Connect with us

Actualitate

EXCLUSIV/ MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE ACTIONAT IN INSTANTA pentru tratament discriminatoriu fata de foștii militari angajati, trecuți în rezervă la vârsta de 40 de ani, din motive neimputabile lor

Incisiv

Publicat

pe

Incisiv de Prahova a tras mai multe semnale de alarma privind discriminarea fostilor angajati militari trecuti in rezerva la varsta de 40 de ani, din motive neimputabile lor.

Iata ca, MApN  a fost anctionat in instanta de catre acesti pentru castigarea unor drepturi refuzate ilegal.

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatii_____cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură  la Cabinet avocat Wolf Iuliana, din Bucuresti soseaua Panduri nr.71, sectorul 5, reprezentați convențional de apărător ales avocat Wolf Iuliana, avocat titular al Cabinetului de avocatură Wolf Iuliana, conform contractului de asistență juridică nr. 413 din 10.02.2018 și anexei nr.1 la acesta, care face parte integrantă din contract, formulăm în contradictoriu cu MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în Bucureşti, str. Izvor, nr.110, sector 5, cod 050561 și

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în Piata Valter Maracineanu nr. 1-3, sector 1, cod 010155 București, pentru ca prin hotărârea ce o veți pronunța să:

– Obligați pârâtul Ministerul Apărării Naționalesă recunoască reclamanților aceleași drepturi cu ale persoanelor de aceeași  încadrare și vechime care se află în activitate la această dată, așa cum prevăd disp art.16 respectiv art 21 din Legea 223/24.07.2015.

În speță solicităm ca nouă, reclamanților, cărora le-au încetat raporturile de muncă în domeniul militar, conform legilor în vigoare la acea dată prin ajungerea la vârsta maximă prevăzută, precum si celor care au incetat raporturile de munca inainte de ajungerea la varsta prevazuta de lege, , să ne fie recunoscute aceleasi drepturi ca ale militarilor aflati in activitate , respectiv :

-recunoașterea perioadei lucrate în condiții de muncă, așa cum sunt prevăzute la art. 21 inainte de limita standard de pensionare (condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii de muncă) și

– reducerea vârstei standard de pensionare, prevăzută art. 16 din Legea 223/24.07.2015 cu perioada lucrata in aceste conditii ,potrivit disp art 21  din Legea 223/2015

Considerăm că prin articolele mai sus invocate se încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, solicitând să constatați că norma criticată NU se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație reglementată de ipoteza acesteia, instituind astfel o discriminare, pe considerentul aflării în activitate a persoanelor beneficiare în prezent ale acestei legi.

 

Motive de fapt:

În susținerea solicitării noastre înțelegem să invocăm, în afara PRINCIPIILOR care au fundamentat apariția Legii 223/2015, respectiv art 2: principiul unicității și cel al egalității, și de dreptul CONSTITUTIONAL prevăzut la art.16 alin.1 si 2: (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2)Nimeni nu este mai presus de lege.

Se acordă un tratament discriminatoriu foștilor militari angajati, trecuți în rezervă la vârsta de 40 de ani, din motive neimputabile lor (conf. Leg. 384/2006, art.45), față de cei în activitate, cu privire la pensiile militare (Leg.223/2015.art.21), și care la vechime egală în armată și în viața civilă, cei în activitate beneficiază de scăderea grupei de muncă, iar cei trecuți în rezerva nu.

Potrivit principiilor care au fundamentat apariția legii 223/2015, aceasta urma să asigure tuturor participanților la sistemul de pensii militare de stat AFLAȚI ÎN ACEEAȘI SITUAȚIE JURIDICA ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DREPTURILE OBLIGAȚIILE, un tratament NEDISCRIMINATORIU.

Prevederile art.16 alin.1, tocmai discriminează aceste persoane, aflate în aceeași situație juridică, dând aplicabilitate disp. art. 21 doar persoanelor aflate ÎN ACTIVITATE.

În cele ce urmează vom arăta instanței că subsemnații ne aflăm în aceeași situație juridică ca și persoanele ÎN ACTIVITATE, beneficiare în prezent de disp. Leg. 223/2015, întrucat faptul că NU ne aflăm în activitate la această dată NU este o împrejurare imputabilă nouă ci dimpotrivă, ne aflăm în situația în care am fost scoși afară din sistem ca urmare a faptului că am atins vârsta maximă prevăzută la acea dată de disp. Leg. 384/2006, art.45, deci independent de voința noastră și mai mult fără a ne fi fost reparat acest disconfort printr-o normă legală, deși ne aflam în aceeași situație juridică la data aplicării acesteia.

În aceeași situație se află și militarii care au încetat raporturile de muncă cu puțin timp înainte de atingerea vârstei maxime de 40 ani, cunoscând că la finalul contractului, legea nu prevedea nici o oportunitate de reconversie profesională sau reangajare în condițiiavantajoase și cu recunoașterea vechimii avute, nebeneficiind nici de somaj, au considerat o oportunitate accesarea primei oferte de muncă,  făcând astfel un compromis în condițiile în care la sfârșitul perioadei contractuale ar fi urmat o perioadă nedeterminată în care ar fi căutat un loc de muncă interval in care nu ar fi primit niciun ajutor banesc de la stat Deși am îndeplinit misiuni specifice atât pe timp de pace, cât și prin participarea la misiuni în Teatrele de Operații ca și cei activi la această dată, potrivit legii existente, noi soldații și gradații voluntari de la acea vreme nu suntem asimilați ca vechime și grupe de muncă celor activi la această dată, care reprezintă un corp distinct de personal militar cu statut propriu.

Mai mult decât atât se poate demonstra ca fisele posturilor de la acea vreme sunt similare cu ale celor aflați în activitatea la această dată, spre exemplu: mecanicul conductor de TAB, specialistul pe utilaje de geniu, soferul etc., ceea ce demonstrează că și principiul egalității este încălcat prin faptul că participanții la sistemul de pensii militare sunt tratati discriminatoriu deși au prestat aceleași activități.

Dealungul anilor, prin acte normative succesive, au fost reglementate drepturile și obligatiile noastre, ale militarilor angajati pe bază de contract, Ministerul Apărării Naționale fiind permanent preocupat ca în conformitate cu observațiile desprinse din practică, să remedieze lipsurile și să creeze un echilibru între modul în care a fost abordată situația acestei categorii de militari care avea aceleași drepturi și obligații cu cei în activitate.

Pentru o scurtă perioadă, încercand să repare nedreptatea făcută, a acordat posibilitatea reangajării celor ieșiți din sistem la 45 ani. De aceasta posibilitate, noi cei care am fost trecuti in rezerva la 45 de ani  am beneficiat insa foarte putin timp intrucat dispozitiile Legii 82/2015  conditionau  in continuare posibilitatea reangajarii pana la implinirea maxima a varstei de 46 ani asadar,in ceea ce ne priveste aveam ,potrivit disp Legii 82/2015 posibilitatea REANGAJARII practic pentru inca un an .

În speța de față subsemnații am fost sergenți reangajați pe bază de contract, potrivit titulaturii din anii 1990-1993, respectiv militari angajați pe bază de contract potrivit dispozitiilor legale ulterioare din anii 1993-2006, cand prin aparitia Legii 384/2006 s-a reglementat situația militarilor mai sus menționați, printr-un statut propriu.

Astfel, HG 1030/1990, autorizează Ministerul Apărării Naţionale să angajeze militari pe bază de contract, iar Hotărârea 503/23.09.1993, a prevăzut la art.1 posibilitatea completării necesarului armatei cu personal de specialitate, prin angajarea pe bază de contract, în unele funcții de maiștri militari și subofițeri, a persoanelor din rândul tinerilor care au satisfăcut stagiu militar.

Art. 2 a atribuit persoanelor angajate pe bază de contract calitatea de militar ”Persoanele angajate potrivit art. 1 au calitatea de militar” aceștia supunându-se legilor şi regulamentelor militare, iar art, 4 din aceeași hotărâre a prevăzut că “Timpul în care o persoană desfăşoară activitatea în armata ca militar angajat constituie vechime în muncă. Militarii angajaţi pe bază de contract beneficiază de drepturile stabilite de reglementările legale în vigoare, precum şi de compensaţia de hrană, concedii de odihnă şi medicale plătite integral, de pensii de invaliditate şi de alocaţie de stat pentru copii, potrivit legii.”

Instrucțiunile privind angajarea militarilor pe bază de contract în armată, principalele îndatoriri și drepturi ce revin acestor militari,  au fost aprobate prin Ordinul general al ministrului apărării naționale nr. O.G. 10/1994, ordin care reprezintă un  act normativ specific ce vine în aplicarea HG 503/1994, printre altele acest act normativ reglementand două situatii privind vârsta până la care pot fi  menţinuţi în activitate aceşti militari: 35 ani militarii luptătorii şi 45 ani militarii specialişti.

În anul 1995, Legea 80 reglementează statutul cadrelor militare, însă aceasta nu îi menționa și pe sergenții reangajați,ulterior, prin legea 138/1999, la art.7, militarii angajați pe bază de contract, încadrați în funcții de maiștri militari sau subofițeri, primesc solda funcțiilor pe care sunt încadrați, ceea ce înseamnă ca ei sunt asimilați, ca și drepturi salariale, subofițerilor .

Un act normative din care rezulta fara echivoc calitatea de militar a militarilor angajaţi pe bază de contract este Legea46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare  care la la art. 3 stabileşte: “sunt considerați în serviciul militar și cetățenii români, bărbați și femei, care fac parte din cadrele în activitate, elevii și studenții instituțiilor militare de învățământ și militarii angajați pe bază de contract.  Timpul cât o persoană îndeplinește serviciul militar constituie vechime în muncă”

Odata cu aparitia  OG nr. 90/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr 80/1995 privind Statutul cadrelor militare la art. 1081, întărindu-se ideea de apartenenţă la sistemul militar şi a acestui corp profesional,  se creeaza totusi si prima nedreptate acestora intrucat norma de drept ,astfel cum a fost reglementata comite un abuz înlocuind un grad dobândit legal cu un altul inferior, încălcând, astfel, un drept patrimonial care nu poate fi pierdut decât pentru cauză penală:

 “Gradul de sergent acordat militarilor din Ministerul Apărării Naționale până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se înlocuiește cu gradul de caporal” .

Asadar ,in 1999 avem o lege care  reglementează statutul cadrelor militare,recunoscand si gardul de sergent militarilor angajati pe baza de contract,pentru ca ulterior,in 2001 prin OG 90 acestia sa fie practic retrogradati  la grad de caporal  desi ,astfel cum am aratat ,gradul este un drept patrimonial si NU poate fi pierdut decat pentru cauza penala.

 

“Degradarea militară

(1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

(2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă.

(3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în retragere pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.”

