Anchete
Faptul că anumite instituții cu puteri excepționale fac opoziție mai mult sau mai puțin discretă la deciziile CCR nu este deloc un fapt anodin sau tolerabil
COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
În ziua bilanțului SRI pe 2017, liderul PSD Liviu Dragnea a anunțat că va iniția constituirea unei comisii parlamentare speciale cu misiunea de a modifica Legea securității naționale. Nu a spus în ce sens ar trebui modificată legea și în ce fel se va răsfrânge asupra atribuțiilor Serviciului Român de Informații.
În orice caz, putem bănui că SRI-ul sau cel puțin cei care ocupă poziții de comandă au destule temeri legate de evoluțiile politice care nu le-au fost în ultimii ani pe de-a-ntregul favorabile. Să reținem seria de decizii ale Curții Constituționale împotriva așa numitelor legi ”Big Brother” care ofereau SRI accesul neîngrădit la comunicațiile electronice ale tuturor cetățenilor români sau decizia privind interceptarea suspecților în procesele penale. În decizia aceea, din februarie 2016, se arăta că mandatul de supraveghere tehnică trebuie ”să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei”. Prin urmare SRI era scos din schema interceptărilor. Nu este clar astăzi dacă transferul de competențe s-a făcut cu adevărat sau dacă măcar este în curs de a fi realizat. (Ca anecdotă, actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, pe atunci judecător constituțional, a semnat o opinie separată împreună cu judecătoarea Simona-Maya Teodoroiu.)
Un aspect îngrijorător – dacă judecăm după opiniile care au dat impresia că se fac ecoul stărilor de spirit din interiorul instituției – este că SRI nu a primit aceste decizii cu senitătate, ci ca pe niște atacuri la adresa sa. O reacție similară s-a produs la DNA, așa cum a reieșit din înregistrarea în care șefa Departamentului, Laura Codruța Kövesi, critica anumite decizii ale Curții Constituționale într-o ședință de lucru cu procurorii. Or, faptul că anumite instituții cu puteri excepționale fac opoziție mai mult sau mai puțin discretă la deciziile CCR nu este deloc un fapt anodin sau tolerabil.
Noul director al SRI, Eduard Hellvig, a avut în schimb o poziție de natură să dea speranțe că excesele nu vor fi trecute cu vederea. În ședința de bilanț pe 2016, directorul SRI spunea: ”Susțin democrația pentru că România nu poate progresa decât prin aceste valori. Este important pentru întreaga societate ca toate activitățile SRI să se încadreze strict în limitele Constituției și legilor care stabilesc clar granițele în interiorul cărora instituția noastră este chemată să opereze.”
În sfârșit, turbulențele din jurul Serviciului au continuat cu o serie întreagă de dezvăluiri privitoare la modul excesiv în care ofițerii SRI se vor fi implicat în desfășurarea proceselor penale. Prim-ministrul Viorica Dăncilă și apoi ministrul Justiției, Tudorel Toader au cerut ca protocoalele încheiate între DNA și SRI să fie desecretizate tocmai pentru a clarifica toate suspiciunile care apasă supra credibilităților cercetărilor judiciare. CSM s-a pronunțat de asemenea în favoarea desecretizării și poate nu e lipsită de interes nici reacția președintelui Iohannis care a emis un comunicat prin care explică că CSAT (și prin urmare el însuși) nu are nicio atribuție legală privind desecretizarea. Semnificativ ar fi, de fapt, nu ceea ce spune, ci mai curând faptul că nu critică aceste inițiative părând să lase cale liberă inițiatorilor.
S-a remarcat pe bună dreptate că președintele Iohannis a adoptat o poziție favorabilă față de Guvern și în privința scrisorii adresate Comisiei Europene pe tema MCV-ului. Or, documentul adresat președintelui Comisiei, avea ca subtext tot presupusele abuzuri ale investigatorilor judiciari oricare vor fi fost aceștia și de oriunde va fi venit indicația. E posibil însă să ne înșelăm și, de astă dată, președintele Iohannis să nu fi urmărit decât o abilă aplanare a conflictului.
În orice caz s-a creat o presiune asupra SRI, care ar putea culmina cu o modificare a legislației și în subsidiar cu o definire și limitare mai clară a atribuțiilor. Deocamdată sunt simple presupuneri pe care le vom putea verifica pe parcurs, dar problema, nu e deloc neglijabilă. În esență e vorba de temerea societății că, sub stindardul legitim al luptei anticorupție, s-a consolidat un sistem de putere care excede limitele constituționale.
Anchete
Captură rapidă la graniță: Poliția de Frontieră din Calafat depistează o autoutilitară căutată de autoritățile germane
O autoutilitară cu o valoare estimată la aproximativ 150.000 de lei, semnalată ca fiind căutată de autoritățile din Germania, a fost depistată de polițiștii de frontieră din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu – Sectorul Poliției de Frontieră Calafat. Captura, realizată la doar o zi după emiterea alertei internaționale, subliniază eficiența controalelor la granița României.
O alertă germană, o acțiune românească
Incidentul a avut loc în parcarea situată în proximitatea Stației de taxare Calafat–Vidin. Aici, o echipă de polițiști de frontieră, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a oprit pentru un control de rutină o autoutilitară înmatriculată în Germania. Vehiculul era condus de un cetățean turc și se afla pe ruta Germania–Turcia, o rută tranzitată frecvent de transporturi internaționale.
Mijlocul de transport, probă într-un dosar penal
În urma verificărilor specifice efectuate de autoritățile române, s-a constatat că mijlocul de transport figura ca bun căutat, necesar a fi utilizat ca probă în cadrul unor proceduri penale. Alerta privind autoutilitara fusese emisă de autoritățile din Germania cu o zi înainte, la data de 12 februarie 2026, indicând o rapiditate notabilă în acțiunea forțelor de ordine române.
Dosar penal pentru tăinuire și continuarea cercetărilor
Ca urmare a acestor constatări, autoutilitara a fost imediat indisponibilizată pentru a permite continuarea cercetărilor. În acest caz, a fost întocmit un dosar penal sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 270 din Codul Penal. Autoritățile au anunțat că, la finalizarea investigațiilor, vor fi dispuse măsurile legale care se impun, conform legislației în vigoare.
Combaterea criminalității transfrontaliere: Un angajament constant
Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu reconfirmă, prin această acțiune, angajamentul său ferm de a aplica toate măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea migrației ilegale și a criminalității transfrontaliere. Astfel, Poliția de Frontieră Română continuă să contribuie activ la protejarea și consolidarea securității Uniunii Europene, demonstrând o capacitate operativă crescută în depistarea bunurilor căutate la nivel internațional. (Paul D.).
Anchete
Comedia negră a justiției: Când procurorii fug de „democrație” și de propriul sistem!
Patetica, dar totuși previzibila, criză de personal la vârful Justiției Române a atins noi cote ale absurdului. Se pare că, într-o țară bântuită de reforme eșuate și de „independența” magistraților, până și simulacrul de meritocrație a dat faliment! „Procurorii fug de comisia pentru șefia marilor parchete”, dezvăluie, cu o amară ironie, publicația Lumea Justiției. Vai, dar ce mai avem noi aici? Elita togațiilor dă bir cu fugiții, când aud de o comisie de interviu la Ministerul Justiției, menită să selecteze șefii și adjuncții pentru cele mai „prestigioase” unități de parchet: PICCJ, DNA și DIICOT!
Marile Parchete: Pământ pârjolit sau ring de lupte necinste?
Imaginea e demnă de un tablou suprarealist: scaunele goale în comisia care ar trebui să aleagă vârfurile sistemului judiciar. Cei care ar trebui să aspire la conducerea instituțiilor fundamentale pentru lupta anticorupție și combaterea crimei organizate se pare că preferă anonimatul, frica sau, mai grav, lipsa de interes totală. Anunțul șocant vine chiar de la inima sistemului: Comisia nr. 2 din Consiliul Superior al Magistraturii („Resurse umane și organizare”) – formată din procurori, atenție! – a anunțat, în data de 13 februarie 2026, că niciun procuror nu și-a dat acordul să facă parte din această comisie crucială!
Circulara disperării: CSM incearcă să adune „voluntari” de la colț de strădă!
Așadar, CSM, prin vicepreședintele Bogdan Staicu, se vede nevoit să trimită o circulară disperată în întreaga țară, o veritabilă cerere de pomană profesională, rugând „toți procurorii să vină ca membri ai comisiei de interviuri”. Este un gest penibil, care trădează nu doar o lipsă crasă de candidați, ci o degringoladă totală în ceea ce privește implicarea și responsabilitatea în propriul sistem. De ce se ascund? De frică? De rușine? De teama unor viitoare răzbunări politice sau interne, având în vedere că rolul de „judecător” al altor colegi este mereu unul ingrat și periculos în România?
„Minuta rușinii”: O constatare seacă pentru un dezastru deplin
Minuta Comisiei vorbește de la sine, prin eufemismele sale birocratice, despre magnitudinea eșecului:
- „Obiectul lucrării (…) selecție a procurorilor în vederea formulării către Președintele României a propunerilor de numire pentru ocuparea unor funcții de conducere de rang înalt…” – O formulare grandioasă pentru o lipsă grandioasă de… materie primă!
- „Soluția comisiei: Comisia a constatat lipsa acordurilor de participare a procurorilor.” – O simplă „constatare” pentru o problemă ce ar trebui să sune alarma roșie la nivel național! Nu e o lipsă de candidaturi, ci o lipsă de participanți la selecție! Nimeni nu vrea să-și asume rolul de evaluator!
- „De asemenea, Comisia, cu majoritate, a decis emiterea unei circulare către parchete.” – Adică, „dacă nu vreți de bunăvoie, poate vă convinge o circulară.” Un apel la disperare, nu la profesionalism.
- „Nu în ultimul rând, Comisia a decis reluarea analizării solicitării în data de 17.02.2026.” – Încă o ședință, încă o speranță fragilă că poate, într-un moment de slăbiciune sau de conștiință civică, câțiva procurori vor ieși din bârlog.
Justiția română: Un vas fără cârmaci, intr-o mare de indiferență?
Ce spune acest episod grotesc despre Justiția Română? Că e un sistem bolnav, unde responsabilitatea este evitată, unde curajul de a judeca (chiar și colegi) este inexistent și unde „șefia” e o povară prea mare sau un risc prea periculos. Sau, mai rău, că puțini mai cred în procese transparente și meritocratice, preferând să lase cârma sistemului să alunece în mâinile celor care se avântă… sau care sunt „aleși” prin alte căi obscure. Indiferent de cauză, rezultatul este același: marile parchete riscă să rămână fără conducere sau, și mai rău, cu o conducere legitimată printr-un proces îndoielnic, lipsit de credibilitatea pe care ar fi trebuit să o confere tocmai implicarea elitei procurorilor. Rămânem să așteptăm, cu respirația tăiată, marți, 17 februarie, pentru a vedea dacă vreo sufletă de procuror se va „sacrifica” pentru a salva aparențele acestei farse. (Irinel I.).
Anchete
Scandal în magistratură: „Finu’ lu’ văru’ Săndel” vizează DIICOT, in timp ce nașul face apel la o justiție „rece și implacabilă”
O nouă controversă zguduie sistemul judiciar românesc, având în prim-plan o posibilă legătură de rudenie ce ar putea influența numiri cheie. Procurorul Mihai-Răzvan Negulescu, șeful cu delegare al DIICOT Brașov, s-a înscris în competiția pentru funcția de adjunct al DIICOT Central, o decizie care, potrivit publicației Lumea Justiției, ridică semne de întrebare serioase. În paralel, nașul său, procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), face declarații publice care stârnesc dezbateri aprinse despre rolul empatiei în actul de justiție.
Legături de naș-fin în magistratură: Un adjunct pentru DIICOT, sub semnul intrebării
Lumea Justiției dezvăluie că Mihai-Răzvan Negulescu, soțul judecătoarei Daniela Niculeasa (președinta Curții de Apel Brașov), ar fi finul de cununie al procurorului Claudiu Sandu, cunoscut în mediile judiciare și sub denumirea de „Văru’ Săndel”. Sandu, fost șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, deține în prezent o funcție crucială în CSM, organismul responsabil cu avizarea numirilor în funcții de conducere din magistratură.
Această situație ridică un potențial conflict de interese major. Dacă ministrul Justiției, Radu Marinescu, îl va propune pe Negulescu ca adjunct al DIICOT, nașul Sandu din CSM ar urma să-l intervieveze și să-i acorde avizul, care, speculează sursa citată, ar fi „evident: unul pozitiv”. Un astfel de scenariu ar putea compromite grav percepția publică asupra integrității și imparțialității procesului de selecție.
Justiția „rece și implacabilă”: Reacția controversată a lui Claudiu Sandu
Pe lângă această posibilă implicare în procesul de numire, Claudiu Sandu a atras atenția și printr-o postare controversată pe Facebook, datată luni, 9 februarie 2026. Mesajul său, intitulat „Justiția – rece, implacabilă, imparțială”, critică vehement ideea de empatie în justiția penală.
„Cum poți să judeci un om și să fii empatic cu el? Îl iei în brațe? Îi ceri iertare pentru că a fost hărțuit de procurori? Plângi împreună cu el pentru că a fost silit să se drogheze ca să uite de greutățile vieții?”, se întreabă retoric Sandu. El susține că justiția penală trebuie să fie implacabilă, iar cel care a săvârșit o faptă antisocială „să fie convins că va fi pedepsit pe măsura gravității faptei”. Inevitabilitatea pedepsei este, în viziunea sa, „piatra de temelie a ordinii publice”.
Ecoul recuzării: Răspunsul la criticile din Lumea Justiției?
Deși procurorul Claudiu Sandu nu menționează explicit Lumea Justiției, postarea sa pe Facebook vine la doar o zi după ce aceeași publicație a dezvăluit motivarea celei de-a doua recuzări încasate de judecătoarea Raluca Moroșanu de la Curtea de Apel Brașov. Aceasta a fost acuzată, printre altele, de „lipsă de empatie” – un subiect care pare să fi declanșat reacția fermă a membrului CSM.
Sandu avertizează că o justiție empatică ar fi „o răsturnare a valorilor juridice”, transformând excepția în regulă și rescriind dreptul. El consideră că „dacă devii empatic ții partea celui cu care empatizezi”, ceea ce compromite obiectivitatea și independența actului de justiție.
Aceste evoluții aruncă o lumină complexă asupra mecanismelor interne ale sistemului judiciar, generând discuții esențiale despre etică, independență și modul în care justiția este percepută și administrată în România. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 4 zileCircul de pe Facebook și realitatea de la Curtea de Conturi: Dan Halchin, maestrul iluziei din Penitenciare!
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Cluj, la rușinea instanței: Cum evaluările „profesioniste” devin farse birocratice, decretat de Tribunal!
-
Exclusivacum o ziPloiești — circ, shopping și tupeu în uniformă: cum s-a transformat Poliția Locală Ploiesti în spectacol
-
Exclusivacum 4 zileCircul destituirilor paralele: MAI-ul, o mașinărie de abuz și incompetență
-
Exclusivacum 3 zileAntigrindina SRL: Cum ne fură „mafia ploii” banii și mintea, cu acte „fantomă” și „etc.-uri” până-n 2040! Fermierii strigă „Stop!”, Statul sforăie… adânc!
-
Exclusivacum 2 zileEVALUAREA ANUALĂ: CÂND PIXUL ȘEFULUI DE CARTOANE DEVINE O ARMĂ DE DISTRUGERE ÎN MASĂ (A MORALULUI ȘI BUZUNARULUI)!
-
Exclusivacum 2 zileRachetele de hârtie spulberă mafia antigrindină! Fermierii prahoveni, „procurorii” cu pixul, cer socoteală pentru farsa de 260 de MILIOANE și planul de „jaf” până în 2040!
-
Exclusivacum 4 zileAstra Română: Zece ani de mizerie toxică, indiferență oficială și afaceri putrede pe ruinele orașului!



