Actualitate
Facebook, crima materială și crima electorală
Prezumtiva asasinare a lui Dan Mureșan în Kenya, în urmă cu circa doi ani, mă determină să revin asupra unui subiect pe care l-am tratat destul de fugitiv pe pagina mea de Facebook. Ultimele alegeri prezidențiale din România. Să fi fost atunci românii victimele unei manipulări de proporții? Nu cumva manevre tip Cambridge Analytica i-au adus lui Klaus Iohannis, într-un interval record, un plus de aproape 20 de procente? Dacă în Kenya a fost o crimă reală, nu este exclus ca în România să se fi executat o crimă electorală.
O mărturie șoc, făcută sub prestare de jurământ în parlamentul Marii Britanii, zguduie lumea. Unul dintre responsabilii Cambridge Analytica, aflat în misiune în Kenya, Dan Mureșan, un tânăr român, ar fi fost asasinat în urmă cu doi ani. Aveau loc alegeri în Kenya, mizele politice și financiare erau uriașe și iată că, abia acum, succesorul profesional al românului, sub prestare de jurământ, vorbește despre un prezumtiv asasinat. Este posibil. Când vorbim despre Facebook, vorbim despre ceva colosal. Este o afacere colosală. La care participă, într-un fel sau altul, miliarde de oameni de pe întregul mapamond. Fiecare dintre aceștia este „citit”. Despre mine sau despre tine, în memoria Facebook se adună câte cinci mii de caracteristici. Eu nu știu atât de multe lucruri despre mine câte știe Facebook. Sau cei care se folosesc de acest instrument modern. Afacerea este colosală și sub aspect financiar. Să ne gândim că doar într-un interval extrem de scurt de timp, de când a izbucnit scandalul legat de devoalarea datelor personale ale utilizatorilor, Facebook a pierdut pe bursele lumii 100 de miliarde de dolari.
Și, în fine, afacerea este colosală nu numai din perspectiva competiției comerciale ci și sub aspectul bătăliilor politice. Prin Cambridge Analytica sau alte organizații de acest fel, cetățenii dintr-un stat sau altul sunt analizați și apoi manipulați în favoarea unui partid sau a unui competitor individual. Asemenea tehnici de manipulare au fost mai întâi experimentate în state vulnerabile, iar acum sunt practicate și în state cu democrație consolidată. Și de aici a început de fapt întregul scandal.
Am lansat o ipoteză șocantă. Bazată pe mai multe elemente concrete. Și anume că este posibil și chiar probabil ca ultimele alegeri prezidențiale să fi fost câștigate de către Klaus Iohannis la capătul unei ample operațiuni de manipulare, în care România a fost utilizată ca un laborator. Ca un poligon de încercare. Iată în continuare care sunt premizele pe care îmi bazez întregul raționament.
1). Înaintea primului tur de scrutin, doi candidați erau creditați prin cercetările de piață, dar și prin analize logice, cu șansele cele mai mari. Victor Ponta și Klaus Iohannis. Încă înainte de a se înscrie oficial în cursa prezidențială, l-am contactat pe Klaus Iohannis și l-am întrebat dacă dorește să-i prezint o strategie de comunicare. La acea dată, în această materie, nu prea funcționa nimic în PNL. Noul președinte al liberalilor a fost de acord. I-am prezentat pentru început o schiță. S-a arătat interesat de dezvoltarea acestui concept. Așa că i-am prezentat în scris o amplă stategie de comunicare. Firește, ea avea în vedere și comunicarea pe rețelele sociale, în special pe Facebook. În continuare, Klaus Iohannis, care nu-și ascundea intenția de a candida la prezidențiale, s-a arătat interesat de implementarea acestei strategii.
2). Au avut loc alegeri interne în PNL, iar eu, înțelegând că nu voi putea conduce Departamentul de Comunicare dacă rămân simplu membru al Consiliului Național, am decis pe ultima sută de metri să candidez pentru o funcție de vicepreședinte. Era însă prea târziu. În plan intern, jocurile erau făcute. Unul dintre noii vicepreședinți, Alina Gorghiu, era cea mai potrivită persoană pentru a conduce acest departament, astfel încât Klaus Iohannis a desemnat-o. Dar cu solicitarea, care mi-a fost trasmisă și mie, de a colabora îndeaproape cu autorul strategiei. Ceea ce s-a și întâmplat.
3). Noua echipă a început să lucreze bine, iar activitatea desfășurată zi de zi, pe tot parcursul zilei, era intensă și începuse să dea rezultate în beneficiul PNL și al lui Klaus Iohannis.
4). Pe neașteptate, Klaus Iohannis, într-una din întâlnirile de lucru, ne-a comunicat sec, în stilul său caracteristic, faptul că nu noi ne vom ocupa de Facebook. Că pagina sa de Facebook va fi făcută de persoane din afara Departamentului de Comunicare, de o echipă în legătură cu care nu a oferit niciun fel de amănunte, care va prelua integral și strategia de comunicare pe rețelele sociale. Am rămas uluit. Nimeni, până în acel moment, nu mai rupsese în două strategia de comunicare. Era de-a dreptul periculos. În tot ce înseamnă marketing, inclusiv în marketingul politic, se știe că nu poți câștiga lansând simultan mai multe mesaje principale. Or, eu nu aveam nicio legătură și nu am avut nici în continuare cu echipa de Facebook a lui Iohannis. Nu mi s-a spus cine sunt acești oameni, cine îi conduce, de unde sunt plătiți. Secretul era absolut. Mi-am imaginat că e vorba despre vreo echipă de tineri din Sibiu, în care Iohannis avea încredere.