 

În anul 2001, legea 164, privind pensiile militare de stat, recunoștea la art. 17 vechimea pentru perioada în care militarul angajat pe bază de contract a avut calitatea de cadru militar, neacordând însă beneficiul pensiei anticipate ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare prin fructificarea perioadei lucrate în condiții deosebite de muncă, iar cei cărora le încetau contractele de muncă la atingerea vârstei de 40 ani și nu au avut calitatea de cadru militar neavând o lege în acest sens, nu beneficiau de nici un drept privind perioada lucrată, urmând să își obțină drepturile de pensionare la împlinirea vârstei standard de pensionare din sistemul public de pensii.

Legea 384/2006 a reglementat statutul soldaților și gradaților voluntari acordându-le unele drepturi suplimentare. Cu toate acestea a instituit un plafon maxim de vârstă în acest sistem condiționându-ne încetarea raporturilor de muncă la implinirea vârstei de 40 ani,  fără drept de pensie anticipată, iar disp. art. 21 raportat la disp. art. 16, alin 1, din Legea 223/2015, ne fac imposibilă reducerea vârstei standard de pensionare cu perioada lucrată în condiții de munca, restrictionand aplicabilitatea acestor două articole de situația persoanei solicitante de a fi în activitate.

Ulterior, art. 18 din Legea 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști se modifică și se completează prin legea 51/2010, considerând perioada lucratâ în armată, vechime în serviciul militar și se va lua în calcul la stabilirea pensiei militare de stat:

 „Art.18
(1) Vechimea in serviciu in calitate de soldat sau gradat voluntar este considerata vechime in serviciul militar si se ia in calcul la stabilirea pensiei, conform prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Soldatii si gradatii voluntari beneficiaza de incadrarea in conditii deosebite, speciale si alte conditii a activitatii pe care o desfasoara sau a locului de munca unde lucreaza, conform legislatiei aplicabile cadrelor militare in activitate. Perioada in care soldatii si gradatii voluntari participa la misiuni in afara teritoriului statului roman se considera dublu la calculul vechimii in serviciul militar. 

(3) Stagiul de cotizare realizat in sistemul public de pensii in perioada 24 decembrie 2006 si pana la intrarea in vigoare a prezentei legi constituie vechime in serviciu si se valorifica la stabilirea pensiei conform prevederilor Legii nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.” 

Ceea ce dorim să arătăm prin menționarea textelor de lege de mai sus este că Ministerul Apărării Naționale, în calitatea sa de inițiator al proiectelor de legi care țin de sistemul national de apărare, prin ordinele și ordonanțele emise, dublate de norme de aplicare date de acesta în calitatea sa de minister de resort, conferă acestuia legitimarea procesuala pasivă în prezenta cauză.

Din practica de zi cu zi, Ministerul Apărării Naționale, analizând ineficiența condiționării contractelor de muncă de împlinirea vârstei de 40 ani a militarului angajat, raportat la sumele de bani pe care instituția le-a cheltuit cu pregătirea, instruirea, echipamentele și utilajele specifice, pentru ca la vârsta de40 ani angajatul să fie fără drept de apel scos din sistem, a constatat că atingerea pragului de vârstă impus în lege a scos din sistem oameni specializați pe diverse segmente specifice domeniului militar, astfel că vârsta maximă a fost majorată consecutiv la 45 ani, ajungându-se în prezent la vârsta de 55 ani.

La această dată există posibilitatea ca o persoană din rândul soldaților gradați voluntari să intre în rândurile cadrelor militare ca subofițeri, ceea ce ar duce la recunoașterea tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din calitatea de cadru militar, lucru care crează din nou pentru subsemnații o discriminare, în condițiile în care la împlinirea vărstei de 40 ani, nouă subsemnaților NU ne-a fost respectat nici măcar dreptul de reconversie profesională, după ieșirea din sistem, fiecare descurcându-ne cum am putut.In 2006, la apariţia Legii 384, militarii specialişti care se apropiau de vârsta de 40 ani au fost puşi în faţa unei situaţii extrem de delicate, fără să fie pregătiţi pentru acest lucru, fără un studiu de impact, fără să fie prinşi în măsuri de reconversie profesională aşa cum prevedea legea,motiv pentru care unii dintre noi am fost pusi in situatia in care ,putin inainte de a atinge varsta de 40 ani sa incepem sa cautam modalitati de a ne intretine familiile noua fiindu-ne interzis prin lege(prin contract) interzicerea oricaror activităţi care ne-ar fi putut aduce venituri suplimentare;

Legislația anterioară obliga persoanele intrate cu contract în sistem, parte din aceștia având chiar și studii superioare, să înceteze raportul de muncă la vârsta de 40 ani, subsemnații  găsindu-ne în situația în care după 15-20 ani de muncă efectivă în armată să nu avem dreptul de a ieși la pensie nici măcar cu ea diminuată, așa cum puteau și pot în momentul de față ofițerii și subofițerii, aceștia având statut de cadre militare.

Odată cu apariția Legii 223/2015 se poate observa că M.Ap.N. și Guvernul au uitat din nou de foștii militari angajați pe baza de contract care,trecuți în rezervă la vârstele expres prevazute in legislatiile anterioare, din motive neimputabile lor, nu au putut beneficia beneficia de scăderea vârstei standard de pensionare cu perioada lucrată in condiții speciale (conf.Lg.223/2015.art.21), cu toate că subsemnatii am  realizat vechimea în specialitate de minim 15 ani, așa cum se cere în legea pensiilor militare (Leg.223/2015.art16).

Se acordă un tratament discriminatoriu foștilor militari angajați, trecuți în rezervă la vârsta de prevazuta de legilslatia la acel moment ,din motive neimputabile lor, față de cei în activitate la această dată, cu referire la scăderea vârstei standard de pensionare cu perioada lucrată în condiții de munca (Leg.223/2015.art.21), în care la vechimi egale în armată și în viața civilă cei în activitate beneficiază de scăderea grupei de muncă, iar cei în rezervă nu.

Ar trebui să se respecte măcar art.2.lit.b din Leg.223/2015, pentru care pârâtul nici până acum nu a adus modificări la legea pensiilor militare, nu a venit cu reglementări în acest sens în condițiile în care subsemnații nu am beneficiat de ordonanțe, salarii compensatorii, pensie anticipată, pensie anticipată parțial, așa cum beneficiază cei în activitate conform Lg.223/2015 .

Instituirea pensiei de serviciu pentru militari nu reprezintă un privilegiu, ci o compensaţie parţială a inconvenientelor care rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie sa se supună militarii, care sunt mult mai severe şi mai restrictive decât pentru celelalte categorii de beneficiari ai sistemului de pensii;

Discriminarea în legea noastră apare și în raport cu celelalte sisteme de pensii potrivit cărora, cu titlu de exemplu: legea pensiilor magistraților sau sistemul public de pensii, prevăd aceleași drepturi persoanelor beneficiare aflate în aceeași situație juridică:

“art 85-din Legea 303/2004 prevede-constituie vechime în magistratură (…)perioada în care o persoană a fost avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al ConsiliuluiLegislativ, potrivit prezentei legi”;

sau

În sistemul public de pensii: sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii bazat pe un singur principiu valabil pentru toate categoriile de contribuabili, respectiv principiul contributivității:

“ I. a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă; b funcționarii publici; d) alte persoane care realizează venituri asimilate salariilor pentru care se datorează contribuție de asigurări sociale…..III. persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri; IV. persoanele care realizează venituri din activități independente, pentru care se datorează contribuție de asigurări sociale, conform prevederilor Codului fiscal. ……. (2) Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.”

Discriminarea în legea noastră apare și în raport cu dispozitiile codului muncii unde se poate observa inexistenţa reglementarilor pentru  militari, cuvantul muncă fiind înlocuit cu precizarea constituţională, că ei prestează o” activitate pentru îndeplinirea indatoririlor”, care nu poate fi taxată drept „ muncă forţată” ( Constitutia Romaniei art. 42  alin 1 si 2).

Legea 223 din 2015 face practic referire numai la militarii în activitate iar noi, cei plecați din sistem, nu pentru un motiv imputabil nouă ci în baza unei legi pe care însuși Ministerul Apărării Naționale a tot amendat-o prin ordine și ordonante succesive, care au majorat termenul contractului, putem beneficia de pensie militară de serviciu numai la împlinirea vârstei standard de pensionare.

Art 2, lit. f, din Legea 223/2015 mentioneaza “f) principiul recunostinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei, cum a fost facută această lege pentru o reparație morală, a noastră a celor care am fost deschizători de drumuri în această meserie, noi cei care ne- am asumat prin jurământ obligatia de a ne apara țara in exercitarea atribuţiilor CHIAR CU PREȚUL VIEȚII (contract plătit cu viaţa în teatrele de operaţii unde dintre cei 29 de militari decedaţi 21 au fost din rândul SGP, fără să socotim cei peste 100 de răniţi, din care mare parte răniţi foarte grav, nu numai fizic), această categorie profesională este considerată în activitate 24 ore din 24.

Probe: înscrisuri,

In temeiul dispozitiilor legale 453 ncpc solicitam sa obligati paratul la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza.

In drept:

Legea 223/2015, HG1030/1990, HG503/1993, Legea 80 /1995, OG91/2001; Legea 164/2001, Legea 384/2006, Legea 51/2010, Legea 82/2015 Ordinul ministrului  apărării naţionale nr. 123/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar;

-art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice tratarea in mod diferit a persoanelor aflate in situatii comparabile (dosar CEDO/18.02.1991 Fredin contra Suedia nr.1, seria A, nr.192 si Dosar/23.11.1993 Van der Mussele contra Belgia, seria A nr.70) in speţă militari şi magistraţi;

– Decizia Curţii Constituţionale nr. 6/2013 „principiul egalităţii în drepturi impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim juridic, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat”;

– aplicarea prevederilor OG nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, în vigoare la acea dată, dealtfel nici acum nu este abrogată;

–  prevederile Constitutiei Romaniei: art.1 alin.5,  art.4 alin.1, art.16 alin.1 si 2, art.41 alin. 2, art.42 alin.1 si 2 şi art.118 alin.1 coroborat cu art.61 alin.1.

Depunem prezenta in 3 exemplare, două pentru comunicare si unul pentru instanta. (Irinel I.).

 

 

Actualitate

Sfaturi pentru a cumpara parfumuri originale și nu contrafacute

Publicat

pe

De

Parfumurile sunt precum vinurile industriei cosmetice. Există de la parfumuri ieftine, cu un preț de câteva zeci de lei, și până la parfumuri de mii de euro. Diferența se face în funcție de cât de sofisticate sunt ingredientele, cât de cunoscut de brandul care produce acele parfumuri, de cantitățile exacte, de rafinamentul preparării etc. Parfumierii se consideră pe sine artiști, mai degrabă decât creatori de cosmetice.

 

Și, dacă ținem cont că mirosul este un mijloc de percepție la fel ca văzul și auzul, putem conchide că, într-o oarecare măsură, un parfum bun este o operă de artă, în funcție de cât de sofisticată este. Dar să lăsăm deoparte aspectul artistic și să vedem, mai practic, cum putem face să cumpărăm parfumuri originale și să nu cădem în capcana în care cad de multe ori și iubitorii de artă care cumpără falsuri.

Cumpără parfumuri originale întotdeauna din magazine cu reputație ireproșabilă! Acest tip de produs este predispus la falsificare într-o mai mare măsură decât multe altele. De aceea, ar trebui să cumpărăm doar din magazine care și-au creat deja o reputație bună, serioasă, care își aleg cu grijă furnizorii, dacă vrem să achiziționăm parfumuri originale. Niciodată nu cumpăra ”în orb” un parfum. Dacă nu poți cumpăra dintr-un magazin fizic și trebuie să faci achiziția online, revin la punctul anterior: să fie dintr-un magazin/de pe un site cu o reputație bună, care nu ar risca un scandal mediatic dacă ar vinde altceva decât parfumuri originale. Așadar, nu de pe Olx, nu de pe Okazii, nu de pe site-uri apărute ”alaltăieri” pe Internet. Și niciodată de la colțul străzii, de la ”un băiat”, care le are de la un prieten ”de pe Germania sau Franța”.

 

În plus, chiar dacă nu cumperi dintr-un magazin fizic, ca Sephora sau Douglas, de exemplu, ci de pe un site, ca elefant sau eMAG, măcar ai certitudinea că, la primirea pachetului, dacă observi ceva în neregulă cu parfumul comandat, poți face retur produsului și îți recuperezi banii. Ai termen 30 de zile de la data primirii coletului să returnezi produsul fără să dai explicații și fără să fii întrebat de ce faci asta.

 

 

 

Citeste in continuare

Actualitate

EXCLUSIV/Fost șef la contraspionaj din SRI depune plangere penala impotriva procurorilor de la unitatea de “elita” a DNA din Ploiesti

Incisiv

Publicat

pe

De

Tortura, compromiterea intereselor justitiei si divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

Ofiterii SRI, Florea Daniel- Mr ® si Gulianu Florin –col ® au fost abuzati de perchezitii ilegale tipic securiste ordonate de procurorul Negulescu Mircea, perchezitii semnate de judecatorul de drepturi si liberatati – lt. TRANDAFIRESCU ZINICA, lt. in 1989 la Securitatea Prahova in Serviciul 2, ulterior admisa in magistratura. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis definitiv si irevocabil ca judecatoarea Zinica Trandafirescu (fosta Ionita) care a avut calitatea de lucrator al Securitatii inainte de 1989.

Actiunea a decurs riguros dupa manualele de securitate de la Scoala de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Bucuresti – Baneasa. S-au luat trei bucati ofiteri de la Prahova care maraiau in front, nu vedeau corect „linia partidului”, au fost identificati pe langa ei cativa sicofanti care – din diferite motive (ranchiuna, servilism, speranta obtinerii unei recompense) – s-au aratat dispusi sa scrie cate in luna si stele despre acesti marsavi deviationisti si inceputul era deja promitator.

A intrat in scena securistul Marin Constantin (in fapt cel care nu avea loc de ei) si a „trantit” colo un raport pe cinste la conducerea SRI, in care, cu manie proletara, i-a infierat aspru, dar dur, pe nevolnici, mai ales ca astia incepusera sa-i dibuiasca exact averea imobiliara, plus mobile, utilitati si autoturisme de aproximativ un milion de euro, din care vreo jumatate nu avea cum sa o justifice cu veniturile legale.

Si, ca sa se apere, ce-i este mai drag securistului? Sa acuze! In afara de mult-fumata „are tendinte de palavrageala!”, Marin a fost mai simandicos: ca, chipurile, banditii nu au raportat ierarhic in mod corect cu privire la anumite actiuni personale care au implicat calitatea profesionala si date cunoscute in virtutea atributiilor de serviciu, inducand in mod nejustificat existenta unor disfunctii si situatii contrainformative” (seful de sector), iar ofiterului cu securitatea interna (ulterior promovat in functia de sef birou urmare castigarii concursului profesional) reprosindu-i-se ca a actionat, culmea, conform fisei postului, necazul fiind insa ca informatiile cam deranjau.

Dupa aceea tov. Marin (asa cum singur recunoaste intr-o declaratie din 24.10.2014 data la DNA Bucuresti in ds. nr. 109/P/2014 format la denuntul ofiterilor nemultumiti), trece la lectia a doua din manualul de „Dezinformare” si miorlaie pe la fila a 3-a ca: „In aceasta perioada, am sesizat ca, din interiorul intitutiei, sunt diseminate informatii in exterior, motiv pentru care am facut un raport catre conducerea SRI, care a ordonat o ancheta interna” ale carei rezultate, coroborate cu cele despre interesul nepermis al ofiterilor despre averea sa secreta (desi si-o publicase singur pe internet!), „sigur sau alaturi de ele au stat la baza masurilor dispuse fata de ofiterii mentionati (adica eliberarea din functie, sanctionarea si mutarea disciplinara, retragerea avizului de securitate si trecerea in rezerva a col. Gulianu Florin si mr. Florea Daniel).

Dupa simulacrul de verificare speciala cu final dictat de Coldea (trecerea in rezerva), cei nedreptatiti au sesizat Comisia SRI (Sa traiti domnule Pop!), instantele, organele de urmarire penala, CNSAS, Presedintia Romaniei etc., desi s-a incercat influentarea declaratiilor lor si retragerea plangerilor penale, ori li s-a atras atentia sa se potoleasca, presiunile asupra celor trei si dorinta SRI de razbunare impotriva lor s-a mentinut la cote ridicate.

Starea de inflamare a superinstelatilor generali a luat proportii si din cauza adevarurilor usturatoare scrise si spuse de mr. Florea Daniel la B1 TV, Nasul TV sau Unde TV, impreuna cu fostul ofiter SRI, Adrian Radu (N.R- actualul director general al ziarului Incisiv de Prahova).

Si ca sa vedeti cum se leaga lucrurile si se confirma integral asertiunea ca se lucreaza securistic, In data de 27.01.2016, ora 07,00, proprietatile si familiile celor fosti trei ofiteri SRI au fost supuse unor perchezitii domiciliare, presa de casa anuntandu-le cu o jumatate de ora inainte de a incepe!

Inca de la inceput, ofiterii SRI au solicitat ofiterilor de politie judiciara sa li se aduca la cunostinta care sunt motivele perchezitiilor, care este cauza penala/incadrarea juridica a faptelor, scopul mandatului, persoanele suspectate sau suspectii / inculpatii, calitatea lor procesuala si a sotiilor (a mr. Florea fiind ofiter SRI activ!), toate fiind intrebari pertinente, bazate pe dispozitiile Codului de procedura penala. Li s-a spus ca nu au nicio calitate procesuala si li s-a cerut sa predau inscrisuri si bunuri ce intereseaza „cauza”. Neintelegand si nerezultand despre ce cauza este vorba, asa cum am aratat mai sus, nici ofiterii de politie judiciara nu au stiut ce sa raspunda, cerand de-avalama: laptopuri, alte medii de stocare, telefoanele mobile, plangeri impotriva unor procurori, judecatori sau ofiteri de politie, documente clasificate, agende si insemnari ce pot interesa „cauza”, arme, munitie, droguri, substante sau orice alte materiale interzise la detinere … Zau, te crucesti! Pai,

  1. In primul rand, astea-s de competenta DIICOT!!
  2. In al doilea rand, deoarece habar n-aveau care este cauza si scopul efectuarii perchezitiei” (viol, talharie, fals, omor etc.), asa cum prevede legea, cei perchezitionati puteau pune la dispozitie: frigidere, chiloti, biciclete, patine cu rotile, cutite de bucatarie, facturi, bonuri fiscale etc.

Pentru ca solicitarea era generala – politistii judiciari neputand sa faca o precizare privind obiectele sau inscrisurile vizate si, in plus, pentru ca nu aveau nimic de ascuns – toti cei trei (Gulianu, Florea si S. P.) au fost la dispozitia politistilor tot domiciliul, au fost de acord cu perchezitia, nu au dorit sa fie asistati de martori / persoane de incredere sau avocati.

Un abuz inimaginabil s-a comis la domiciliul mr. Florea Daniel de unde s-au ridicat bunurile si actele conform descrierii din procesele verbale incheiate cu ocazia perchezitiei (telefoane mobile – personale, ale sotiei, ale celor doua fetite minore, laptop, unitate PC, tabletele copiiilor, inscrisuri), astfel ca nici astazi nu i s-a raspuns – nici de catre parchet, nici de catre instante – despre motivul perchezionarii intregii familii si al deposedarii tuturor membrilor acesteia, fara nicio ratiune ori diferentiere, de bunuri si inscrisuri.

Am considerat ca regimul stalinist este o perioada revoluta! Ne-am inselat amarnic!

Va prezint pe intelesul tuturor cele mai importante motive de nelegalitate observate de noi si avocatii cu care ne-am consultat (acestea fiind exemplificative si nu limitative).

Cititi cu atentie, ca nu-i de gluma!

  1. Motivul de nelegalitate constand in violarea vietii private a familiilor fostilor ofiteri SRI si a domiciliului unui militar.

Cu certa / neindoielnica evidenta, a fost direct vizata de perchezitii si sotia mr. (r) Florea Daniel, mr. Florea Malina, militar cu grad de ofiter la UM 0735 Ploiesti (culmea, unitate … SRI), situatie in care, conform prevederilor art. 56 alin. (4) C. proc. pen. perchezitia domiciliara a unui militar trebuia ceruta de procurorul militar competent, astfel incat mandatul de perchezitie domiciliara este nul in ceea ce o priveste pe ea si bunurile sale.

  1. Motivul de nelegalitate constand in incuviintarea perchezitiei domiciliare pentru fapte care au primit alta incadrare juridica ori sunt prevazute de alte norme penale.

Prin citatia emisa in dosarul nr. 150/P/2014 a DNA-ST Ploiesti, redactata in data de 01.02.2016,  li s-a adus la cunostinta calitatea de martori in cauza, in aceasta efectuandu-se cercetari cu privire la savarsirea infractiunii de santaj prevazuta de art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 rap., la art. 207 alin 1 din Cp, calitatea de martor avand-o cei trei fosti ofiteri SRI  si nu intreaga familie a fiecaruia.

  1. Motivul de nelegalitate costand in incuviintarea perchezitiei domiciliare cu violarea art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului si a art. 1 din Protocolul aditional nr. 12 la Conventie, precum si a art. 100, raportat la art. 97 din C. proc. pen .

Prin incuviintarea perchezitei (incluzand posibilitatea ridicarii de obiecte), au fost violate dispozitiile art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului si ale art. 1 din Protoculul aditional nr. 12 din Conventie (privind dreptul la respectarea vietii private, dreptul la respectarea domiciliului si dreptul  la respectarea proprietatii), cat si ale art. 100 raportat la art. 97 C. proc. pen.

