Actualitate
Cercul vicios al protocoalelor
S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.
Nu de bilanțuri are nevoie principalul serviciul secret al țării. Nici de bilanțuri festiviste, cum au avut loc până acum și nici măcar de bilanțuri discrete, urmate totuși de o agapă, cum s-a întâmplat în această săptămână. O instituție serioasă își face bilanțul nu o dată pe an, ci în fiecare zi, în cursul întâlnirilor operative. Ceea ce însă SRI-ul este obligat să elaboreze o dată pe an este un raport de activitate, pe care îl prezintă spre aprobare Parlamentului.
Dar, în trecut, Serviciul Român de Informații a încălecat puterea legislativă. Nu a trecut prea mult timp de când chiar și cei mai naivi dintre cetățenii acestei țări înțeleseseră că nu Comisia parlamentară controla Serviciul Român de Informații, ci lucrurile stăteau taman pe dos. SRI desemna agenții de influență în așa-zisa Comisie de control, după care tot ce se întâmpla acolo nu reprezenta altceva decât o pantomimă. Lucrurile s-au schimbat întrucâtva, cel puțin aparent, în urma uriașelor scandaluri care au zguduit anul trecut instituția și s-au soldat cu eliminarea de la comanda operativă a generalului cu patru stele Florian Coldea și strania promovare a generalului Dumbravă, cel cu „câmpul tactic” din Justiție în suflet și simțiri, care a fost avansat secretar general al SRI. Deși lui Eduard Hellvig nu-i poate fi imputată pe tot parcursul anului trecut și în acest an nicio faptă reprobabilă, nici o acțiune care să fi excedat atribuțiile legale ale instituției pe care o conduce, totuși nu există nici probe că situația s-ar fi schimbat în profunzimea ei și că SRI nu va fi antrenat în viitor, pentru că tocmai vom avea alegeri, în binecunoscutele operațiuni de poliție politică, prin manipularea opiniei publice. Se cuvine totuși să-i dăm lui Edurad Hellvig un minimum de credit, chiar dacă și semnele de întrebare sunt firești.
Ceea ce poate fi însă valabil pentru viitor, nu este însă valabil și pentru trecut. Și mă întorc la rapoartele de activitate prezentate Parlamentului. Cei care citesc această analiză trebuie să știe că în jurul acestor rapoarte se desfășoară un veritabil circ. În primul rând, pentru că raportul de activitate, prin lege, trebuie prezentat anual și tot anual el trebuie aprobat sau respins de către Parlament. Parlamentul nu a respins niciodată un raport de activitate al SRI, deși putea să o facă. În al doilea rând, e circ pentru că și în eventualitatea în care un raport de activitate este respins, nu se întâmplă nimic. O atare respingere nu atrage după sine demiterea șefului instituției, așa cum se întâmplă de pildă în cazul postului național de radio sau de televiziune. Dacă un raport ar fi respins, caravana SRI merge liniștită mai departe. În al treilea rând, este circ pentru că, dacă un asemenea raport trebuie elaborat și prezentat anual, tot anual el trebuie validat sau invalidat de către Parlament. Ceea ce nu s-a întâmplat.
De aceea, avem două rapoarte aprobate de șeful CSAT, respectiv de președintele României, depuse la Parlament, dar ignorate de puterea legislativă, deși unul vizează activitatea din 2015, iar altul activitatea din 2016. Al treilea raport pe 2017 i-a fost prezentat președintelui Klaus Iohannis, urmând să fie probabil validat de acesta și prezentat la Parlament pentru a sta și el la coadă în vederea validării sau invalidării. În al patrulea rând, e circ pentru că, de fapt, anual, Parlamentul primește nu unul, ci două rapoarte. Care se referă, în termeni diferiți, la aceleași lucruri. Un raport are caracter strict secret și este studiat doar de către membrii Comisiei de control, iar cel de-a doilea raport, din care sunt eliminate multe detalii și în care nu mai regăsim decât vorbe goale, este prezentat Parlamentului în vederea validării ori invalidării. Și asta se întâmplă în condițile în care, conform legii, parlamentarii, fiind aleși de către popor, nu trebuie să aibă certificat ORNISS pentru a beneficia de acces la informații secrete. Așadar, practica aiuristică din forumul legislativ al României a creat în mod artificial două categorii de parlamentari. Prima categorie poate studia raportul să-i zicem exhaustiv al principalului serviciu secret al țării, în timp ce o a doua categorie de parlamentari, transformată în masă de manevră și într-o simplă mașinărie de vot, nu are încotro și trebuie să creadă pe cuvânt asigurările date de membrii Comisiei de control. Cum că raportul SRI ar fi bun.
A cincea dovadă că asistăm la un mare circ este că, după ce membrii Parlamentului au constatat că cele 66 de protocoale și nenumăratele subprotocoale, care toate au în epicentru Serviciul Român de Informații, au încălcat grav Constituția și legile statului și s-au aflat la originea, să-i spunem juridică, a statului paralel – împotriva căruia majoritatea parlamentară luptă – aceiași parlamentari vor fi puși în situația ca, adoptând rapoartele de activitate, să aprobe implicit asemenea practici cu protocoale cu tot. Ceea ce nu cred că senatorii și deputații PSD plus ALDE își pot permite să facă. Și iată cum Parlamentul României se găsește într-o situație fără ieșire. De cerc vicios. Ca de altfel și directorul SRI, Eduard Hellvig, care, chiar dacă a înțeles ce derapaje au existat în activitatea trecută a instituției pe care o conduce, din necunoștiință de cauză, o vreme, a girat el însuși asemenea practici. Și cel puțin unul dintre rapoartele care așteaptă la coadă, la care se adaugă cel pe 2017, poartă semnătura lui Eduard Hellvig.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



