Anchete
EXPLOZIV/”S-or fi liberalizat narcoticele in Germania?”/Herta Muller – Comisarul de Prahova
Herta Muller, zilele trecute:
„Nu am stiut ca fac parte din Uniunea Scriitorilor din Romania. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fac parte din Uniune si nimeni nu m-a anuntat ca sunt membru. Cand s-o fi intamplat oare asta? Nici macar vreo cerere sa platesc cotizatia nu am primit”
Herta Muller, 30 mai 1985:
„Tovarăşe secretar, subsemnata Müller Herta, născută în comuna Nichişoara, jud. Timişoara în 17 august 1953, absolventă a Facultăţii de Filologie (secţia germană-română) din Timişoara lucrez pe tărîm literar din anul 1979 cu volumul „Niederungen” publicat în revista Neue Literatur. […]
Rog a fi primită în Uniunea Scriitorilor din R.S. România – Asociaţia Scriitorilor din Timişoara
Later edit. Ca sa fie clar, ca vad ca-i complicat rau; la o chestie ca asta, nu se raspunde cacandu-te pe tine, cu „nu am stiut ca…”, „nu m-a intrebat nimeni…”, „nu am fost anuntat ca…”, pentru ca nu esti fitecine, vreun sef de aprozar, care a uitat ca a facut cerere de inscriere in Asociatia Salatierilor Verzi de Oftica, ci se raspunde limpede, „am solicitat in 1985, dar…”, „la acea vreme, nu s-a putut pentru ca…”, „de atunci si pana acum nu am mai…”, „de aceea sunt surprinsa ca…”, precizeaza pe pagina sa de socializare cunoscutul jurnalist, Mirel Curea.
Mentionam faptul ca ,scriitoarea Herta Muller, laureată cu premiul Nobel pentru Literatură în 2009, neagă faptul că ar fi membră în Uniunea Scriitorilor din România (USR) şi caracterizează drept o procedură nedemocratică cooptarea sa în Uniune, conform Flux 24.
„Nici măcar nu ştiam că sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România, Asta e o glumă? . Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să intru în Uniune şi nimeni nu mi-a comunicat că am fost admisă – indiferent din ce motiv. Şi când să se fi întâmplat asta? Niciodată nu am primit vreo solicitare de-a plăti cotizaţia”, afirmă celebra scriitoare într-o declaraţie acordată AGERPRES.
Ea spune că, deşi s-a pus problema în anii ’80 să devină membru al USR, când a condiţionat primirea de admiterea în Uniune a scriitorului şi jurnalistului William Totok, de vreme ce acesta nu a fost primit, nu şi-a mai exprimat niciodată intenţia de a deveni membră a breslei scriitorilor români.
„Pe vremea când mai trăiam în România, în 1985 sau 1986, s-a pus problema să fiu primită în Uniunea Scriitorilor. Atunci am condiţionat primirea mea de primirea lui William Totok. Dar cum el nu a fost admis, nu am intrat nici eu. De atunci nu am mai avut nici un contact cu această organizaţie. Şi nici ulterior nu mi-am exprimat vreodată intenţia de-a deveni membru al Uniunii. Ce înseamnă tot acest teatru absurd? Un fel de cooptare ca pe vremuri? Cineva decide peste capul meu şi apoi mă trage şi la răspundere. Asta nu este în niciun caz o procedură democratică”, a mai spus Herta Muller.
Într-o postare pe pagina sa de socializare, criticul literar Vasile Popovici, membru al Filialei Timişoara a USR, afirmă că în 1985, cu un an înainte de a pleca definitiv în Germania, Herta Muller a depus un dosar de înscriere în Uniunea Scriitorilor, porţile rămânând însă „definitiv închise” din cauza deciziei din acea vreme a Partidului Comunist.
„În ianuarie 1990, adică imediat după Revoluţie, toate cererile adunate în anii ’80 şi nerezolvate au fost aprobate de Consiliul Uniunii, inclusiv a Hertei Muller. Însă ea era deja de patru ani în Germania. În anii de după revoluţie au existat schimburi de mesaje între secretariatul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi scriitorii germani din Banat plecaţi în Germania. Nimeni – nici Herta Muller – n-a mai fost însă interesat de statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din Romania”, susţine Popovici.
El spune că, la fel ca şi conducerea filialei Timişoara, conducerea Uniunii de la Bucureşti „n-are absolut nici un rol în faptul că foştii colegi scriitori germani rezidenţi de ani de zile în Germania au ales să ignore statutul lor de scriitori cu carnet în Romania”.
„Pentru astfel de cazuri statutul Uniunii Scriitorilor prevede faptul că acei scriitori ce au fost admişi în Uniune, dar care nu-şi achită cotizaţia rămân în continuare membri, dar – şi aici intervine cuvântul mizerabil – cu statut de suspendare. Aşa scrie în statut, aşa e!”, mai scrie criticul.
Potrivit unor informaţii apărute în presă, scriitoarea Herta Muller a fost suspendată din Uniunea Scriitorilor din România pentru că nu şi-a plătit cotizaţia de 150 de lei pe an. (Frone A.).
Anchete
Cererea de pensionare a unei procuroare de la Tecuci, amânată de Secția pentru procurori a CSM
Alina Topală nu a respectat termenul de notificare de 90 de zile
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a amânat, marți, 8 septembrie 2026, analizarea cererii de eliberare din funcție prin pensionare formulată de procuroarea Alina Topală, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, potrivit publicației Lumea Justiției.
Motivul amânării îl reprezintă nerespectarea termenului legal de notificare. Conform art. 218 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, solicitarea trebuie transmisă CSM cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care magistratul dorește să înceteze activitatea prin pensionare.
CSM: Cererea poate fi analizată după împlinirea termenului legal
În minuta ședinței, Secția pentru procurori a CSM a precizat că analiza cererii formulate de Alina Topală a fost amânată până la împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de lege.
Decizia a fost adoptată în unanimitate.
Prevederea legală stabilește că magistratul care intenționează să solicite eliberarea din funcție prin pensionare trebuie să notifice în scris președintele instanței, conducătorul parchetului sau al instituției și, după caz, CSM. Totodată, conducerea unității trebuie să ia măsuri pentru finalizarea lucrărilor aflate în curs până la data eliberării din funcție.
O singură pensionare aprobată în ședința din 8 septembrie
În aceeași ședință, Secția pentru procurori a aprobat înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin pensionare a Elisabetei-Cristina Irimia.
Aceasta este delegată în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pensionarea ar urma să producă efecte începând cu 1 octombrie 2026. Și această hotărâre a fost adoptată în unanimitate. (Irinel I.).
Anchete
USR-istul de lux de la gunoaie: când un șef de salubritate câștigă mai mult decât un judecător
„Regimul Bolojan” și propaganda anti-magistrați: până la bani, totul e moral
Dacă v-ați lăsat vreodată vrăjiți de propaganda anti-magistrați a așa-numitului „regim Bolojan”, cu refrenul lor preferat „judecătorii sunt prea bine plătiți”, merită să vă opriți un minut și să vă uitați la niște cifre foarte concrete. Nu vin din „bula magistraților”, ci din realitatea administrativă în care un userist ajuns șef peste gunoaie încasează mai mult decât un judecător de Curte de Apel cu peste două decenii de vechime.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie o situație care face praf discursul anti-magistrați: în timp ce vedem zilnic atacuri la adresa judecătorilor, în curtea administrațiilor „salvatoare” se aruncă cu bani publici în personaje de partid care ajung să fie plătite regește.
Șeful de la salubritate: 35.000 lei pe lună ca să „salveze” gunoaiele
Personajul principal: useristul Ionuț Inași (foto dreapta). În august 2025, primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz, îl numește la conducerea SALUT – firma de salubritate a municipalității, aflată în subordinea Primăriei Timișoara.
Funcție „tehnică”, responsabilitate mare, desigur, dar și un salariu pe măsură: nici mai mult, nici mai puțin de 35.000 de lei pe lună. Pentru o firmă de salubritate. Din bani publici. Sub umbrela „fără corupți în funcții publice”, slogan repetat până la sațietate de aceeași zonă politică ce defilează cu lupta pentru „moralizare” și „reformă”.
35.000 de lei lunar pentru șeful de la gunoaie – asta este măsura reală a „austerității” și „eficienței” clamate în conferințe de presă și postări inflamatorii împotriva altora.
Judecătoarea cu 22 de ani vechime: 20.000 lei pe lună pentru a aplica legea
În colțul opus al ringului: judecătoarea Adriana Stoicescu (foto stânga), de la Curtea de Apel Timișoara. Un magistrat cu 22 de ani vechime, definitiv pe funcție, cu carieră construită în timp, în sistemul care, ne place sau nu, ține în picioare statul de drept de care se agață toată lumea în discursuri.
Salariul ei: 20.000 de lei pe lună.
Așadar, în România spectacolului politic, un judecător cu 22 de ani de muncă în spate valorează – la nivel de venit – semnificativ mai puțin decât un userist instalat la vârful unei firme de salubritate controlate de primărie. Aceasta este „corectitudinea” pieței muncii în varianta celor care tună și fulgeră împotriva „privilegiilor” magistraților.
Cifrele care ard: 35.000 vs 20.000, direct de pe Facebook
Nu vorbim despre zvonuri, ci despre cifre clare, publice. Luni, 7 septembrie 2026, timișoreanul Corneliu Neculau publică pe Facebook datele referitoare la veniturile lui Ionuț Inași și ale judecătoarei Adriana Stoicescu, însoțite de descrierea: „fără corupți în funcții publice”.
Postarea nu rămâne anonimă. Judecătoarea Adriana Stoicescu distribuie informațiile, cu următorul comentariu: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”
Dintr-odată, sloganul „fără corupți în funcții publice” capătă o tentă amar-comică, atunci când este pus lângă un salariu de 35.000 lei lunar pentru un șef de firmă de salubritate numit politic, și un salariu de 20.000 lei pentru un magistrat cu 22 de ani vechime.
„Jos corupțea!”: când gunoaiele devin mai valoroase decât dreptatea
Comentariul judecătoarei Stoicescu – „Hai, jos corupțea!” – lovește exact în ipocrizia discursului public. Ani de zile, aparatul de propagandă anti-magistrați a vândut imaginea unui sistem judiciar „plin de privilegii”, în timp ce pe tăcute, prin consilii de administrație, firme publice și direcții subordonate primăriilor, se împart salarii de zeci de mii de lei pentru oameni de partid.
SALUT, firma de salubritate subordonată Primăriei Timișoara, devine simbolul acestei „noi lumi”: una în care șeful de la gunoaie, numit de primarul USR Dominic Fritz, este mai bine plătit decât un judecător de Curte de Apel. Nu pentru că justiția ar fi ieftină, ci pentru că loialitatea de partid, în unele structuri locale, pare mai scumpă decât competența juridică.

Concluzia usturătoare: nu magistrații sunt problema, ci „selectați” de partid bine plătiți
Din toate aceste date – relevate în spațiul public, inclusiv de Lumea Justiției și amplificate prin postarea lui Corneliu Neculau și reacția Adrianei Stoicescu – se conturează o imagine simplă și dureroasă:
- Ionuț Inași, userist, numit în august 2025 de primarul USR Dominic Fritz la conducerea SALUT, firma de salubritate a municipalității Timișoara, încasează 35.000 lei pe lună.
- Judecătoarea Adriana Stoicescu, Curtea de Apel Timișoara, magistrat definitiv cu 22 de ani vechime, câștigă 20.000 lei pe lună.