Astfel, incuviintarea efectuarii perchezitiei si posibilitatea ridicarii de bunuri constituie ingerinte in dreptul la respectarea vietii private, dreptul la respectarea domicliului si la respectarea bunurilor. Pentru ca o ingerinta sa nu devina violare, este necesar, intre altele, ca ea sa fie prevazuta de lege si sa fie necesara intr-o scocietate democratica.

Ingerinta nu este prevazuta de lege, deoarece incalca principiul nevinovatiei si al bunei credinte.

De asemenea, ingerinta nu este necesara intr-o societate democratica.

Pe de o parte, ingerinta nu raspunde unei nevoi sociale imperioase. Astfel, intr-o societate democratica, o ingerinta in exercitarea drepturilor omului este permisa nunai daca ea reprezinta singura cale pentru atingerea scopului legitim urmarit (si care aici este fapturirea justitiei). Daca scopul legitim urmarit poate fi atins si in alt mod decat printr-o ingerinta in drepturile individuale, atunci ingerinta nu este necesara intr-o societate  democratica si se transforma in violarea drepturilor. Aceeasi este si filozofia art. 100 raportat la art. 97 C. proc. pen., care reglementeaza mai intai audierea martoruluiulterior cererea organului judiciar de predare a obiectelor sau inscrisurilor ce pot servi ca mijloace de proba, iar perchezitia se dispune numai in subsidiaradica  in cazul in care persoana careia i s-a cerut predarea, tagaduieste existenta ori detinerea bunurilor sau inscrisurilor ori exista indicii temeinice ca efectuarea perchezitiei este necesara. Or, cei trei nu au fost audiati ca martori inaintea perchezitiei din 27.01.2016 si nu li s-a cerut niciodata de organul judiciar predarea de bunuri si inscrisuri, neexistand absolut niciun indiciu ca perchezitia era necesara.  In urma perchezitiei au fost ridicate de organele judiciare, pentru studiere daca vor fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal, obiectele mentionate in procesele verbale atasate. Faptul ca au fost ridicate, de-a valma, mai multe obiecte despre care nu s-a stabilit ca au legatura cu cauza (care cauza?!), dovedeste ca organul judiciare nu a avut indicii rezonabile cu privire la detinerea de catre cei nominalizati ori familiile lor, a unor probe utile cauzei 150/P/2014.

Pe de alta parte, tot sub aspectul necesitatii intr-o societate democratica, ingerinta nu este motivata convingator si obiectiv, aspect care rezulta din lipsa mentionarii scopului pentru care s-a efectuat procedura si care anume erau obiectele vizate pentru a fi ridicate de organele judiciareContinutul mandatelor de perchezitie domiciliara emise de securista Trandafirescu Zinica (unul totalmente generalist) nu intruneste conditiile de forma si fond cerute de lege – conform art 158, alin (7) lit. e, h si i, coroborat cu prevederile art. 159 alin. (13) C. proc. pen. Probabil, insa, ca avocatul Daniel Trandafirescu, baiatul doamnei judecator de drepturi si libertati, avea nevoie si el de o masura mai blanda in procesul de contrabanda cu tigari si spalare de bani.

Percheziţia domiciliară se poate dispune dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, iar obţinerea acestor probe este necesară şi proporţională pentru buna desfăşurare a procesului penal. De asemenea, este posibilă dispunerea percheziţiei domiciliare în scopul conservării urmelor săvârşirii infracţiunii sau prinderii suspectului ori inculpatului, cei trei nefiind nici una, nici alta .

În ceea ce privește caracterul necesar și proporțional al percheziției domiciliare facem câteva precizări:

                Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează că:

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

(2) Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Este evident faptul că percheziţia constituie o ingerinţă a statului în dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Pentru a nu contraveni art. 8 din Convenție, această ingerință trebuie să îndeplinească trei condiţii cumulative, și anume:

-să fie prevăzută de lege,

-să vizeze un scop legitim şi

-să fie necesară într-o societate democratică.

Jurisprudența instanței de la Strasbourg relevă faptul că primele două condiții nu comportă prea multe discuții întrucât, în general, instituţia percheziţiei este reglementată  în mod accesibil şi previzibil, iar măsura urmăreşte în cazul concret un scop legitim, ultima condiție – să fie necesară într-o societate democratică – necesită câteva lămuriri în ceea ce privește, în special, existența proporţionalității între ingerinţa şi scopul urmărit.

Astfel, în raport de respectarea condiţiei necesităţii într-o societate democratică, motivele aduse în vederea justificării percheziţiei trebuie să fie „relevante” şi „suficiente” şi să respecte principiul proporţionalităţii.

În primul rând, legislaţia şi practica trebuie să ofere indivizilor garanţii adecvate şi eficiente împotriva abuzurilor, esenţial fiind controlul judiciar anterior sau posterior al legalităţii măsuri.

În al doilea rând, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit prin prisma următoarelor chestiuni:

  • gravitatea faptei în raport de care se realizează ancheta penală;
  • circumstanţele eliberării mandatului de percheziţie, în special existenţa la acel moment a altor probe cu privire la existenţa infracţiunii;
  • conţinutul şi scopul mandatului, modul de efectuare a percheziției, luându-se în calcul natura locației percheziţionate precum şi măsurile care s-au luat pentru a reduce impactul măsurii la un nivel rezonabil, ţinând cont de posibilele repercusiuni asupra persoanelor afectate de percheziţie.

De asemenea, CEDO a considerat constant că modul de realizare a percheziţiilor este lipsit de proporţionalitate în situația în care MANDATELE DE PERCHEZIŢIE SUNT REDACTATE ÎN TERMENI FOARTE LARGI, neprecizându-se nimic despre FAPTA ANCHETATĂ, locurile care fac obiect al percheziției sau BUNURILE CE TREBUIE RIDICATE, LĂSÂND ASTFEL LA DISCREȚIA NELIMITATĂ A ANCHETATORILOR ASPECTE EXTREM DE IMPORTANTE.

Nu se poate sustine ca, incuviintand si dispunand perchezitia, judecatorul de drepturi si libertati nu asigura decat protectia legii, si anume ca perchezitia este solicitata de un organ competent si in limitele legii. De asemenea, nu se poate aprecia ca problemele violarii art. 100 C. proc. pen si ale Conventiei europene a drepturilor omului ar fi chestiuni de oportunitate, care vizeaza fondul cauzei si care ar fi competenta instantei care solutioneaza propunerea de efectuare a perchezitiei domicliare. Solutia in sensul ca probleme posibilelor violari ale Codului de procedura penala si ale Conventiei europene a drepturilor omului ar fi chestiuni de oportunitate reprezinta o incalcare grava a legii,  nelegalitatea si neconventionalitatea fiind chesiuni de legalitate, iar nu de oportunitate.  Altfel spus, pentru o autoritate publica, respectarea normelor procesuale penale si a drepturilor conventionale este o obligatie din perspectiva legalitatii, iar nu o putere de apreciere pe terenul oportunitatii.

Distinct, nu se poate sustine ca incuvintarea perchezitiei ar presupune exclusiv verificarea competentei organului care solicita aceasta si efectuarea demersului in limitele legii, deoarece o asemenea pozitie nu are niciun fel de temei legal. Niciun text de lege nu limiteaza competenta judecatorului de drepturi si libertati de verificare a legalitatii numai la respectivele aspecte. De altfel, orice act de incalcare voluntara a unei norme juridice imperative reprezinta un abuz,  care are drept efect sicanarea magistratului, deci afectarea independentiei acestuia, al carei garant este Consiliul Superior al Magistraturii, si care nu poate conduce la infaptuirea justiei. Justitia se infaptuieste numai cu respectarea legii, iar nu impotriva legii.

Doamna „magistrat” Zinica n-a inteles nimic din toate acestea!!!!!

  1. Dupa atata larma, chiote si vaiete procedural – penale, iata ca, hopaaaaa! cei care au „sifonat” din cazul „Cosma-Pavaleanu-Alexe” instrumentat de vajnicul procuror „Portocala” sunt cu totul altii, si nu Gulianu, Florea si Petre.

DNA – Serviciul Teritorial Ploiesti, in Dosarul nr. 308/P/2015, face o descoperire „epocala”, observand si ei ceea ce mr. (r) SRI Florea Daniel si col. (r) SRI Gulianu Florin scriau, inclusiv catre DNA Bucuresti (avem probe), de doi ani, de li s-a tocit tastatura si li s-a uscat tonerul in imprimanta: ca ei nu au nicio vina in diseminarea de informatii inventata de Marin impotriva lor si ca, mai ales, vinovatii trebuie cautati in alta parte, printre prietenii lui Marin.

Nu pot incheia articolul fara a da un citat din clasicul inca in viata, col. (r) SRI MARIN CONSTANTIN (declaratia de martor din 23.07.2014, ds. nr. 83/P/2014 al DNA Bucuresti): „Eu am colaborat foarte bine cu procurorii Tudose Liviu si Negulescu Mircea, in virtutea atributiilor mele de serviciu si impreuna s-a dezvoltat dosarul de evaziune fiscala si spalare de bani…..” (n. r. – se referea la dosarul familiei Cosma – Pavaleanu Marcel – Razvan Alexe), de care – fie vorba intre noi – s-a ales praful!!!

Marine, esti tare! Ne aducem aminte ca daca iti spunea cineva ceva de rau de procurorul general Tudose luai foc, iar ala de-si da cu parerea iti devenea dusman pe viata! Deh, Marine, mentalitate comunista! Am uitat sa te anuntam ca Lenin a murit si ca, nici cat a trait, sintagma „Cine nu este cu noi este impotriva noastra” nu era valabila!!

Iata ca, ofiterii SRI abuzati de D.N.A ST Ploiesti intocmesc plangeri penale impotriva procurorilor ONEA LUCIAN GABRIEL, RĂILEANU CERASELA, NEGULESCU MIRCEA si ca parte responsabila civilmente  – Direcţia Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru  compromiterea intereselor justitiei, prev. de art. 277, alin. 1 Cod penal, tortura, prev. de art. 282, alin. 1, lit. c, teza a I-a Cod penal si divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304, alin. 1 si 2 Cod penal.

Va prezentam, in exclusivitate, plangerea penala intocmita de fostul șef la contraspionaj din SRI, col (r) Florin Gulianu impotriva procurorilor de la unitatea de „elita” a DNA ST Ploiesti. Dupa lecturarea plangerii penale, cititorii pot constata abuzurile grave si tortura la care au fost supusi victimele acestor procurori si consideram ca organigrama SECŢIEI PENTRU INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DIN JUSTIŢIE trebuie suplimentata urgent cu procurori competenti pentru a face fata zecilor de mii de astfel de abuzuri si a curata justitia de astfel de „caractere” securiste. (Cristina T.).

