După o întârziere suspectă, dosarul Bogdan Gigină se pare că va ajunge în instanță. În fine. Pentru moment, procurorul de caz și-a finalizat ancheta și i-a trimis-o spre avizare șefului ierarhic superior. Din DNA. Iar Gabriel Oprea este inculpat pentru infracțiunea de ucidere din culpă. Un dosar despre care de abia de-acum încolo putem face comentarii.

De ce a întârziat atât de mult finalizarea acestei cauze, în care e victimă un tânăr polițist? De ce s-a plimbat dosarul de la Parchetul General la DNA? Și de ce a stat atât de mult la DNA? De ce a fost nevoie ca tatăl lui Bogdan Gigină să se adreseze Înaltei Curți printr-un proces și să obțină acolo un termen limită? Și acum, că acest teren limită se împlinește, DNA a finalizat cu adevărat ancheta, așa cum scrie la carte? Sau a „mermelit-o”, cum obișnuia să se exprime fostul procuror Mircea Negulescu, de la unitatea de elită DNA Prahova?

Este complicat să răspundem la toate aceste întrebări. Dar nu și imposibil. În definitiv, unele circumstanțe sunt cunoscute. Ele au devenit publice. Să vedem, succint, care sunt acestea.

1). La data nefericitului accident, care ar putea să se dovedească a fi o infracțiune de ucidere din culpă, domnul Gabriel Oprea, astăzi inculpat pentru o prezumtivă faptă extrem de gravă, era viceprim-ministru în Guvernul Ponta. La un pas de a deveni prim-ministru, în măsura în care schimba tabăra politică, trecând de partea lui Klaus Iohannis. Juca la două capete. Se pregătea, în ultimă instanță, și pentru șefia SRI. Conducea un partid de strânsură, dar care juca pe degete partidele mari. Reprezenta o forță colosală, conducând Ministerul de Interne și nu numai. Era Zeus.

2). La data respectivă, Gabriel Oprea trona în Olimp. Într-un bun parteneriat cu Laura Codruța Kovesi, brațul înarmat al SRI. Și cu tandemul George Maior-Florian Coldea. Cine mai putea să stea în calea acestor importanți actori? Care bătuseră palma cu mult timp în urmă, înainte de a-și ține ședința de lucru în sufrageria lui Oprea, în decembre 2009. La data fatalului accident, Gabriel Oprea mai juca un rol chiar mai important decât celelalte, deși mult mai discret. Acest rol i-a fost conferit printr-o Hotărâre de Guvern, chiar de către Victor Ponta, care a înființat în beneficiul lui, dar și al grupului său de interese și sub conducerea lui Gabriel Oprea, o al doua securitate multifuncțională, care poate fi numită, pe bună dreptate, un al doilea stat paralel. Denumirea oficială era Grupul Interministerial Strategic. Sub comanda lui Oprea, această nouă instituție de securitate comanda echipe mixte de ofițeri ai serviciilor secrete, dar și de reprezentanți ANI, ANAF, Vamă, Oficiul pentru Prevenirea Spălării Banilor, etc., și unde erau pregătite execuții în lanț ale adversarilor celor care de fapt conduceau România, aleși sau nealeși, desemnați sau nu în funcții în mod democratic. Și șantaje în masă împotriva celor care puteau fi speriați și manevrați.

3). Aceasta era poziția lui Gabriel Oprea, acestea erau parteneriatele lui, în momentul producerii accidentului. După multe tergiversări, în fine, procurorul DNA de caz, pe care nu-l invidiez, pentru că a lucrat sub presiune și cu documente greu de desecretizat sau încă secrete, susține că a reușit să se înscrie în termenul prevăzut ultimativ de Înalta Curte să finalizeze dosarul și să-l prezinte procurorului ierarhic superior. Acest procuror ierarhic superior este însă subordonatul doamnei Laura Codruța Kovesi, care, după cum știe o lume întreagă, încă conduce DNA. Iar doamna Kovesi este partenera din sufragerie și din alte nenumărate întâlniri ale domnului Gabriel Oprea. Este autoarea, alături de Maior și Kovesi, de fosta președintă a Înaltei Curți, de foștii conducători ai CSM, de fostul șef ANI, de alți actuali sau foști șefi de instituții, a faimoaselor protocoale, care au adăugat la lege și, deci, au încălcat legea. Concepute și puse în aplicare anume pentru a crea ceea ce, pe bună dreptate, se numește statul paralel. Adică nenumărate grupuri de lucru secrete, de sus până jos, care s-au substituit persoanelor și instituțiilor alese democratic sau desemnate și conduse în mod democratic.

4). Deci domnul Gabriel Oprea face parte din această horă la nivel înalt și, evident, știe multe și poate vorbi. Este atât de periculos, încât niciun personaj din fosta sa proximitate, care îndrăznește să-i întoarcă spatele, nu se simte prea bine. De aceea, o întrebare cheie este cât de mult a decis Laura Codruța Kovesi că își poate permite să riște ducând mai depate în instanță acest dosar. Iar următoarea întrebare este dacă dosarul, care să presupunem că va primi avizul procurorului ierarhic superior, subordonat al doamnei Kovesi, se va dovedi suficient de consistent pentru a susține cu probe reale, neviciate, o acuzație atât de gravă cum este uciderea din culpă.

Până una alta, în propunerea de rechizitoriu, se susține faptul că, la ordinul lui Gabriel Oprea, care tăia și spânzura la Ministerul de Interne, coloana se deplasa în condiții de ploaie și de proastă vizibilitate, cu o viteză de 85 de kilometri pe oră. Este un prim semn de întrebare. Și asta întrucât foști subordonați ai lui Gabriel Oprea, care tremurau de frica acestuia, precum și tatăl lui Bogdan Gigină, el însuși polițist cu o vastă experiență în domeniu, susțin că viteza reală era chiar mai mare, respectiv de 100 de kilometri pe oră. Și tot ei susțin, informațiile aflându-se probabil în dosar, că, în aceeași zi, Gabriel Oprea a dat ordin ca, de la Târgivisște până la Ministerul de Interne din București, deplasarea sa în coloană oficială să nu dureze mai mult de 35 de minute. Fabulos!

În concluzie, începând din acel moment, pot interveni accidente de parcurs. 1). Ca dosarul să nu fie avizat de procurorul ierarhic superior. Ci respins pentru că probele sunt inconsistente. 2). Ca dosarul, deși admis și prezentat în instanță, să se dovedeasc subțire sub aspect probatoriu și să fie returnat la DNA pentru completarea cercetărilor. 3). Ca dosarul să fie pur și simplu respins, iar domnul Gabriel Oprea, achitat. În România, totul e posibil.

Sorin Rosca Stănescu