Ultima declaratie publica a lui Klaus Iohannis a fost de natura a baga in sperieti lumea civilizata. Chestionat in legatura cu zvonurile privind preluarea sefiei Consiliului European, vataful din Carpati a dat un raspuns grotesc, care mi-a zbarnait in urechi ca un ragait ce face doamnele sa se ridice de la masa. “Eu acum sunt presedintele Romaniei si ma simt foarte confortabil in aceasta postura”. Suna si a sfidare, si a ironie colhoznica, si a cugetare launtrica placuta dupa ce intestinul a ajuns dolofan ca maneca de la cojoc.

Nu presedintele e de vina, ci noi, pentru ca ii permitem

Surprinzator, niciun jurnalist prezent la destainuire nu a a vut prezenta de spirit sa-l intrebe pe Iohannis daca acesta este principalul sau rol in stat, sa se simta confortabil. Nimeni nu s-a gandit sa-l intrebe daca, inainte de toate, n-ar vrea sa se simta si responsabil.

Lideri blegi, tara fara reactii

Este de ajuns sa privesti jemanfisismul cu care Iohannis trateaza zilnic o tara intreaga pentru a-ti da seama care sunt raporturile dintre el si majoritatea romanilor. Ma rog, nu chiar zilnic, pentru ca nu se osteneste sa vina la serviciu zi de zi. Si, chiar daca ar veni, doar n-o sa stea cu fundul lipit de scaun si o lucra la fericirea neamului. Cum sa nu se simta confortabil cand isi poate bate joc, fara repercusiuni, de partidele aflate la putere? Le ia peste picior cu orice ocazie, le tavaleste pe covoare si le calca pe cap, le imputa cate in luna si in stele si doar ca nu le scuipa in ochi. Il credeti vreun prost? Nu, Iohannis este doar un mic ticalos care stie cat sunt de moi liderii acestora, incurcati in dosare in care nu este obligatoriu sa si fie vinovati de ceva. Si atunci, isi permite. Johannis stie, la fel de bine, ca isi poate face de cap multa vreme de acum o inainte, pentru ca natiunea este areactiva. Maraie pe Facebook, mai ies cateva sute la poarta Cotroceniului si-i cer demisia, el devine galant si le ofera un ceai, lumea ii cere demisia, el zice nu si cu asta s-a incheiat conflictul. Cum sa nu se simta confortabil cand, la nevoie, serviciile ii pot pune la dispozitie informatii despre fiecare ministru din Guvern, incepand cu prima zi de scoala si terminand cu ultima carte citita. Sa nu exageram, totusi, asta e valabil doar pentru cei care au mai citit cate o carte. Credeti ca avand atatea date, plus o Justitie la dispozitie, ca de aia o si apara, Johannis n-ar sti ce trebuie sa faca?

Pentru ce a fost ales presedinte?

De ce sa nu se simta confortabil cand poate cere socoteala tuturor fara ca el sa dea socoteala? Ce poate fi mai minunat decat a-l trimite pe Tudorel Toader in desuetudine cu legile Justitiei cu tot? Cum sa nu se simta confortabil cand isi poate permite sa-i reproseze acestuia ca actiunile lui, legale in fond, sunt facute in nume propriu? Si asta, fara vreo replica pe masura din partea ministrului, pe care imi vine sa-l acuz de exces de decenta si prea fina educatie. De ce sa nu se simta confortabil cand are totul la dispozitie si nu isi asuma nicio responsabilitate. Singura lui preocupare majora, din cate a demonstrat pana acum, a fost sa pozeze in aparatorul statului de drept si tra-la-la, ca m-am plictisit sa tot scriu degeaba aceleasi lucruri. A auzit cineva ca ar vrea sa plece in lume, insotit de oameni de afaceri romani, si sa incheie contracte care ne-ar putea umple buzunarele tot mai goale? Nici macar nu stiu daca ar avea locuri unde s-ar putea duce, ca n-am auzit sa fie invitat de cineva. Si nici acasa nu vad sa-i treaca pragul cineva prea des. Cand bati toba ca vrei o Romanie prospera si moderna, te misti, te agiti, te zbati sa-ti promovezi si tara, si interesele ei economice. Stand la gura sobei, la Cotroceni, sau facand naveta pana la Bruxelles ca sa vorbesti vorbe, nu mi se pare o reponsabilitate care sa-ti apese umerii. Johannis, in asemenea imprejurari, e greu sa ma convingi ca raspunsul tau nu a fost o desfidere a intregii tarii. Si nu cred ca pentru asta ai fost ales. (Valentin Boeru).