Catre,

PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

SECŢIEI PENTRU INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DIN JUSTIŢIE

 

Subsemnatul GULIANU FLORIN, CNP ________, domiciliat in Ploiesti, str. ____, jud. Prahova, legitimat cu CI seria __, nr. ___ in temeiul art. 288 si art. 289 Cod procedura penala formulez urmatoarea

 

PLANGERE PENALA

Impotriva unor fosti sau actuali magistrati, respectiv:

  • Procuror ONEA LUCIAN GABRIEL– fost procuror şef al Serviciul Teritorial Ploieşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

si

  • Procuror RĂILEANU CERASELA, procuror de caz în dosarul nr. 150/P/2014 al Serviciului Teritorial Ploieşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

si

  • Procuror NEGULESCU MIRCEA fost la Serviciului Teritorial Ploieşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

si

  • directorilor / redactorilor / jurnaliştilor publicaţiilor mass-media audio-vizuale şi scrise precizate in plangere

si

  • Introducerea in cauza ca parte responsabila civilmente a Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

Pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:

  1. Compromiterea intereselor justitiei, prev. de art. 277, alin. 1 Cod penal,
  2. Tortura, prev. de art. 282, alin. 1, lit. c, teza a I-a Cod penal.
  3. Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304, alin. 1 si 2 Cod penal

 

ÎN FAPT :

În data de 27.01.2016, subsemnatul GULIANU FLORIN, col. (r) al Serviciului Roman de Informatii si fostul meu coleg de la SRI, mr. (r) DANIEL FLOREA, domiciliat în ____, jud. Prahova, legitimat cu CI seria ___ nr___, am făcut obiectul unor proceduri judiciare, respectiv o suită de percheziții care au fost efectuate de către DNA ST Ploiești la domiciliul meu și al familiei mele din Ploiesti, B-dul Republicii (de unde, de rusine, m-am mutat intre timp) si la domiciliile lui FLOREA DANIEL si al sotiei sale, FLOREA MALINA, ofiter activ al Serviciului Roman de Informatii (calitate care impunea un mandat emis de un magistrat militar), din Ploiesti si din localitatea ___-Prahova dar și la alte locuințe aparținând rudelor acestuia.

Procedurile de percheziție domiciliară au fost efectuate în dosarul penal nr. 150/P/2014 al acestei structuri de parchet în care, in acel moment, nu aveam nicio calitate procesual penala, ulterior fiind audiat o singura data in calitatea de martor.

In dimineata zilei respective (sau, posibil, cu o seara inainte), au fost divulgate fara drept, informatii confidentiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmeaza sa se administreze o proba.

Au fost scurse informatii confidentiale din ancheta penala catre publicatii „de casa” ale DNA, in afara cadrului legal:

–          Agenţia de presă AGERPRES Bucureşti

  • Ştiri pe surse.ro
  • Libertatea
  • Digi 24
  • România Liberă, etc.

Toate publicațiile, ignorand prev. art. 304, alin. 2 Cod penal, au titrat că se efectuează percheziții la fosti ofiteri SRI, angajati ai Politiei Locale Ploiesti, într-un dosar penal în care se fac cercetări cu privire la infracțiunea de șantaj, niciuna nemenționând că persoanele perchezitionate nu aveau calitatea de suspecti sau inculpati, noi fiind ulterior perchezitiei citati ca martori în caz, dar din prezentarea știrii de presă rezulta că eu si colegul meu eram suspecti într-o cauză penală. Imaginea publică a avut serios de suferit, întrucât eram cunoscuti tocmai pentru spiritul justițiar si respectarea cu sfințenie a legii, fiind asimilat drept avertizori publici și nu prezumtivi infractori.

Trebuie precizat că, în cadrul DNA, funcționează un Birou de informare și relații publice care asigură legătura cu publicul și cu instituțiile media, astfel că activitatea de comunicare este unitară, instituţională şi nu haotică şi arbitrară.

Printre principiile clamate că ar fundamenta activitatea de comunicare a Direcției Naționale Anticoruptie se regăsesc respectarea drepturilor persoanelor implicate în cauză. Acest principiu a fost respectat de DNA în Comunicatul oficial nr. 58/VIII/3 postat pe site-ul instituţiei pe data de 27.01.2016 la ora 10,00, referitor la derularea procedurilor de percheziție domiciliară precizate anterior.

       Vă rog să observaţi că în conţinutul acestuia:

  • Nu sunt nominalizate persoanele percheziţionate;
  • Nu se face referire la vreo fostă sau actuală funcţie a noastra (ofiţeri SRI, poliţişti locali etc.);
  • Nu este precizată infracţiunea pentru care s-a impus efectuarea percheziţiilor;
  • Nu este menţionată calitatea procesual penală a noastra (făptuitori, suspecţi, martori etc.)
  • Nu se evidenţiază nici un alt element (detaliu suplimentar) din cele regăsite în articolele / reportajele instituţiilor media care au transmis ştirea în intervalul orar 07,00 – 10,00 din dimineaţa zilei de 27.01.2016.

 

Asa cum am invederat mai sus, despre aceste proceduri de percheziție domiciliară au informat publicul larg, în dimineața zilei de 27.01.2016, mai multe organizații media.

Cu toate acestea, articolele publicate la orele: 08,00 (AGERPRES), 08,16 (LIBERTATEA, DIGI 24, PRO TV), invocă surse neoficiale sau indica „potrivit unor surse judiciare”, – făcând precizări suplimentare, de detaliu, care nu se găsesc în comunicatul DNA.

Comunicatul oficial al DNA de la ora 10,00 are urmatorul continut: Procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni asimilate celor de corupție comise în cursul anului 2015.

       În cursul zilei de 27 ianuarie 2016, ca urmare a obținerii autorizărilor legale de la instanța competentă, sunt efectuate percheziții domiciliare în 4 locații, situate în județul Prahova, reprezentând domiciliile unor persoane fizice.

       În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei.

       Raportat la actele procedurale efectuate în prezenta cauză, precizăm că, atunci când împrejurările vor permite, vom fi în măsură să oferim detalii suplimentare”.

 

În aceste condiții, stirile furnizate către public de aceste organizații media au avut la bază date şi informaţii confidenţiale, comunicate de procurorii de caz în afara cadrului  legal.

      

Pe  data de 02.02.2016, FLOREA DANIEL a sesizat pentru prima dată CNA cu privire la faptul că la matinalul zilei de 28.01.2016, ora 07,00, Televiziunea Digi 24 ne-a prezentat ca pe doi infractori care urmeaza sa fie audiati pentru“șantajarea unui important om de afaceri din Prahova”.

Nota bene: La ora 7,00, o perchezitie nici nu incepuse, respectiv cea de la domiciliul meu, GULIANU FLORIN, care a inceput, conform Procesului-verbal, la 07,03.

FLOREA DANIEL a solicitat CNA să ia măsurile legale față de postul nominalizat, însă a primit un răspuns scris din care rezultă că angajații instuției, din cadrul Direcției pentru Monitorizare, au întocmit un raport finalizat pe data de 12.02.2016, în care faceau, probabil, trimitere la cele semnalate de acesta, dar, așa cum rezultă din răspunsul furnizat de aceiași instituție, din cauze ce ar ține strict de membrii CNA, dar și pentru că au mijloace tehnice limitate, nu s-a putut lua nicio măsură legală chiar dacă eram în drept să fim apărati de instituția de stat care are ca scop principal exact sancționarea unor astfel de derapaje (“având în vedere numărul mare de sesizări primite la CNA., ţinând seama de faptul că instituția dispune de un aparat tehnic subdimensionat, rapoartele de monitorizare întocmite ca urmare a unor sesizări / autosesizări au fost puse pe ordinea de zi a şedinţelor CNA, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării”).

Articolele, în conţinutul lor mincinos, contrar realităţii, au creat tensiuni în viaţa noastra privată, au produs o stare de alarmare sotiilor si celor patru copii (o fata GULIANU FLORIN, 3 fete FLOREA DANIEL), a părinţilor nostri, rudelor și cercului de prieteni si cunoștințe.

Faptele procurorului ONEA LUCIAN GABRIEL – la data faptelor procuror şef al Serviciul Teritorial Ploieşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si ale procurorului RĂILEANU CERASELA, procuror de caz în dosarul nr. 150/P/2014 al Serviciului Teritorial Ploieşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a divulga / disemina informaţii confidenţiale, nedestinate publicităţii, dintr-o cauză penală aflată în lucru, în faza de urmărire penală, la o unitate de procuratură (S. T. Ploieşti a DNA), respectiv, după caz, de a publica în mass-media articole defăimătoare la adresa mea si a fostului meu coleg, au generat cu evidenţă, fără putinţă de tăgadă, o alterare gravă a relaţiilor mele interpersonale private cu prietenii / cunoştinţele şi a copiiilor mei cu colegii de şcoală şi cu învăţătorii / profesorii, plasându-i într-o postură de umilinţă, fiind obligaţi a răspunde / explica la întrebări stânjenitoare cu privire la motivul percheziţiei care avusese loc la ei acasă şi la infracţiunile presupus a fi fost comise de taţii lor.

În fine, conţinutul neadevărat al articolelor de presă (contrar realităţii faptice şi a celor reţinute în dosarul penal nr. 150/P/2014, în ale cărui acte procedurale nu se invocă nicăieri – nici măcar la nivel de suspiciune – că subsemnatul GULIANU FLORIN aș fi săvârşit vreo infracţiune, cu atât mai puţin să se facă vreo încadrare juridică a presupuselor fapte în complicitate la şantaj, aşa cum au tritat cu rea credinţă publicaţiile nominalizate), au aruncat o lumină nefavorabilă, negativă asupra propriei mele persoane în viaţa privată cotidiană, trebuind să dau explicaţii, să motivez, să mă disculp, să imi liniştesc părinţii, rudele / prietenii.

Deoarece, ca persoana vatamata, inteleg sa ma constitui parte civila in prezenta cauza in temeiul art. 20 Cod procedura penala, consider, în acord cu legislaţia incidentă în domeniu şi cu întreaga practică şi literatură de specialitate în latura civila a procesului penal, că – pentru lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei noastre – faptele procurorilor DNA, in secundar ale directorilor / redactorilor / jurnaliştilor publicaţiilor mass-media audio-vizuale şi scrise precizate, sunt integral de natură a atrage obligarea la repararea preudiciului moral cauzat.

Astfel, făcând o sinteză a art. 12 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 17 din Pactul universal cu privire la drepturile civile și politice, art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), art. 26art. 27art. art. 28art. 29 și art. 30 din Constituția României, conchidem că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale și nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară.

  1. CU PRIVIRE LA „VIAȚA PRIVATĂ”

Dreptul la viaţă privată („privacy” pentru anglofoni) este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, aşa cum au fost ele statuate prin convenţii internaţionale, în special prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. Conceptul a fost explicat, mai întâi, ca “dreptul de a fi lasat în pace”, însă el a evoluat până în zilele noastre într-un concept mai larg, care ar putea fi definit prozaic ca dreptul unei persoane fizice de a decide câtă informaţie personală să divulge, cui şi pentru ce anume.

Pe de altă parte, pornind de la jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, prin prisma unor hotărîri (Van Oosterwijk c. Belgia; Schüssel c. Austriei; Von Hannover c. Germaniei; Petrina c. României), s-a adus următoarea interpretare a noţiunii: dreptul la respectarea vieţii private este dreptul la intimitate, dreptul de a trăi așa cum dorești, protejat de publicitate. Noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, precum numele, fotografia, integritatea fizică şi morală ale acesteia. Garanţia oferită la art. 8 din Convenţie este destinată, în esenţă, pentru a asigura dezvoltarea, fără ingerinţe externe, a personalităţii fiecărui individ în raport cu semenii săi.    

       Pentru a nu crea confuzii, urmează să menționez că art. 8 din CEDO (care garantează dreptul la viața intimă) are un caracter orizontal, semnificând că acesta protejează individul nu doar de ingerințele arbitrare ale autorităților publice (în cazul nostru DNA), statele urmând a fi considerate responsabile și de încălcările venite din partea persoanelor private (în cazul nostru publicaţiile scrise / electronice şi posturile TV). Astfel, statele pot adopta unele măsuri care vizează respectarea vieţii private chiar şi în ceea ce priveşte relaţiile dintre indivizi. Acest lucru este valabil şi pentru protejarea dreptului la imagine împotriva abuzurilor din partea terţilor (decizia în cauza Schüssel c. Austriei, nr. 42409/98 din 21 februarie 2002).

Atunci cînd persoana doreşte să răspândească o informaţie, statul nu poate dicta sau critica forma în care această informaţie este răspîndită. Totuși, în pofida „rolului iminent” jucat de presă într-un stat de drept, aceasta trebuie să respecte anumite limite, în procesul de acumulare şi răspîndire a informaţiei, ea trebuind să respecte obligaţiile profesionale. Presa are un rol preeminent în informarea publicului asupra problemelor de interes public şi trebuie să aibă o anume libertate de decizie atunci cînd comentează unele chestiuni de interes politic sau public. Cele expuse se referă şi la chestiunile funcţionării justiţiei, instituţie care este esenţială pentru orice societate democratică.   Prin urmare, faptul că persoana dispune de o anumită notorietate nu presupune o ingerință absolută în viața intimă a acesteia. Dacă în circumstanţe speciale, dreptul publicului de a fi informat poate privi chiar aspecte din viaţa privată a persoanelor publice, în special atunci când este vorba despre personalităţi publice, acest lucru nu este valabil, chiar dacă persoanele vizate se bucură de o anumită notorietate, în cazul în care fotografiile publicate şi comentariile care le însoţesc se raportează exclusiv la detalii din viaţa lor privată sau au ca unic scop satisfacerea curiozităţii publicului în această privinţă. În acest ultim caz, libertatea de exprimare impune o interpretare mai strictă. Se va reţine că art. 10 al Convenţiei nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar şi în ceea ce priveşte relatările presei cu privire la interes public deosebit. Exercitarea acestei libertăţi presupune obligaţii şi responsabilităţi, care, conform par. 2 al art. 10 din Convenţie, se aplică presei. Aceste obligaţii şi responsabilităţi pot avea însemnătate cînd există o întrebare cu privire la atacul asupra reputaţiei unor persoane private şi subminarea drepturilor altor persoane (cauza Goodwin împotriva Regatului Unit, 28957/95 din 27.03.1996).

În aceeaşi problemă a conţinutului dreptului la ‘’viaţă privată’’, Comisia Europeana a Drepturilor Omului, în Raportul asupra Cauzei Van OOSTERVIJK c. Belgia s-a pronunţat astfel: ‘’dreptul la respectarea vieţii private este dreptul de a trăi atât cât vrei la adapost de privirile celor străini.Aceasta cuprinde, într-o anumită măsură, dreptul de a stabili şi de a întreţine relaţii cu alte fiinţe umane, cu deosebire în domeniul afectiv, pentru dezvoltarea şi realizarea propriei personalităţi.

Având în vedere toate aceste elemente, cu menţiunea că acestora li s-ar putea adăuga şi altele, se poate concluziona că noţiunea de ‘’viaţă privată’’ este un concept sintetic care înglobează în conţinutul său tot ce ţine de viaţa privată a persoanei, de individualitatea sa, de ceea ce exprimă individualitatea şi libertatea cuiva. În considerarea conţinutului noţiunii de viaţă privată, nu trebuie omise şi elemente subiective. În cazul anumitor categorii de indivizi, dreptul la protecţia vieţii private tinde să se atenueze, iar în cazul altora situaţia este contrară. De exemplu, viaţa privată a unui actor sau a unui politician este prin natura profesiei şi prin propria voinţa mai limitata decât viaţa privată a unui individ oarecare (aşa cum, evident, suntem noi, subsemnaţii).

Prin prisma specificului fiecărui individ,dreptul la viaţa privată se prezintă a fi o facultate de autodeterminare individuală, viaţa privată fiind chemată să câştige întinderea pe care i-o dau toate expresiile de libertate şi linişte personală.

  1. CU PRIVIRE LA CRITERIILE DETERMINĂRII INGERINŢEI ÎN VIAŢA PRIVATĂ, ALE LEZĂRII DEMNITĂŢII, ONOAREI ŞI REPUTAŢIEI

Consider că, la determinarea existenței unei ingerințe în viața intimă, instanțele naționale urmează să pornească şi de la câteva criterii obiective.

       Criteriul notorietatăţii persoanei care invocă încălcarea vieții private, privinţă în care este necesar să se facă distincţie între persoanele de drept privat (aşa cum suntem noi) şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice (nefiind, în nicio situaţie cazul nostrum, cu atât mai mult cu cât nu am fost funcţionari publici, ci ofiţeri într-un serviciu secret de informaţii). Astfel, în vreme ce o persoană de drept privat necunoscută publicului poate pretinde o protecţie deosebită a dreptului său la viaţa privată, acest lucru nu este valabil şi pentru persoanele publice. Dacă, în primul caz, rolul presei corespunde funcţiei sale de „câine de pază” care are sarcina, în cadrul unei democraţii, să comunice idei şi informaţii privind probleme de interes public, acest rol pare mai puţin important în al doilea caz. Acest lucru nu este valabil, chiar dacă persoanele vizate se bucură de o anumită notorietate, în cazul în care fotografiile publicate şi comentariile care le însoţesc se raportează exclusiv la detalii din viaţa lor privată sau au ca unic scop satisfacerea curiozităţii publicului în această privinţă. În acest ultim caz, libertatea de exprimare impune o interpretare mai strictă.

       Criteriul comportamentul persoanei în cauză înainte de publicarea reportajului sau faptul că şi informaţiile aferente acesteia nu au făcut obiectul unei publicări anterioare reprezintă, de asemenea, elemente care trebuie să fie luate în considerare.

       Criteriul conţinutului, formei şi repercusiunilor publicării care se referă la modul în care sunt publicate fotografia sau reportajul şi maniera în care persoana / persoanle în cauză este / sunt prezentată/te în fotografie sau reportaj şi care pot, de asemenea, să fie luate în considerare. Amploarea difuzării reportajului şi a fotografiei poate fi, de asemenea, importantă, în funcţie de ce tip de ziar este vorba, cu tiraj naţional sau local, important sau puţin important.

III. CU PRIVIRE LA LEZAREA ONOAREI, DEMNITĂŢII ŞI REPUTAŢIEI

Încep prin a vă preciza că subsemnatul nu am fost niciodată condamnat la vreo pedeapsă penală, de nicio natură şi în nicio modalitate de executare.

       Nu am detinut, niciodata, vreo funcţie publica de conducere a vreunei autorităţi locale sau centrale în niciuna din puterile statului (legislativă, executivă, judecătorească) şi nici judiciară/de aplicare a legii.

       Nu am fost membru ai vreunei influente, violente sau periculoase grupări infractionale de crimă organizată sau de tip mafiot.

       Nu sunt implicat politic, nefiind membru al vreunei formaţiuni politice.

       Mi-am desfăşurat activitatea doar în slujba statului român.

       Împrejurarea că am avut curajul şi probitatea morală şi profesională să informez conducerea SRI asupra derapajelor instituţionale ale unor directori, prim-adjunct, generali si ofiţeri cu grad superior din instituţie, să sesizez DNA – structura centrala (ds. nr. 83/P/2014, 84/P/2014, 109/P/2014 si 125/P/2014), Preşedinţia României, Comisia permanentă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, precum şi alte instituţii publice ale statului român cu atribuţii în domeniu, despre abuzurile şi faptele grave de corupţie săvârşite de aceleaşi cadre militare, în complicitate cu magistraţi, oameni politici, de afaceri etc., nu justifică atacurile la adresa mea nici din partea DNA, şi nici ale presei aservite intereselor SRI-DNA.

Lezarea vieţii mele private a avut loc cu evidenţă, asta deoarece presa nu avea niciun interes legitim să mă expună în termeni negativi, în condiţiile în care nici chiar DNA nu a făcut-o în comunicatul oficial.

Vă rugăm a constata că articolele – conţinând informaţii false în mod tendenţios, cu rea credinţă – nu au fost absolut deloc justificate de un ‘’scop legitim’’ şi nici nu a existat o ‘’relaţie rezonabilă de proporţionalitate’’ între mijloacele folosite de instituţiile private media şi scopul urmărit (acesta fiind doar „goana după senzaţional”, fără a fi efectuate minime verificări).

Concomitent, în aceeaşi ordine de idei, în ceea ce priveşte pe procurorii DNA nominalizaţi şi pe DNA ca instituţie publică, persoană juridică în subordinea Procurorului general al PÎCCJ, vă învederez că a existat, fără dubii, la instigarea procurorului NEGULESCU MIRCEA, alias „Portocală” (aşa cum voi explica şi demonstra în faţa dumneavoastră), intenţia de compromitere şi intimidare a mea – toţi cei incriminaţi de la DNA Ploieşti divulgând ilegal – în afara cadrului oficial – informaţii despre un proces penal în faza de urmărire penală, respectiv despre acte procesual penale care fac parte dintro anchetă confidenţială, aflată atunci în curs, dar care nu mă privea pe mine.