5). Competiția, încă din perioada premergătoare campaniei oficiale, era vădit inegală între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Notorietatea lui Ponta se apropia de sută a sută. În plus, acesta, prim-ministru fiind, sub pretextul bunei informări a cetățeanului, era prezent de dimineață până seara pe toate canalele de știri. Și era un comunicator mult mai bun decât Iohannis, care a câștigat alegerile citindu-și discursurile de pe două ecrane de promter așezate în stânga și în dreapta microfonului. De aceea, eforturile pentru a-l face cu adevărat competitiv erau uriașe, ele angajând practic într-o cursă nebună întreg partidul. Dar în continuare, pe de-o parte Klaus Iohannis rămânea deficitar în ceea ce privește calitatea mesajelor și modul în care acestea erau servite viitorilor alegători, iar handicapul ruperii în două a campaniei prin preluarea Facebook-ului de către un misterios grup de oameni se traducea în cifre îngrijorătoare rezultate din cercetările de piață.
6). Conținutul paginii de Facebook era slab, mesajele nu aveau în ele nimic percutant sau relevant, dar în mod straniu creștea exponențial numărul vizitatorilor și a celor care apreciau pozitiv ceea ce le transmitea echipa lui Iohannis. Treptat, această pagină de Facebook a lui Iohannis a bătut toate recordurile. Se părea că, într-un număr din ce în ce mai mare românii, nu fac altceva decât să se plimbe pe pagina sa de Facebook. Din această pespectivă, Iohannis a devenit unul ditnre cei mai accesați politicieni ai lumii. Era ceva cu adevărat uluitor.
7). Cu toate acestea, în sondajele de opinie, candidatul PNL stătea în continuare rău. În ciuda rezultatelor spectaculoase pe Facebook, notorietatea lui bătea pasul pe loc. Înaintea primului tur de scrutin, era în urma lui Ponta cu circa 10 procente. În final, avea să-l întreacă tot cam cu 10 procente. Ce s-a întâmplat între timp?
8). Aflând cu uimire că, după ce fusesem achitat, am fost condamnat la închisoare cu executare, m-am dus în aceeași zi la poliție și m-am predat. După care am stat aproape nouă luni în spatele gratiilor. Am aflat că am fost condamnat chiar la capătul unei reuniuni a staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, în care prezentasem, recunosc, cu un optimism exagerat, o analiză a ultimei cercetări de piață. În care identificasem viitoarele grupuri țintă și explicasem cum ar trebui să procedăm pentru a reduce decalajul dintre candidați. Însă ambele tururi de scrutin le-am petrecut în închsioare.
9). Am asistat de acolo la uriașa emoție colectivă, care a fost generată de modul în care a fost organizat votul în străinătate. În sine, lucrurile stăteau la fel de bine sau la fel de prost ca și la alegerile prezidențiale anterioare. De această dată însă, scandalul a fost uriaș. Se pusese în mișcare o uriașă mașinărie prin care românii din Diaspora îi bombardau cu mesaje pe românii din țară, determinând un puternic curent de opinie în favoarea lui Klaus Iohannis și în defavoarea lui Victor Ponta. Iar rezultatul este cel pe care îl știm și care i-a luat pe toți pe neașteptate.
10). Am înțeles că s-a petrecut ceva cu adevărat magic, magia transformându-l pe Klaus Iohannis în câștigător și, respectiv, în președinte. Îmi era clar că avusese loc o manipulare în masă. Nu aveam însă niciun fel de probe. Nici măcar nu conștientizam rolul real jucat de Facebook în această afacere electorală. Eram mulțumit că a câștigat Iohannis. Și astăzi am convingerea că este un președinte mai puțin rău decât ar fi fost Ponta. Chiar dacă suspciciunile mele s-ar fi concretizat cumva, chiar dacă aș fi avut informațiile pe care le am astăzi, ce aș fi putut face de după gratii?
Astăzi însă am o suspiciune rezonabilă, ca să mă exprim în termeni la modă, că piața electorală din România a fost masiv manipulată prin Facebook și că emoția colectivă creată atunci a fost artificială, dar și-a produs efectul scontat, schimbând cursul istoriei recente. Prin urmare, cred că se cuvine să aflăm următoarele:
1). Cine s-a ocupat direct și indirect de pagina de Facebook a candidatului prezidențial Klaus Iohannis?
2). Cine a plătit factura?
3). Există sau nu există vreo legătură concretă între manipulările Facebook, despre care auzim astăzi și care fac obiectul unor vaste investigați la nivel mondial, și alegerile din 2014, care l-au scos câștigător pe Iohannis?
Până la urmă există vreo legătură între ultimele alegeri prezidențiale din România și prezumtiva crimă din Kenya?
Sorin Rosca Stanescu
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” Când șeful de poliție...
Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată
Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...
CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?
Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...
Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota
„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...
Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor
În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...
Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință
În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...
Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor
Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor” – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...
IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine
De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...
-
Exclusivacum 4 zile
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 23 de ore
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 15 ore
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zile
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zile
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zile
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zile
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri