S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Nu de bilanțuri are nevoie principalul serviciul secret al țării. Nici de bilanțuri festiviste, cum au avut loc până acum și nici măcar de bilanțuri discrete, urmate totuși de o agapă, cum s-a întâmplat în această săptămână. O instituție serioasă își face bilanțul nu o dată pe an, ci în fiecare zi, în cursul întâlnirilor operative. Ceea ce însă SRI-ul este obligat să elaboreze o dată pe an este un raport de activitate, pe care îl prezintă spre aprobare Parlamentului.

Dar, în trecut, Serviciul Român de Informații a încălecat puterea legislativă. Nu a trecut prea mult timp de când chiar și cei mai naivi dintre cetățenii acestei țări înțeleseseră că nu Comisia parlamentară controla Serviciul Român de Informații, ci lucrurile stăteau taman pe dos. SRI desemna agenții de influență în așa-zisa Comisie de control, după care tot ce se întâmpla acolo nu reprezenta altceva decât o pantomimă. Lucrurile s-au schimbat întrucâtva, cel puțin aparent, în urma uriașelor scandaluri care au zguduit anul trecut instituția și s-au soldat cu eliminarea de la comanda operativă a generalului cu patru stele Florian Coldea și strania promovare a generalului Dumbravă, cel cu „câmpul tactic” din Justiție în suflet și simțiri, care a fost avansat secretar general al SRI. Deși lui Eduard Hellvig nu-i poate fi imputată pe tot parcursul anului trecut și în acest an nicio faptă reprobabilă, nici o acțiune care să fi excedat atribuțiile legale ale instituției pe care o conduce, totuși nu există nici probe că situația s-ar fi schimbat în profunzimea ei și că SRI nu va fi antrenat în viitor, pentru că tocmai vom avea alegeri, în binecunoscutele operațiuni de poliție politică, prin manipularea opiniei publice. Se cuvine totuși să-i dăm lui Edurad Hellvig un minimum de credit, chiar dacă și semnele de întrebare sunt firești.

Ceea ce poate fi însă valabil pentru viitor, nu este însă valabil și pentru trecut. Și mă întorc la rapoartele de activitate prezentate Parlamentului. Cei care citesc această analiză trebuie să știe că în jurul acestor rapoarte se desfășoară un veritabil circ. În primul rând, pentru că raportul de activitate, prin lege, trebuie prezentat anual și tot anual el trebuie aprobat sau respins de către Parlament. Parlamentul nu a respins niciodată un raport de activitate al SRI, deși putea să o facă. În al doilea rând, e circ pentru că și în eventualitatea în care un raport de activitate este respins, nu se întâmplă nimic. O atare respingere nu atrage după sine demiterea șefului instituției, așa cum se întâmplă de pildă în cazul postului național de radio sau de televiziune. Dacă un raport ar fi respins, caravana SRI merge liniștită mai departe. În al treilea rând, este circ pentru că, dacă un asemenea raport trebuie elaborat și prezentat anual, tot anual el trebuie validat sau invalidat de către Parlament. Ceea ce nu s-a întâmplat.

De aceea, avem două rapoarte aprobate de șeful CSAT, respectiv de președintele României, depuse la Parlament, dar ignorate de puterea legislativă, deși unul vizează activitatea din 2015, iar altul activitatea din 2016. Al treilea raport pe 2017 i-a fost prezentat președintelui Klaus Iohannis, urmând să fie probabil validat de acesta și prezentat la Parlament pentru a sta și el la coadă în vederea validării sau invalidării. În al patrulea rând, e circ pentru că, de fapt, anual, Parlamentul primește nu unul, ci două rapoarte. Care se referă, în termeni diferiți, la aceleași lucruri. Un raport are caracter strict secret și este studiat doar de către membrii Comisiei de control, iar cel de-a doilea raport, din care sunt eliminate multe detalii și în care nu mai regăsim decât vorbe goale, este prezentat Parlamentului în vederea validării ori invalidării. Și asta se întâmplă în condițile în care, conform legii, parlamentarii, fiind aleși de către popor, nu trebuie să aibă certificat ORNISS pentru a beneficia de acces la informații secrete. Așadar, practica aiuristică din forumul legislativ al României a creat în mod artificial două categorii de parlamentari. Prima categorie poate studia raportul să-i zicem exhaustiv al principalului serviciu secret al țării, în timp ce o a doua categorie de parlamentari, transformată în masă de manevră și într-o simplă mașinărie de vot, nu are încotro și trebuie să creadă pe cuvânt asigurările date de membrii Comisiei de control. Cum că raportul SRI ar fi bun.

A cincea dovadă că asistăm la un mare circ este că, după ce membrii Parlamentului au constatat că cele 66 de protocoale și nenumăratele subprotocoale, care toate au în epicentru Serviciul Român de Informații, au încălcat grav Constituția și legile statului și s-au aflat la originea, să-i spunem juridică, a statului paralel – împotriva căruia majoritatea parlamentară luptă – aceiași parlamentari vor fi puși în situația ca, adoptând rapoartele de activitate, să aprobe implicit asemenea practici cu protocoale cu tot. Ceea ce nu cred că senatorii și deputații PSD plus ALDE își pot permite să facă. Și iată cum Parlamentul României se găsește într-o situație fără ieșire. De cerc vicios. Ca de altfel și directorul SRI, Eduard Hellvig, care, chiar dacă a înțeles ce derapaje au existat în activitatea trecută a instituției pe care o conduce, din necunoștiință de cauză, o vreme, a girat el însuși asemenea practici. Și cel puțin unul dintre rapoartele care așteaptă la coadă, la care se adaugă cel pe 2017, poartă semnătura lui Eduard Hellvig.

Sorin Rosca Stanescu