Că totul a fost o „făcătură” (rog a mi se scuza expresia neacademică, dar aceasta se potriveşte perfect situaţiei!), este dovedit de:

  • împrejurarea că la percheziţiile domiciliare din data de 27.01.2016, la proprietățile familiei mele, nu s-a găsit nimic,
  • la audierea ca martor nu am fost întrebat nimic despre vreun şantaj şi nici complicitatea mult trâmbiţată la acesta,
  • finalmente am fost şi am rămas martor (şi aceasta o calitate procesual-penală forţată, controversată, deoarece nu aveam nici cele mai elementare date / informaţii despre ceea ce se imputa inculpaţilor trimişi în judecată, în viaţa reală necunoscând persoanele pretins şantajate de aceştia), nefiind trimis în judecată. Se poate verifica, chiar de către dv., în dosarele Tribunalului Prahova cu 7700/105/2016 (inclusiv cele cu acelaşi număr cu marcarea a1, a2, a3, a4);
  • dosarul, in partea ce ma priveste pe mine si pe mr. (r) FLOREA DANIEL, a fost disjuns si declinat la DNA – structura centrala, Serviciul pentru combaterea infractiunilor savarsite de militari.
  1. CU PRIVIRE LA LEZAREA STĂRII DE SĂNĂTATE FIZICE ŞI MENTALE

Agresiunea psihică violentă la care am fost supus complet pe nedrept, atât prin virulenţa, falsitatea aspectelor prezentate în conţinutul mesajelor, injusteţea demersului transmisiilor reportajelor mass-media , cât şi prin percheziţia propriu-zisă din 27.01.2016,  s-au aflat în raport direct de cauzalitate cu decompensarea mea psiho-emotivă si a sistemului imunitar – cu atât mai mult cu cât am ferma convingere a nevinovăţiei mele precum şi, asociat, reprezentarea că este un act infam de răzbunare a tandemului instituţiilor SRI şi DNA către care am îndreptat numeroase plângeri, cereri, reclamaţii şi petiţii întemeiate, argumentate şi probate.

Au urmat, subsecvent primelor articole/reportaje denigratoare şi defăimătoare, îndelungi perioade de internări pentru depresii, grave afecţiuni cardio-vasculare cu care sunt, în evidenţa şi tratamentul  Sectiei de Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenta „Prof. univ. dr. Agrippa Ionescu” din reteaua sanitara a Servicului Roman de Informatii, încă din anul 2005 (în anul 2014 Comisia medico-legală declarându-mă APT LIMITAT), am dezvoltat complicaţii medico – chirurgicale si oncologice (melanom malign).

Potrivit art. 1381 Cod civil, dreptul la reparaţie se naşte din chiar ziua producerii oricărui prejudiciu.

Constituie prejudiciu, în sensul celor de mai sus şi vătămarea sănătăţii unei personae. Prejudiciile corporale sunt cele cauzate prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală şi, în general, acele drepturi care definesc personalitatea persoanei fizice

Repararea prejudiciului patrimonial cauzat prin vătămarea stării de sănătate a persoanei, este „o formă distinctă a reparării prejudiciului, care nu comportă distincţie între pierderea suferită şi beneficiul nerealizat şi, care, este menită să înlăture sau să compenseze efectele negative produse de faptele ilicite îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei.  În cazul vătămării sănătăţii, stabilirea prejudiciilor se analizează în funcţie după cum: – vătămarea sănătăţii nu a avut consecinţe de durată; – vătămarea sănătăţii a avut drept consecinţe pierderea ori reducerea capacităţii de muncă. Prejudiciul nepatrimonial poate avea în vedere durerile fizice, cele psihice, atingerea adusă onoarei şi reputaţiei.

Daune morale constau, astfel, în durerile psihice numite „prettium dolorisSuferințele psihice determinate de faptele ilicite ale pârâţilorau fost subsecvente îmbolnăvirii mele, repararea acestora numindu-se „prettium affectionis.

Ca și concluzie cu privire la prejudiciile psihologice, putem afirma că acest domeniu este unul de graniță, între drept civil și psihologie. Nu putem fi surprinși că SPT a devenit una dintre cele mai comune boli în litigiile civile, dacă nu în sistemul nostru judiciar, atunci în mod clar în cel din străinătate. Observăm de asemenea că tendința generală a legiuitorului, național sau european, este de a obiectiviza evaluarea daunelor nepatrimoniale, de a le lăsa în sarcina legii și nu a judecătorului. La nivelul comunității europene se încearcă stabilirea unei poziții comune asupra rolului medicului expert în stabilirea cuantumului daunelor, dar și asupra a ceea ce poate însemna expertiza din punctul de vedere economic sau financiar asupra victimei.

Convenția Europeană permite CEDO să acorde despăgubiri, în baza criteriului satisfacției echitabile (jus satisfaction), atunci când dreptul intern al Statului Membru care a încălcat Convenția nu oferă o compensație deplină. De asemenea, CEDO acordă despăgubiri doar în cazul în care acestea au fost cerute, oferindu-le sub trei capele: cheltuieli, prejudiciu patrimonial și prejudiciu nepatrimonial.

Abordarea fundamentală a Curții este de a acorda aceste despăgubiri având în vedere ceea ce este echitabil sau nu. Autorul Reid a analizat sumele acordate de Curte și a ajuns la următoarea concluzie: „Curtea nu s-a dovedit a fi prea generoasă în abordarea sa de a acorda despăgubiri sub niciunul din cele trei capele. Accentul Curții nu este de a institui un mecanism pentru îmbogățirea petiționarii care și-au demonstrat cauza, ci de a pune accent pe rolul său de a face constatări publice și obligatorii a încălcărilor drepturilor omului”. De asemenea, autorul Robin White afirmă faptul că „obiectivul fundamental al Convenției este de a schimba comportamentul Statelor, nu de a oferi remedii petiționarilor care sunt victime ale acestor violări. Acesta este doar un scop secundar.”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor social ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Într-o speță soluționată de Judecătoria Reșița, instanța a statuat că singura concluzie în acord cu practica CEDO, care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, este în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite.

În același sens s-a pronunțat și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 443/28/2007, stabilind că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate din simpla existență a faptei ilicite. Soluție pe care, deși o putem considera atipică în raportul cu regimul general al răspunderii, aparent este una justificată, căci, dat fiind caracterul subiectiv, intern, al prejudiciului moral, proba sa directă este practic imposibilă.

În legatură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar și atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale. Întinderea daunelor morale nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur, nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, iar în absența unor probe materiale, judecătorul este singurul care are obligația de a aprecia și stabili o sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului, este evident că acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurări concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri.

       Actele normative încălcate de procurorul de caz şi cel ierarhic superior, şef al serviciului teritorial din DNA, precum şi de DNA, ca instituţie publică-persoană juridică, în calitate de comitent pentru faptele prepuşilor, prin divulgarea, în afara cadrului legal şi neconforme adevărului, a informaţiilor privind actele de urmărire penală în dosarul nr. 150 / P / 2014, sunt:

Legea nr. 303 / 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

– art. 4. – (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.

Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii:

– art. 8 – Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare.

– art. 12 – Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.

– art. 15 – (1) Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate.

(2) În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să păstreze materialele respective în incinta instanţei sau a parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi de regulament.

– art. 16 – (1) În exercitarea funcţiilor lor de conducere judecătorii şi procurorii trebuie să se preocupe de organizarea activităţii personalului, să manifeste iniţiativă şi responsabilitate. În luarea deciziilor ei trebuie să acorde prioritate intereselor instanţelor şi parchetelor, precum şi bunei administrări a justiţiei.

Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2632/C/2014, modificat prin  Ordinul Ministerului Justiției nr. 1650/C / 2015 şi Ordinul Ministerului Justiției nr. 3624 / C /2016:

– art. 9 Atribuţiile generale ale personalului cu funcţii de conducere – (1) Procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, personalul auxiliar de specialitate şi celelalte categorii de personal din cadrul Ministerului Public cu funcţii de conducere coordonează şi verifică activitatea personalului din subordine, conform atribuţiilor prevăzute de lege, regulamente, ordine ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ordine ale Ministrului Justiţiei.

(2) Personalul de la alin. (1) răspunde pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere deţinute.

Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din 15.05.2015, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1643/2015:

– art. 79 – Procurorul şef al serviciului teritorial are următoarele atribuţii:

  1. a)coordonează şi controlează activitatea personalului din serviciu, luând sau, după caz, propunând conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie măsurile care se impun;
  2. b)organizează, coordonează sau exercită controlul asupra activităţii de urmărire penală desfăşurate de procurori şi de ofiţeri de poliţie judiciară;
  3. n)verifică modul de păstrare a secretului profesional şi a confidenţialităţii lucrărilor;

– art. 81, alin. 2 – Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au următoarele atribuţii generale:

f) să asigure securitatea dosarelor penale şi a celorlalte lucrări, precum şi confidenţialitatea acestora, potrivit legii.

Ca persoana vatamata inteleg ca, inca din aceasta faza, sa ma constitui parte civila, cuantumul pretentiilor urmand a fi comunicat la audierea in aceasta calitate.

Mijloace de probă: comunicatul DNA nr. 58/VIII/3 din 27.01.2016, extrase din știrile defăimătoare ale trusturilor de presă indicate, știri și articole publicate de alte trusturi de presă, actele procesual-penale din ds. nr. 150/P/2014 al DNA – ST Ploiesti, martori.

 

 

 

Citeste in continuare

Actualitate

EXCLUSIV/UNELTELE PROCURORULUI NEGULESCU MIRCEA, DIPI, SRI, DNA SI CATEVA MUSAMALIZARI ORDINARE

Incisiv

Publicat

pe

De

CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL si-a folosit influenta pe langa lucratorii de politie din cadrul IPJ Prahova pentru ca acestia sa nu dispuna ori, dupa caz, sa nu ia masurile legale intr-un accident rutier in care a fost implicat tatal sau, Constantin Stefan, in cursul anului 2012, disjunse si declinate la Parchetul Judecatoriei Ploiesti, conform unei plangeri penala musamalizata de procurorii din Prahova.

Din materialul de urmarire penala administrat de procuror nu a rezultat faptul ca acesta ar fi efectuat demersuri in vederea stabilirii intregii situatii de fapt, in sensul ca s-a limitat la cateva adrese si audieri formale, dandu-se o solutie care saraceste de continut ansamblul faptelor penale savarsite de CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL, trunchiaza parcursul infractional al acestuia si poate conduce la neintelegerea intregului context, complex, in care acesta a actionat folosindu-se de calitatea de politist.

Astfel nu s-a incercat a se stabili – prin toate mijloacele de proba, ca de exemplu vizionarea inregistrarilor camerele de luat vederi amplasate pe soselele din zona, faptul ca autoturismul mentionat in procesul – verbal intocmit la fata locului, despre care se sutine in mod nereal ca ar fi lovit din spate autoturismul tatalui lui Constantin Razvan Anghel, nu a circulat niciodata prin zona respectiva, com. Brazi, sat Batesti.

De fapt ar fi putut constata ca detinatorul autoturismului lucra la un service auto al unui prieten al lui CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL.

Agentul de politie aspp Moise Ionel, din cadrul Sectiei 7 Politie Rurala Cocorastii Colt a fost audiat, dar nu s-au solicitat relatii despre eveniment la SNUAU 112 si nici la Politia Municipiului Ploiesti si nu a fost audiat comandantul acestei unitati de politie, care cunoaste adevarul.

