Actualitate
Instrumentul de tortură, spionaj și șantaj

Mecanismul de Cooperare și Verificare instituit de Comisia Europeană și aplicat doar în România și Bulgaria se dovedește a fi cu totul și cu totul altceva. Curg informațiile, în fiecare zi, despre dimensiunea reală a acestui instrument creat la propunerea Monicăi Macovei, atunci când era ministru al Justiției și acceptat în totalitate de marele patriot Traian Băsescu.
Dar și de toți miniștrii Justiției pe care i-am avut ulterior. Ca să nu mai vorbesc de premierii României, care nu aveau cum să nu știe despre ce este vorba. Una peste alta, Justiția a fost nu numai supravegheată ci și controlată, inclusiv în ceea ce privește derularea anchetelor și proceselor politice. Uluitor este că MCV s-a exercitat aproape exclusiv asupra acestei părți a cazuisticii penale și s-a dovedit total neinteresat de restul contextului în care funcționează Justiția în România. Concret, de două ori pe an, ministrului Justiției din România, indiferent cine a fost el, i se solicita, sub forma unei depeșe a Comisiei Europene, să pună la dispoziția acestui organism arhiva penală a cazurilor aflate în derulare fie la marile parchete, fie în Justiție și care vizau de regulă oameni politici, importanți oameni de afaceri și reprezentanți ai presei. Practic, era solicitată o întreagă arhivă. Autoritățile de la București trebuiau să facă pentru fiecare caz în parte copii din dosare, care erau livrate la Bruxelles.
În urma acestor operații, inevitabil, așa cum voi demonstra, procurorii și judecătorii erau influențați din afara țării și impulsionați să rezolve cazurile cât mai repede și cu cât mai multă duritate. Rezultatul doar în urma unei asemenea liste negre cuprinsă în solicitarea Comisiei Europene și cuprinzând nouă ținte și 44 de victime colaterale, a însemnat 241 de ani și patru luni de pușcărie, așa cum a constatat marți un cotidian central. Cazuistica penală acoperă doar sub 1% din totalul dosarelor aflate pe masa judecătorilor din România. Peste 99% sunt cauze civile. Dintre cauzele penale, DNA are de rezolvat un procent foarte mic. Fac aceste precizări pentru a remarca un fapt extrem de șocant. Întrucât de două ori pe an solicitările Comisiei Europene s-au referit exclusiv la această ultimă categorie, rezultă că, implicit, Mecanismul de Cooperare și de Verificare nu vizează întregul. Respectiv modul în care lucrează Justiția în ansamblul ei și măsura în care se adaptează standardelor europene. MCV se dovedește astfel a fi doar un pretext.
Mai mult, din conținutul depeșelor trimise de Comisia European, prin care de două ori pe an se fac diverse solicitări, rezultă că această instituție nu este câtuși de puțin interesată nici măcar în ceea ce privește cazuistica penală de a observa și diagnostica fenomenele care au loc în sistem. Cât privește combaterea corupției, nici măcar aici nu sunt solicitate informații de natură a-i permite Comsiei Europene prin intermediul MCV să observe cum se modifică raportul dintre marea și mica corupție, dacă marea corupție s-a diminuat sau s-a amplificat, care sunt motivele, care împiedică o mai mare eficiență a anchetelor penale, în sensul diminuării numărului de achitări pentru dosare incomplete, rău administrate sau fără probe și așa mai departe. Populația României, atunci când este nemulțumită de Justiție, când are din ce în ce mai puțină încredere în această instituție, care reprezintă și una dintre cele trei puteri în stat, se raportează mai puțin sau aproape deloc la ceea ce se pare că preocupă Comisia, dacă analizăm solicitările ei și într-o mult mai mare măsură la cauzele de drept civil, de dreptul familiei, de drept succesoral, de drept comercial sau de drept administrativ, care se rezolvă în general extrem de greu și nu întotdeauna echitabil.
Spuneam că, din această perspectivă, MCV se dovedește a fi doar un pretext. Un pretext pentru ce? Dacă analizăm cele două adrese care au fost date până în prezent publicității – de adevărat, doar două din zecile de adrese existente – vom observa ceea ce semnalează printre rânduri și Adrian Severin într-un ziar central și anume că monitorizarea României este de fapt un instrument prin care este vizată pur și simplu eliminarea unei părți a clasei politice, a unei părți importante a clasei de afaceri și a unei părți semnificative din conducerea trusturilor de media. Este vorba, prin urmare, eminamente de o operațiune cu caracter politic. Ce ar putea viza ea? O mai mare subordonare a României prin inducerea în mentalul clasei politice a ideii că totul trebuie dirijat de UE prin intermediul nucleului dur al organizației, interesul național și suveranitatea urmând să se reducă din ce în ce mai dramatic. Într-un cuvânt, vorbim despre un statut de colonie modernă.
În al doilea rând, observăm cum o altă țintă predilectă MCV este reprezentată de oamenii de afaceri semnificativi ai acestei țări. Cei care, la un moment dat, și-au extins activitățile asupra unor părți semnificative din economie, din comerț și din piața media. Ei bine, și aceștia trebuiau eliminați, pentru ca în locul lor să vină alții. Reprezentând capitalul european. Și nu cred că sunt deloc paranoic atunci când îmi pun întrebarea dacă nu care cumva copierea și tansmiterea arhivelor reprezentând aceste mari dosare precum și a dosarelor oamenilor politici nu reprezintă într-o formă foarte bine disimulată și parte a unei ample operațiuni de spionaj. Pentru că cine știe în amănunt, ca să dau doar un simplu exemplu, cum era organizată afacerea lui Nicolae în industria autohtonă de îngrășăminte, poate veni pe piața noastră și poate acționa cu succes și poate monopoliza acest domeniu și le poate vinde fermierilor români îngrășăminte produse în Austria, cu același gaz românesc pe care îl utiliza și Nicoale înainte să fie forțat să închidă prăvălia.
Acest Mecanism, care numai de cooperare nu este, trebuie să înceteze instantaneu. Cel puțin în forma în care el s-a desfășurat până în prezent. Iar miniștrii Justiției, toți miniștrii Justiței, care au răspuns solicitărilor de acest fel ale Comisiei Europene, trebuie să știe că au încălcat atât prevederile Constituției cât și independența Justiției. Pentru că atât procurorii cât și judecătorii, cărora de două ori pe an li se cereau date din aceste mari dosare, au fost constrânși nu numai să meargă pe repede înainte, ci și să dea sentințe probabil mai dure decât ar fi dat în mod normal.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 5 ore
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 18 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi