specializat din Texas. Un alt motiv de respingere ar fi acela că tribunalul din Mississipi nu are jurisdicție asupra Amromco, care nu are nici o conexiune cu statul american respectiv, și că singurul motiv pentru care reclamația a fost depusă acolo este că Carpathian Energy are birouri și este autorizată să desfășoare operațiuni de business în Mississipi. Cele două firme s-au judecat și în instanțele românești. Astfel, în ianuarie 2014, Tribunalul București a decis să-i oblige pe cei de la Carpathian Energy să plătească circa 61.000 dolari către Amromco, plus dobânzi calculate din ianuarie 2011. Mai recent, în ianuarie anul acesta, Amromco a obținut la Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei executarea silită a Carpathian Energy.
Guvernul a aprobat acordurile petroliere de concesiune pentru dezvoltare-exploatare dintre Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) şi Romgaz (SNG), Amromco Energy şi asocierea dintre cele două, în şedinţa Executivului din septembrie 2017.
Cele două companii au fiecare mai multe acorduri de concesiune pentru exploatare-dezvoltare, împreună și fiecare în parte.
Cantitatea de gaze naturale extrase, livrate, injectate şi extrase din depozite de Romgaz prin asocierea cu Amromco (participație paritară de 50%) a crescut in 2016 cu 9,1% față de 2015, până la 73 de mil. mc, după ce scăzuse de la 82,3 mil. mc în 2014.
Gazele obţinute prin asocierea cu Amromco „nu reprezintă producţie a Romgaz, dar valoarea gazelor se reflectă în cifra de afaceri a Romgaz, conform cotei parte deţinută în cadrul asocierii”, potrivit raportului administratorilor Romgaz (SNG) pe 2016.
În primul semestru din 2017, cantitatea de gaze obţinută de Romgaz prin asociaerea cu Amromco a fost de 43,2 mil. mc, cu 12,5% mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului 2016.
Gradul de realizare a lucrărilor din cadrul programului comun de lucrări pentru 2016 a fost de sub 66% din cel planificat. (Cutov Ina).
Anchete
Optimiști de zece, realitate de nota șase: concursul de șefi din parchete, între „olimpicii sistemului” și marele absent
„Concurs” cu repetiție: toți premianți, nimeni responsabil
Consiliul Superior al Magistraturii a mai bifat un episod din telenovela „Cum să ne alegem șefii între noi, cu note perfecte”. Miercuri, instituția a publicat tabelul cu rezultatele obținute de procurorii înscriși la concursul pentru funcțiile de conducere de la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel.
Potrivit publicației Lumea Justiției, la proba proiectului de management – adică exact la partea unde ar trebui să vedem viziune, competență și ceva coloană vertebrală – s-a produs miracolul: opt candidați au reușit performanța să ia nota 10. Adică perfecți. Impecabili. De manual. De parcă parchetele României ar fi deja modele de organizare pentru restul Europei și nu am trăi zilnic în haos, dosare uitate și anchete veșnic „în lucru”.
Opt corifei ai perfecțiunii, un fugar de la examen
Dincolo de corul de „zece pe linie”, spectacolul a avut și un personaj discret, dar savuros: un procuror care a preferat să abandoneze lupta. Nu știm dacă a fugit de emoții sau de ridicol, dar tabloul este complet: opt „genii de sistem”, un absent și restul… mediocritate ambalată frumos.
La capătul opus al clasamentului, cea mai mică notă a fost 6,71. Adică suficient cât să nu pară dezastru, dar destul de slab încât să ne amintim că nu toți pot fi artiști ai perfecțiunii birocratice. Într-un sistem normal, 6,71 la „management” pentru un viitor șef de parchet ar stârni îngrijorare. În sistemul nostru, e doar încă o cifră într-un tabel pe care nu-l citește nimeni cu adevărat.
Management de carton, note de aur
Când vezi opt note de 10 la proiecte de management în procuratură, ai două variante de interpretare:
- Fie România a devenit peste noapte patria meritocrației absolute și nu am aflat noi.
- Fie proiectele sunt scrise la indigo, corectate cu mănuși și împachetate frumos pentru a justifica rotația de cadre în același cerc închis.
Potrivit dezvăluirilor prezentate de Lumea Justiției, concursul nu este doar o procedură administrativă, ci o vitrină lustruită a unui sistem care vrea să pară impecabil pe hârtie, în timp ce realitatea din teren arată parchete sufocate, dosare uitate prin sertare și decizii discutabile.
Când nota maximă devine regula și nu excepția, nu mai vorbim de excelență, ci de farsă. Un proiect de management de nota 10, într-un parchet care abia se târăște, seamănă perfect cu faimoasele „strategii naționale” pline de grafice colorate, dar care nu schimbă absolut nimic.
Rezultate „provizorii”: se mai aranjează, se mai cosmetizează
Ca să nu stricăm decorul, CSM ne asigură că rezultatele nu sunt definitive. Ele pot fi contestate, iar notele finale vor fi afișate la sfârșitul lunii sau la începutul lui noiembrie. Cu alte cuvinte, mai este timp pentru ultimele retușuri: o contestație ici, o reevaluare colo, până iese „tabloul de familie” exact cum trebuie.
În teorie, această etapă de contestații garantează corectitudinea. În practică, într-un sistem obișnuit să-și protejeze oamenii „de încredere”, sună mai degrabă a ultim act de reglaj fin: cine trebuie să rămână sus rămâne, cine trebuie să fie „ajustat” va fi ajustat. Și, bineînțeles, totul va fi în deplină „legalitate”.
Concluzie: când toți sunt de zece, cine mai răspunde pentru eșecuri?
După acest episod, rămân câteva întrebări simple, pe care nu le poate acoperi niciun proiect de management lustruit:
- Dacă avem atâția candidați „perfecți”, de ce arată parchetele așa cum arată?
- Dacă proiectele sunt de 10, de ce justiția pentru cetățean se simte, de cele mai multe ori, sub nota de trecere?
- Dacă opt procurori sunt „olimpici” la management, cine răspunde pentru eșecurile vechi și viitoare ale sistemului?
Concursul de șefi de parchete, așa cum reiese și din relatările Lumea Justiției, pare mai degrabă o piesă de teatru trist-comică: decor strălucitor, scenariu glorios, replici pompoase – dar sală goală și publicul real (societatea) lăsat afară.
Opt note de zece, un procuror absent și un sistem care continuă să se noteze singur cu calificativul „excepțional”, în timp ce în lumea de afară, justiția încă bâjbâie între dosare pierdute și încredere prăbușită. Un pamflet perfect, doar că nu mai râde nimeni. (Irinel I.).
Fritz, din nou pe scenă: rol principal – „Victima Sistemului”
Cum apare cuvântul „DNA” prin preajma Primăriei Timișoara, cum Dominic Fritz își pune imediat costumul de martir și urcă pe scenă. Fostul primar face exact ce știe mai bine: nu lămurește, nu asumă, ci se plânge. Pe Facebook, evident, că acolo se spală imaginea, nu străzile.
După ce presa a scris pe surse că Direcția Națională Anticorupție ar lucra la un dosar penal pe numele mai multor angajați ai Primăriei Timișoara, în legătură cu Colterm, Fritz nu a avut nicio secundă de ezitare: a trecut direct la recitalul de victimizare. Un text lacrimogen, cu aerul „eroului neînțeles”, care salvează orașul în timp ce este alergat de procurori răi și media nedreaptă.
„Dosar politic”, „deturnare”, „foloase în favoarea Municipiului”: Fritz își plânge „eroii”
În postarea sa, președintele USR, Dominic Fritz, anunță dramatic că „vin și după echipa lui”. DNA ar avea, zice el, în lucru un dosar pentru „o dispută contabilă” cu Colterm veche de 5 ani, îmbrăcată în cuvântul „deturnare”.
Nu contează că procurorii încă nu s-au apucat să facă turul televiziunilor, că nu există deocamdată decât informații pe surse și o suspiciune penală. Fritz știe deja tot: nu a furat nimeni nimic, e doar încă un „dosar politic”, că „așa se poartă” în România.
Mai mult, se revoltă teatral că funcționarii ar fi acuzați de abuz în serviciu „în favoarea Municipiului Timișoara”. În logica lui, dacă scrie în rechizitoriu că beneficiarul e orașul, gata, totul e legitim și moral. Ca și cum istoria corupției nu ar fi plină de „foloase” ambalate pentru „interesul public”.
„Nu am nicio calitate în dosar, dar știu sigur că e o nedreptate”
Faza cea mai spectaculoasă: Fritz recunoaște că nu are „nicio calitate” în dosar și nu a primit niciun document oficial despre el. Dar „cunoaște speța” și „intuiește” ce se întâmplă.
Cu alte cuvinte: nu știe, dar își imaginează. Nu are acte, dar are narațiune. Nu are citare, dar are victimizare preventivă. E un fel de justiție paralelă, în care procurorul este DNA, dar judecătorul suprem este Facebook-ul lui Dominic Fritz.
67 de milioane, o iarnă grea și o dramă și mai grea: monologul de salvator
Fostul primar trece apoi la capitolul preferat: „cât bine am făcut eu pentru Timișoara”. Ne reamintește de iarna grea 2021–2022, când Guvernul a trimis bani orașelor cu termoficare, iar Primăria Timișoara a primit 67 de milioane de lei pentru Colterm.
Potrivit versiunii Fritz, totul s-a făcut „ban cu ban”, totul „conform legii”, nimeni n-a luat nimic acasă. Guvernul nu putea vira banii direct la companie, Primăria trebuia să-i treacă prin contul de „subvenții”, Ministerul de Finanțe ar fi dat în scris cum se poate face. Colterm ar fi vrut altceva, un „transfer suplimentar”, în afara contractului.
Pe scurt: Fritz explică minuțios că tot ce s-a făcut a fost „legal și corect”. Problema? Dacă totul era așa de perfect pus la punct, de ce apare, totuși, un dosar penal? O întrebare care, în loc să primească un răspuns clar, e îngropată într-un discurs patetic despre abuzuri, dosare politice și România blocată.
„Dacă făceam altfel, tot dosar aveam”: logica de tip „oricum sunt victimă”
În continuare, Fritz se declară „ferm convins” că, indiferent cum ar fi procedat, tot la DNA ajungea. Dacă banii erau virați altfel, spune el, acum ar fi fost acuzat de favorizarea Colterm și ajutor de stat ilegal.
Este varianta comodă în care orice control devine opresiune, orice întrebare devine atac, iar orice verificare a modului cum s-au cheltuit zeci de milioane de lei este automat „ridicolă și revoltătoare”.
Alte primării ar fi făcut „la fel” și nu ar avea nicio problemă cu DNA, susține el. Nume? Cazuri? Detalii? Zero. Important e să rămână ideea: Fritz e nedreptățit, ceilalți sunt protejați, iar România este o uriașă conspirație împotriva lui și a „echipei” sale.
Când DNA devine inamicul perfect: „nu caută corupția reală, ne aleargă pe noi”
În viziunea fostului primar, dosarul (dacă există) nu este doar greșit, este un atentat la însăși lupta anticorupție.
DNA, în loc să se uite la „averile obscene ale unor politicieni” și la „corupția reală”, ar „veni după funcționari care își fac treaba cu bună credință”. E un discurs perfect calibrat pentru publicul obosit de scandaluri, dar și pentru susținătorii care trebuie să aibă mereu de cine să fie indignați.
Convenabil, nu? Procurorul e de vină că îndrăznește să verifice cum s-au plimbat niște zeci de milioane de lei. Nu modul în care s-au luat deciziile, nu semnăturile, nu responsabilitatea administrației. Nu. Problema e… DNA, care „distruge” voința funcționarilor de a mai face ceva.
România „blocată” de dosare sau de modul în care se cheltuie banii publici?
Fritz plusează și trage o concluzie „filozofică”: unul dintre motivele pentru care România este blocată ar fi frica funcționarilor de a nu primi dosare penale peste ani, după ce au încercat „să rezolve lucruri”.
Adevărul incomod, pe care textul lui îl ocolește cu grație, este altul: România este blocată și de modul în care se iau decizii pe bani publici, de combinațiile făcute „pe repede înainte” în presiunea momentului, de lipsa de asumare clară a responsabilității când ceva nu e în regulă.
Dar în versiunea Fritz, funcționarul este întotdeauna un fel de erou neînțeles, iar orice anchetă este un capriciu al procurorilor care nu pricep „spiritul legii”.
1 miliard în subvenții, rețele reabilitate și un CV livrat direct în postare
În final, nu putea lipsi partea de autopromovare: de când a devenit primar, Colterm ar fi primit peste 1 miliard de lei subvenții din bugetul Timișoarei, plus sute de milioane pentru reabilitarea rețelei.
Este momentul în care postarea se transformă din „apărare” în reclamă electorală. Deși vorbește despre insolvență, neplata certificatelor din 2020 (înainte de mandatul său) și oprirea serviciului timp de 5 zile în octombrie 2021, concluzia este aceeași: el este mândru de cum a ținut termoficarea „într-o funcționare bună” și a găsit „soluții reale de salvare pentru viitor”.
Bilanțul este simplu:
- Când e vorba de dosare sau anchete, Fritz e victimă politică.
- Când e vorba de bani și investiții, Fritz e salvatorul orașului.
- Când e vorba de responsabilitate, Fritz dispare în norul dens de „spețe complexe”, „dispute contabile” și „foloase în favoarea Municipiului”.
Epilog: între Facebook și DNA, adevărul rămâne în așteptare
În loc să așteptăm să vedem exact ce anchetează DNA, ce fapte sunt suspectate și cu ce probe, suntem invitați să credem varianta construită pe emoție: lacrimi virtuale, indignare selectivă, atac la instituții și o cantitate uriașă de autoelogii.
Până când procurorii vor vorbi oficial, o concluzie se conturează clar:
Dominic Fritz nu a ratat ocazia să transforme un posibil dosar la DNA într-un nou capitol din saga sa preferată – „Eu, împotriva Sistemului”. Iar Timișoara, cu termoficarea ei, cu datoriile ei, cu problemele ei reale, rămâne din nou fundal pentru monologul principal: imaginea politică a fostului primar. (Irinel I.).
Anchete
Expertul internațional” revine la locul faptei – Pamflet usturător despre marele comeback al lui Codruț Olaru la DIICOT
Pensionarul strategic își găsește iar birou la DIICOT
Îl mai țineți minte pe Codruț Olaru, fost șef al DIICOT și apoi vicepreședinte al CSM, promovat ani la rând ca mare strateg al luptei împotriva crimei organizate? Ei bine, „disparutul” sistemului a reapărut. Nu oriunde, ci chiar la DIICOT, instituția pe care a condus-o și de care, teoretic, se despărțise odată cu pensia specială bine-mersi.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie că Olaru a revenit în peisaj, nu în costum de simplu vizitator, ci în postura mult mai apetisantă de „expert internațional”. Adică omul care, după ce s-a pensionat în decembrie 2022, a descoperit brusc că experiența sa „unică” poate fi monetizată la export.
Conform propriului său CV, afișat cu mândrie pe site-ul personal, de la pensionare încoace, Codruț Olaru s-a ocupat cu „activitate de expert internațional / training pe zona de combatere a criminalității organizate – beneficiar OIM Irlanda” și cu „multiple activități de consultanță internațională în Republica Moldova pe zona de justiție / combatere a criminalității organizate / combatere a corupției”. Cu alte cuvinte, după ce a supraviețuit sistemului românesc, a decis să-l „îmbogățească” și pe al altora.
De la pensia liniștită la turism judiciar peste Prut
Partea cu Republica Moldova este cea care sare în ochi. DIICOT a publicat marți, 13 octombrie 2026, o serie de imagini oficiale de la vizita unei delegații a Procuraturii Generale a Republicii Moldova la sediul instituției din București. Fotografie după fotografie, oficial după oficial, totul pare anost și protocolar. Până când, surpriză: la masa de discuții, pe partea rezervată delegației basarabene, apare și „expertul internațional Codruț Olaru”.
Nu pe partea română, nu ca simplu observator la margine, ci frumos așezat exact acolo unde s-a instalat delegația din Republica Moldova. Ca un soi de ghid spiritual al luptei anticorupție și anticriminalitate, teleportat din CV direct în pozele instituționale.
Sursa oficială a acestor imagini și informații este chiar comunicatul DIICOT, care descrie vizita de studiu a delegației moldovene conduse de procurorul general Alexandru Machidon. Comunicatul, reluat și analizat de Lumea Justiției, enumeră cu grijă toate numele „grele” de pe ambele maluri ale Prutului, culminând cu mențiunea: „activitatea fiind implementată cu sprijinul expertului internațional Codruț Olaru”.
Altfel spus: moldovenii au venit să vadă cum se face treaba în România, iar România le-a pus pe masă exact „expertiza” sistemului ei clasic: oameni pensionați la vârf, întorși în schemă pe ușa laterală, rebotezați în „experți internaționali”.
DIICOT se laudă, sistemul jubilează
În comunicatul DIICOT, totul este ambalat impecabil birocratic: o vizită de studiu, schimb de experiență, evaluare a volumului de muncă, criterii și indicatori, metodologii sofisticate, instrumente informatice, bune practici, dificultăți de implementare, consolidarea dialogului instituțional, cooperare specializată, proiect european generos (European Integration Support Project – EUISP), cu finanțare germană prin GIZ și Ministerul de Externe al Germaniei.
La nivel declarativ, totul pare un manual de management modern al parchetelor. În realitate, poza care spune tot este cea în care îl vezi pe „expertul internațional” Olaru la masa discuțiilor, parte din decorul oficial, exact ca în vremurile în care nu era „pensionar activ”, ci șef plin.
În timp ce comunicatele DIICOT vorbesc solemn despre „eficientizarea activității parchetelor” și „fundamentarea deciziilor manageriale”, sistemul își plimbă senin aceeași oameni între funcții: azi șef, mâine pensionar de lux, poimâine „consultant internațional”, mereu util acolo unde sunt bani de proiecte și poze oficiale.
„Expertiza” românească, export de serie
Cea mai mare ironie rămâne ideea că Republica Moldova ar trebui să se inspire tocmai din acest model de carieră: magistrat ajuns la vârful sistemului, pensionat confortabil, apoi repus în circuit prin contracte de consultanță, formări, traininguri și „schimburi de bune practici”.
Mesajul implicit e simplu: „Vreți reformă? Luați de la noi: aceeași oameni, puse altă etichetă.”
În loc să se vorbească despre generații noi, despre criterii reale de performanță, despre responsabilități clare, se vinde același produs: „expertul sistemului”, omniprezent, intangibil, reciclat cu succes din funcții publice în misiuni internaționale.
Iar DIICOT validează oficial această reciclare, semnând cu mândrie sub fiecare comunicat că activitățile se desfășoară „cu sprijinul expertului internațional Codruț Olaru”. Sursa este clară, asumată: însuși comunicatul DIICOT, citat și pus sub lupă de Lumea Justiției.
Final cinic: să se adape cine poate
În comunicatul DIICOT, concluzia este solemnă: întâlnirile constituie „un prilej pentru consolidarea dialogului instituțional și pentru identificarea unor bune practici și direcții concrete de cooperare”.
În traducere liberă, sistemul își consolidează dialogul cu sine însuși, de data aceasta prin intermediul unei delegații moldovene. Ce adăugăm noi, în registru de pamflet? Dacă acesta este modelul de „bune practici” – pensionari de lux transformați peste noapte în oracole de expertiză – atunci nu ne rămâne decât să le urăm fraților de peste Prut mult succes în a se „adăpa din înțelepciunea” lui Codruț Olaru.
Dar, ca în orice poveste românească exportată cu ștampilă europeană, întrebarea care rămâne e simplă și tăioasă: cine pe cine reformează, de fapt? Moldovenii pe români sau românii pe moldoveni? Sau, cel mai probabil, „expertul internațional” pe toți la un loc. (Irinel I.).
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic
Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...
„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu
„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...
Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)
Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...
IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”
Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...
ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe
Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zile
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o zi
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zile
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.