- Cifrele sunt făcute publice pe 7 septembrie 2026, pe Facebook, de Corneliu Neculau, sub sloganul: „fără corupți în funcții publice”.
- Judecătoarea Stoicescu distribuie și comentează: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”
Pamfletul nu trebuie să inventeze nimic. E suficient să pună cifrele una lângă alta. Pentru că, atunci când un șef userist de la gunoaie este plătit mai bine decât un judecător de Curte de Apel, întrebarea nu mai este „de ce sunt magistrații prea bine plătiți?”, ci „cine a decis că loialitatea politică face mai mult decât 22 de ani de justiție?”
Restul este doar propagandă. Și un imens „SALUT” ipocriziei, plătit cu 35.000 de lei pe lună. (Irinel I.).
Anchete
„Consiliera Hello Kitty” a lui Nicușor Dan: fake news cu fundiță roz și minte cât un thumbnail
Internetul a mai născut o „bombă”: consiliera pe securitate națională în roz bonbon
Pe internetul românesc, unde zvonul face mai mult rating decât realitatea, a apărut, de cel puțin două zile, o nouă „capodoperă” de dezinformare: o tânără pasionată de „Hello Kitty” ar fi, chipurile, noua consilieră pe securitate națională a președintelui României, Nicușor Dan.
Fotografii cu domnișoara – în ținute colorate, cu accesorii inspirate din cultura pop japoneză – au fost aruncate pe rețelele sociale cu titluri bombastice, menite să provoace indignare: „Asta e consiliera pe securitate națională?”, „Așa arată strategia de apărare a României?” și alte asemenea „analize” de canapea.
Ca să fie circul complet, unii „experți” în copy-paste au mers până la a susține că tânăra ar fi chiar Martina Orlea, consilieră de stat la Departamentul Securității Naționale. Adică au luat o persoană reală, cu funcție oficială, au lipit peste ea fața altei persoane și au apăsat cu entuziasm pe butonul „Distribuie”.
Informația este, evident, o minciună sfruntată – demontată inclusiv de publicația Lumea Justiției, care a avut răbdarea să verifice faptele, nu doar să comenteze poze.
De la „scandal național” la ridicol: cine este, de fapt, tânăra din imagini
În spatele „scandalului” cu fundiță Hello Kitty stă, în realitate, o situație banală: tânăra nu este nici consilieră prezidențială, nici strateg militar, nici „creierul din umbră” al securității naționale.
Este una dintre cei 268 de magistrați – 172 de judecători și 96 de procurori – numiți prin decretele prezidențiale din 27 iulie 2026. Președintele Nicușor Dan le-a vorbit tuturor la ceremonia de la Palatul Cotroceni, organizată marți, 1 septembrie 2026.
Tânăra în cauză se numește Ioana-Mădălina Sadovec și a fost numită procuroare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Adică exact invers decât povestea care face turul internetului: nu „fata președintelui pe securitate națională”, ci magistrat proaspăt intrat în sistem, cu o carieră abia începută.
„Martina Orlea” din meme-uri și Martina Orlea din viața reală
Ca în orice fake news lucrat neglijent, și aici apar două ingrediente clasice:
- o persoană reală, cu nume și funcție oficială;
- o altă persoană, folosită ca „material vizual”, doar pentru efect emoțional.
Numele Martina Orlea, consilieră de stat la Departamentul Securității Naționale, este folosit în postări ca să dea greutate minciunii. Doar că Martina Orlea arată cu totul altfel decât tânăra din imaginile virale – lucru verificabil prin simpla consultare a fotografiilor oficiale.
Cu alte cuvinte, propaganda de canapea funcționează așa: se ia o funcție serioasă, se lipește o fotografie găsită pe Instagram și se servește publicului indignat sub forma unei „revelații”. Realitatea? Un amestec toxic de neglijență, rea-credință și lene intelectuală.
Instagram, sursa preferată a specialiștilor în nimic
Fotografiile cu Ioana-Mădălina Sadovec provin din propriul ei cont de Instagram, unde își exprimă relaxat gusturile pentru universul „Hello Kitty” și estetica japoneză. Adică exact ce face jumătate de planetă: oameni normali, cu conturi personale, care își împărtășesc preferințele, hobby-urile, stilul.
Din acest gest perfect normal, „detectivii” de Facebook au scos o „probă” de incompetență națională: dacă o persoană care iubește Hello Kitty poate fi consilier de stat, atunci „s-a dus țara de râpă”. Doar că problema nu este la țară, ci la cei care nu disting între o poză de Instagram și un CV oficial.
Pe scurt: imaginile private au fost scoase din context, transformate în muniție pentru glume proaste și teorii conspiraționiste, apoi răspândite cu viteza cu care se dă scroll, nu cu viteza cu care se verifică informații.
Când prostia dă share: consecințele unui fake „amuzant”
Unii ar spune că „e doar o glumă”, „un meme simpatic”, „un pamflet spontan al poporului”. În realitate, efectele sunt cât se poate de serioase:
- Imaginea unei persoane reale este călcată în picioare, înainte să apuce măcar să își înceapă liniștit cariera de magistrat.
- Încrederea în instituții este sabotată, prin insinuarea că funcțiile sensibile, precum cele din securitatea națională, ar fi acordate pe criteriul „cine are cele mai roz poze pe Instagram”.
- Este alimentată o cultură a disprețului față de aparențe, în care un sticker Hello Kitty cântărește mai mult decât un examen dat, o facultate terminată sau o numire prin decret.
Iar cei care apasă „Distribuie” devin complici – nu la o glumă, ci la un linșaj subtil, ambalat în poze vesele și texte „spirituale”.
Lecția pe care internetul refuză s-o învețe
Cazul „consilierei Hello Kitty” ar trebui să fie lecție de manual despre cum nu se consumă informație în era rețelelor sociale:
- înainte să urli „scandal național!”, verifici dacă persoana din poze chiar ocupă funcția din titlu;
- înainte să arunci cu ironii, cauți măcar o poză oficială a persoanei despre care se vorbește (în acest caz, Martina Orlea);
- înainte să îți dai cu părerea despre „decăderea statului”, verifici dacă nu cumva ești doar victima unui meme transformat în „știre”.
Publicația Lumea Justiției a făcut ceea ce trebuia să facă oricine cu pretenții de luciditate: a verificat și a demontat povestea. A arătat că tânăra este, de fapt, Ioana-Mădălina Sadovec, procuroare numită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, nu „șefa din umbră a securității naționale”.
Final cu fundiță (dar nu roz): vina nu e la Hello Kitty, ci la noi
În timp ce Ioana-Mădălina Sadovec își începe cariera de magistrat, internetul românesc își continuă cariera de fabrică de fake news cu iz de bârfă de scară de bloc.
Personajele reale – ea, Martina Orlea, magistrații nou-numiți, instituțiile statului – sunt trase într-un carusel de ridicol doar pentru că cineva a decis că este „prea bună poza ca să nu o folosim”.
Adevărul este simplu:
- nu există nicio „consilieră Hello Kitty” la Cotroceni;
- există, în schimb, o tânără procuroare, folosită abuziv ca material de meme;
- iar există, mai ales, o mare masă de oameni care dau „share” înainte să dea „click” pe o sursă serioasă.
Concluzia? Hello Kitty n-are nicio vină. Nici Ioana-Mădălina Sadovec. Nici măcar Martina Orlea. Singurul personaj ridicol în toată povestea rămâne internetul care confundă Instagramul cu Monitorul Oficial și bârfa cu jurnalismul. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
-
Exclusivacum 2 zileCum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum o ziBâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Featuredacum o ziCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Administratieacum 4 zileInvestițiile prioritare pentru comuna Olari, analizate pe teren de conducerea Consiliului Județean Prahova