Un alt aspect denuntat, care trebuia verificat de catre procurorul de caz, consta in aceea ca, dupa ce a fost admis  la Academia de Politie „Al. I. Cuza” in mod ilegal, CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL a continuat sa savarseasca infractiunea (forma continuata), mentinandu-se in activitate pana la 15.12.2016, uzand de acte false, ca ofiter de politie, iesit din standardele/parametrii de oftalmologie. Aceasta sustinere poate fi probata de faptul ca acesta, din nastere, sufera de o boala oftalmologica incompatibila cu calitatea de ofiter de politie, respectiv nu poate distinge culorile, afectiune medicala care ar fi trebuit sa stea la baza respingerii din faza probei medicale.

De asemenea, insasi permisul de conducere a fost obtinut in mod ilegal, viza de la specialitatea „Oftalmologie” fiind obtinuta prin falsuri si trafic de influenta asupra medicului specialist.

Cunosc faptul ca, asa cum am aratat, in perioada 2010 – 2011, cand acesta imi era subordonat, mi-a solicitat sa il sprijin in obtinerea in mod ilegal a acestei vize pe fisa medicala, rubrica oftalmologie, pentru reinnoirea permisului de conducere care expirase. Si imprejurarea ca permisul a expirat la 28.10.2009 si nu a fost reinnoit, vine si sustine teza afectiunii oftalmologice contrara normelor de sanatate ale MAI.

Eu am refuzat sa fac astfel de demersuri considerandu-le ilegale, drept pentru care la acea data acesta nu mai era detinator al unui permis de conducere valabil, precizeaza denuntaorul.

Reiterez ca sustinerile mele puteau fi verificate prin dispunerea unei expertize medicale, procurorul de caz, nu a facut niciun demers, cel putin de consultare a fisei medicale si a unei constatari de specialitate.

Reamintim ca, una dintre uneltele procurorului “Portocala” este Constantin Sorin zis “Cireasa”, fratele lui CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL , fost lucrator la DIPI si ulterior mana dreapta a procurorului la DNA –ST Ploiesti.
La inceputul anului 2018, Constantin Sorin a spalat putina de la DNA ST Ploiesti pentru a nu fi prins in “morisca” penala cercetata in prezent de Secţia pentru investigarea magistraţilor din Parchetul General.
Astfel, Constantin Sorin s-a “transferat” in regim de urgenta la Serviciul Inmatriculari Auto din cadrul IPJ Prahova, unde a facut “purici” doar 3-4 luni de zile.
Pentru a isi pierde “urma” in fata anchetatorilor, Constantin Sorin s-a pensionat, in mod dubios, ilegal din punctul nostru de vedere, ajutat de sefi din DIPI.
Astfel, chiar daca nu indeplinea conditiile de varsta si vechime, Constantin Sorin a reusit sa se pensioneze in aprilie 2018 ca “urmare a reorganizarii DIPI, reorganizare care insa se finalizase pana la finele anului 2017.
Pentru cunoscatori facem precizarea ca ofiterul Constantin Sorin fusese detasat la DNA ST Ploiesti fiind trecut pe un stat de plata asa zis “M”, in care MAI nu mai era obligat sa ii pastreze postul iar in aprilie 2018 acesta s-a pensionat beneficiind ilegal de “precizarea” reorganizarii DIPI care se finalizase cu mult timp in urma.
Cum a fost posibila o astfel de pensionare ilegala?
Fratele lui Constantin Sorin este Constantin Aurel Razvan, “lucrator” la DIPI care s-a pensionat si acesta, tot in mod subit, dar legal.
De remarcat esdte faptul ca, fratii Constantin (unul la DIPI, altul mana dreapta a lui Negulescu la DNA ST Ploiesti) sunt verii primari ai lui Ispas Constantin si au fost utilizati de procurorul periculos pentru fabricarea de probe ilegale chiar impotriva lui Constantin Ispas, fostul șef al DGA Prahova dar si fost sef al DIPI, in fapt fostul lor sef.
Tot acesti frati au fost utilizati de procurorul Negulescu Mircea sa fabrice probe si impotriva procurorilor Aurelian Mihaila (procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la aceea data), Liviu Tudose (procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la aceea data) si/sau impotriva fostului sef al IPJ Prahova, Viorel Dosaru etc.
Interferenta DIPI si a SRI in aceste executari efectuate de procurorul “minune” Negulescu Mircea
In grandomania si prostia lui, Negulescu Mircea a lasat intr-un dosar fabricat acestora inregistrari audio si stenograme din care reies ca cei de la DIPI Prahova, respectiv unul dintre fratii “Cireasa” a primit ordin de la superiorii de la DIPI Central pentru fabricarea de probe si executarea lui Ispas Constantin.
Procurorul Negulescu Mircea nici nu s-a mai chinuit sa “perie” dosarele fabricate doar era pe cai mari si cei executati erau pe “culoarele” judecatorilor din Prahova care aveau ca sarcina sa ii execute.
Ordinul dat fratilor “Cireasa” a venit de la Silviu Dumitrache, sef la DIPI.
Silviu Dumitrache este ginerele sindicalistului Liviu Luca, care a fost anchetat de către procu¬rorii DNA în primul dosar de corupție legat de deturnarea fondurilor operative de la DIPI si ulterior “spalat” ca la “Nufarul”.
De asemenea, Silviu Dumitrache este baiatul colonelului SRI, Gheorghe Dumitrache care a fost condamnat alaturi de Generalul maior SRI, Ovidiu la trei ani cu suspendare de către Înalta Curte in urma dosarului “Distileria” lucrat la aceea data de ofiterul SRI, Adrian Radu actualul director general al ziarului Incisiv de Prahova.
De remarcat este faptul ca, in dosarul “Distileria” pe baza caruia a fost condamnat tatal sefului de la DIPI (Silviu Dumitrache), Ispas Constantin a sprijinit organele de cercetare penala cu probe si documente obtinute in calitatea sa de sef al DIPI Prahova la aceea vreme.

Constantin Razvan Anghel a dat mita 30.000 de euro directorului DGIPI de la aceea data (Dimitrof Marin Horatiu) pentru a il sprijini sa ocupe postul de sef al Serviciului SIPI Prahova, post care era vacant in aceea perioada, dosar intsrumentat de DNA structura central dup ace initial DNA ST Ploiesti a incercat clasarea acestui dosar, solutie infirmata cu mult curaj de judecatoarea MIU LAVINIA NUSA de la Judecatoria Ploiesti. Vom reveni. (Sava N.).

N.R.- Incisiv de Prahova a solicitat oficial un punct de vedere conducerii MAI cu privire la valabilitatea permisului de conducere obtinut de CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL si valabilitatea si legalitatea fisei medicale.

 

 

 

Citeste in continuare

Parteneri

Știri calde

Actualitate2 zile ago

EXCLUSIV/Fost șef la contraspionaj din SRI depune plangere penala impotriva procurorilor de la unitatea de “elita” a DNA din Ploiesti

Tortura, compromiterea intereselor justitiei si divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice Ofiterii SRI, Florea Daniel- Mr ® si Gulianu...

Actualitate2 zile ago

EXCLUSIV/UNELTELE PROCURORULUI NEGULESCU MIRCEA, DIPI, SRI, DNA SI CATEVA MUSAMALIZARI ORDINARE

CONSTANTIN RAZVAN ANGHEL si-a folosit influenta pe langa lucratorii de politie din cadrul IPJ Prahova pentru ca acestia sa nu dispuna...

Actualitate2 zile ago

EXCLUSIV/CONDUCEREA POLITIEI LOCALE BRANESTI ESTE CERCETATA PENAL

In noaptea de 26/27.03.2018 polițistul local Serban Victoria a fost agresat de polițistul national ASP Anghel Mihai din cadrul Postului...

Actualitate2 zile ago

TERORISMUL SI EFICIENTA SRI/”La 30 de ani de la Revolutie, ne luam informatiile tot de la bulgari”!

“La 30 de ani de la Revolutie, ne luam informatiile tot de la bulgari! Noroc de ei, asa am aflat...

Actualitate2 zile ago

FOST SEF AL S.P.P SOLICITA CURTII DE CONTURI SA DEMAREZE CONTROALE LA S.R.I

ACEASTA ESTE SCRISOAREA TRIMISA PRESEDINTELUI CURTII DE CONTURI A ROMANIEI…SA SPERAM CA VOR FI LUATE MASURILE NECESARE!!!, precizeaza pe pagina...

Actualitate2 zile ago

Prin Rareș Bogdan, a dat PNL marea lovitură?

Dacă stăm să ascultăm și dacă, mai ales, îl credem pe Ludovic Orban, atunci PNL a dat marea lovitură. Și...

Actualitate2 zile ago

Sarabanda istericilor cu diez. Se recomandă, urgent, bemol intravenos!

Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):  Culmea e că par, relativ, normali. Statutul lor social e de oameni...

Actualitate2 zile ago

Mesaj delirant al lui Orban la summitul PPE: turcii si husarii inaripati

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO): Președintele PNL, Ludovic Orban, a încheiat azi prezentarea listei candidaților PNL la PE,...

Actualitate3 zile ago

Sebastian Ghita revine in forta, in mediul online!

Propunere soc, dar de bun simt: “Multi vorbesc despre romanii plecati in strainatate si mor de grija acestora din vorbe....

Actualitate3 zile ago

“Nu cu mii de selfie-uri egolatre, cu poze la profil cu LCK, veți schimba țara”!

Cu toată bună voința pentru opoziție, sunt câțiva pe listele USR PLUS pe care îi apreciez și chiar cred că...

Actualitate4 zile ago

EXCLUSIV/POLITISTII DE LA IPJ ILFOV SI DE LA POLITIA LOCALA BRANESTI AU INTRAT SI IN “VIZORUL” Consiliului Național de Combatere a Discriminarii

In ceea ce privește modul de conduită civică a domnului Anghel Mihai, mai ales postarile acestuia pe rețeaua publică de...

Actualitate4 zile ago

Laura Codruţa Kovesi, al treilea dosar la Parchetul General

România TV anunţă  informații în exclusivitate din cel de-al treilea dosar penal pentru Laura Codruța Kovesi. Aceasta este acuzată că...

Actualitate4 zile ago

Laura Codruța Kovesi a decis printr-un ordin că judecătorii trebuie să primească doar părțile pe care procurorii le considerau relevante

Mihai Gâdea a continuat seria dezvăluirilor în premieră națională, joi seara, la Sinteza Zilei. Laura Codruța Kovesi a decis printr-un...

Actualitate4 zile ago

A inceput paruiala blondelor!

(Preluare National  – Catalin Tache): Iata ca in timp ce ii da un nou ”cec alb” de incredere chestorului Valentin...

Actualitate4 zile ago

Noua vedeta a PNL, despre capii UE: ”Niste ticalosi, nenorociti, mincinosi!”

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO): De acum, e oficial: realizatorul TV Rareș Bogdan e capul listei candidaților PNL...

Partener media exclusiv

stiri actualizate

Top Articole Incisiv