COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)

Unul dintre cele mai fierbinți evenimente ale ultimei săptămîni, totodată cel mai enigmatic, e întrevederea insuficient explicată dintre șefa DNA și ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, aflat într-o vizită oficială în țara noastră, parte a unui turneu european. O întrevedere neprogramată și care a încălcat toate normele diplomatice imaginabile. Miza trebuie să fi fost uriașă. Aparent cei doi nu au nimic în comun: realitatea e alta, însă, după cum vom arăta în rîndurile care urmează.

După ce informația despre misterioasa întîlnire a apărut în presă pe surse, a venit, cu chiu, cu vai, și confirmarea oficială. Un rol s-ar putea să-l fi jucat chiar premierul Viorica Dăncilă, despre care se aude că l-ar fi întrebat direct pe Le Drian dacă s-a văzut cu Laura Kovesi, iar acesta a confirmat.
Fără apariția în presă a știrii, nu e exclus ca întîlnirea să fi rămas secretă.
Există, de asemenea, informații demne de încredere că întrevederea nu era programată și că ea a avut loc la cererea expresă a lui Kovesi, grație unui lobby făcut de ambasadoarea franceză la București.
O altă informație, că demnitarul francez ar fi primit un exemplar tradus al protocolului dintre SRI și Ministerul Public a fost dezmințită oficial de către DNA.

Rămîne întrebarea: ce anume a dorit Kovesi să-i transmită lui Le Drian atît de important încît să se încalce toate uzanțele diplomatice?
Ipoteza deja lansată, că șefa DNA a implorat sprijinul francezilor în scandalul în care capul său e aproape să cadă e cît se poate de viabilă.
Singurul lucru neclar e de ce a apelat pentru asta la ministrul francez de Externe, de care, aparent, nu o leagă nimic.
De ce nu a transmis rugămintea de a fi ajutată prin ambasadoarea franceză la București?

Răspunsul ar putea avea două componente, în opinia noastră.
Prima, că nu am avut de a face cu o rugăminte.
A doua, că e falsă ideea că Laura Kovesi nu are nimic în comun cu Le Drian.

Kovesi are foarte mult în comun cu el, de fapt.

Amîndoi au avut un rol uriaș în sprijinirea în momente grele a unui gigant francez, Airbus.

Să o luăm metodic.

Pînă anul trecut, actualul externist francez a fost, ani de zile, ministrul apărării.
În această calitate – poate și altele – el a dus o campanie susținută de sprijinire a Airbus, care a trecut în ultimii cîțiva ani prin anumite momente dificile.

Una dintre probleme a fost de ordin economic, mai ales în 2016, cînd una dintre marile componente ale consorțiului, divizia de elicoptere, a fost aproape în colaps.
A doua mare problemă s-a numit EADS, Airbus fiind, alături de Daimler, propietar al companiei pomenite.

EADS a intrat în scandaluri uriașe de corupție, în ultimul deceniu, din cauza practicilor de șpăguire a unor oficiali în schimbul contractelor, și nu doar în România.

Putregaiul s-a extins atît de mult încît nemții de la Daimler și-au vîndut în 2013 participația, iar francezii au decis să schimbe numele EADS, în 2014, considerat prea compromis pentru a fi reabilitat. Șeful EADS, Tom Enders, a fost adus la cîrma companiei-mamă, Airbus, iar următorul pas a fost decizia de a se debarasa de acțiunile deținute la EADS, la fel ca cei de la Daimler. Pentru că EADS devenise o emblemă a corupției, motiv pentru care în 2014 îi fusese schimbat și numele, în Airbus DS.
Acum doi ani, presa relata că, deși Angela Merkel ar fi dorit ca EADS să fie vîndută germanilor de la Rheinmetall Grupul Düsseldorf, Tom Enders a negociat cu fondurile de investiţii americane Kohlberg Kravis Roberts-KKR şi CARLYLE. Anul trecut, în februarie, tranzacția s-a efectuat, finalmente, KKR plătind 1,1 miliarde euro pentru o parte consistentă a EADS.

În paralel cu aceste negocieri pentru vînzarea EADS, cei de la Airbus au negociat din greu și cu ministrul Le Drian.
Cu succes, am spune, pentru că acesta le-a pus în mînă în repetate rînduri contracte babane cu armata franceză. Anul trecut, presa din Hexagon scria chiar că Le Drian le-a făcut un cadou de adio – înainte a părăsi ministerul, devenind ulterior ministru de externe – celor de la Airbus, respectiv un contract de 190 de elicoptere. În martie, Le Drian a vizitat personal sediul Airbus Group, în Marignane, Bouches-du-Rhone, unde a fost întîmpinat ”ca un prieten”, conform mass-media, de președintele diviziei, Guillaume Faury. În 2012, același Le Drian își exprima public regretele pentru eșecul fuziunii EADS-BAE Systems, semn că omul chiar punea suflet în afacerile Airbus. Să mai amintim că în octombrie 2016 Le Drian își anulase o vizită oficială în Polonia de nervi că că aceasta renunțase la o comandă masivă pentru Airbus?

El vizitase, în schimb, în 2015, sediul EADS din Toulouse, nu mult după rebrănduirea firmei, probabil pentru a da un semnal de încredere în viitorul acesteia.

Și acum, marea întrebare: oare ce impact ar fi avut detonarea internațională, de către DNA, a dosarului de corupție EADS, în ultimii 3-4 ani, cînd, așa cum am arătat mai sus, francezii au făcut eforturi să mențină prestigiul firmei pentru a o putea vinde cît mai avantajos și, totodată, pentru a nu crea probleme firmei-mamă, Airbus? Anul trecut, reamintim, Austria a declanșat o anchetă de corupție în legătură cu Airbus, acuzată că a umflat un contract de avioane Eurofighter, între suspecți fiind și fostul șef al EADS, Tom Enders. În plus, austriecii cer returnarea a aproape 200 de milioane de euro.

Fără îndoială, efectul ar fi fost devastator. Sufocată de mai multe anchete de corupție și cu probleme economice majore, Airbus ar fi putut rata vînzarea EADS și alte obiective.

Din fericire, cineva din România a avut grijă ca firma ”prietenă” a lui Le Drian să nu aibă nicio problemă de corupție la noi. Mai ales că orice problemă a Airbus s-ar fi spart în capul lui Le Drian, marele lor furnizor de contracte din bani publici.

Vînzarea EADS a mers șnur.

Acum, însă, acel ”cineva” are propriile probleme majore.
Cum să nu ceri sprijinul celui căruia i-ai dat o mînă de ajutor în momente grele?
Pentru ca ambasadoarea franceză să încalce uzanțele și să îi transmită ministrului Le Drian că e musai să o primească pe Kovesi, trebuie ca ea să fi știut că subiectul implică chestiuni extrem de grele.
Atît de grele încît nu e clar dacă Laura Kovesi o fi venit la întîlnire cu rugăminți sau, dimpotrivă, cu amenințări. (Irinel I.).