Anchete
EXPLOZIV/Klaus Iohannis a musamalizat ilegalitatile din S.R.I – Comisarul de Prahova

Va prezentam un „Memoriu” transmis de col SRI, Ion Dedu, comandant de unitate, Presedintelui Klaus Iohannis, prin care era informat de ilegalitatile savarsite de conducerea SRI. S-a considerat „informat” si, „Memoriul” a fost musamalizat.
Catre,
PRESEDINTELE ROMANIEI Klaus Werner IOHANNIS
ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA
In atentia: Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnatul Dedu C. Ion cu domiciliul in Bucuresti, …………in calitate de colonel (r), fost ofiter superior in cadrul UM 0318 Bucuresti, structura centrala a Serviciului Roman de Informatii, in temeiul art. 1 si urmatoarele din Ordonanta nr. 27/2002, in temeiul Regulamentului de Organizare si Functionare al Administratiei Prezidentiale, precum si in temeiul art. 51 din Constitutie, va inaintez prezenta,
PETITIE
Prin care va sesizez o serie de incalcari ale legii, atat prin actiune, cat si prin omisiune, care s-au produs cu privire la drepturile si libertatile mele fundamentale prin raportare la modul in care a fost tratata, de catre Ministerul Justitiei si Inspetia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Mgistraturii, situatia juridica generata de litigiul referitor la contestarea masurilor dispuse/activitati nelegale exercitatea de catre Serviciul Roman de Informatii (SRI) impotriva mea, in perioada 2009 – 2010 si, care, in fapt si in drept, au fost sesizate catre dumenavoastra[1], in calitate atat de Presedinte al Romaniei cat si de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, sesizari ce nu au primit un raspuns in consecinta si conform cu actele normative aplicabile spetei de referinta.
Astfel, in data de 21.05.2015 pe site-ul oficial al Senatului Romaniei a fost postat raspunsul nr. SG 4526/19.09.2014 pe care Ministerul Justitiei l-a inaintat domnului senator Valer Marian, ca efect al interpelarii nr. 2201/16.06.2014 formulate de catre acesta catre Primul Ministru si ministrul justitiei. Raspunsul ministerului reprezinta un document unilateral si individual care a fost asumat de aceasta institutie, urmare a unui raport de control intocmit de catre Inspectia Judiciara.
In documentul ce emana de la Ministrul Justitiei, purtand si semnatura Secretarului de Stat, i.e. raspunsul antementionat, se fac o serie de constatari si recunoasteri, pe care le voi cita in continuare, astfel:
- “in cuprinsul hotararii (n.n. pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 37955/3/2010) nu au fost analizate apararile reclamantului, se recunoaste un abuz exercitat asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale reclamantului, in conditiile in care instanta ar fi trebuit sa se sesizeze din oficiu cu privire la incalcarea drepturilor reclamantului, au fost apreciate ca legale actele administrative emise de conducerea Serviciului Roman de Informatii, aspect ce vine in contradictie cu probele administrate in cauza de reclamant.”
- “Instanta si-a intemeiat solutia pe documente clasificate, la care reclamantul nu a avut acces, fiind pus astfel intr-o situatie de discriminare procesuala. Mai mult, se apreciza ca exista suspiciuni cu privire la independenta si impartialitatea judecatorului cauzei, avand in vedere ca acesta detine certificat ORNISS, care a fost validat de paratul Serviciul Roman de Informatii si care ii asigura accesul la informatiile clasificate, la care reclamantul nu a avut acces. Desi s-a incuviintat proba cu interogatoriul paratilor, instanta nu a staruit in administrarea acesteia.”
- “Un aspect apreciat ca fiind de o gravitate deosebita este acela ca instanta nu a retinut ca sanctiunea disciplinara “consemnare” era abrogata la data aplicarii acesteia reclamantului, atat prin Constitutie, cat si prin Legea nr. 345/2004.”
Din cele trei puncte de mai sus reies urmatoarele constatari pe care ministrul justitiei le face, prin modul de redactare semnatica a documentului in cauza (vorbirea indirecta si fara utilizarea ghilimelelor pentru textele copiate sau care nu-i apartin ca proprietate intelectuala sau creatie proprie), cu privire la situatia mea procesuala in dosarul nr. 37955/3/2010 ce s-a aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti:
- S-au incalcat drepturile si libertatile fundamentale ale subsemnatului;
- S-a incalcat dreptul la un proces echitabil, subsemnatul fiind pus intr-o situatie de discriminare procesuala ca efect al clasificarii documentelor probatorii aflate la dosarul cauzei, documente la care nu am avut acces;
- S-au incalcat regulile de procedura, generandu-se, iarasi, o situatie de discriminare procesuala, instanta refuzand sa mai administreze proba cu interogatoriul paratilor, proba incuviintata anterior;
- Solutia pronuntata de catre instanta a fost data in baza unor prevederi legale abrogate (situatie grava in activitatea de judectata, contrara principiului suprematiei legii), sanctiunea disciplinara “consemnare 9 zile” fiind abrogata la data aplicarii acesteia subsemnatului de catre conducerea SRI, (in cauza data in primele luni ale anului 2010). Daca sanctiunea consemnarii era abrogata la data aplicarii acesteia, dupa cum certifica totate actele normative aplicabile si publicate in Romania, rezulta ca subsemnatul am fost lipsit de libertate fara a exista un temei legal, ceea ce aduce o atingere vadita a drepturilor si libertatilor fundamentale ale subsemnatului. Separat de aceasta, facand un rationament deductiv, daca lipsirea de libertate nu a avut temei legal, iar lipsirea de libertate fara temei legal este sanctionata de legea penala, se pune intrebarea in ce masura cei care au pus in aplicare impotriva mea aceasta masura a consemnarii, respectiv toti cei care au luat la cunostinta ulterior de astfel de fapte nelegale, au intrat in conflict cu legea penala.
- In sprijinul ultimei concluzii aducem si raspunsul Ministerului Apararii Nationale 38b/23.05.2014 care precizeaza in clar ca art. 2 din Legea nr. 354/2004 prevede in mod expres faptul ca dispozitiile Decretului Consiliului de Stat nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari sunt si raman abrogate, iar prevederea referitoare la consemnare de la art. 33 din Legea nr. 80/1995 a fost considerata abrogata tacit, in virtutea contradictorialitatii a doua texte legislative aparute la date diferite si in virtutea principiului ierarhiei actelor normative. De asemenea, prevederea referitoare la consemnare a fost eliminata prin Legea nr. 53/2011 pentru modificarea Legii nr. 80/1995, iar Regulamentul disciplinei militare RG 3/2000 in vigoare la momentul aplicarii sanctiunii nu mai prevedea consemnarea ca sanctiune disciplinara privativa de libertate.
Pe acest fond, potrivit art. 5, lit. f) si art. 6, II, pct. 3 din HG nr. 652/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, ministerul este obligat:
– sa vegheze la respectarea ordinii de drept si a drepturilor si libertatilor cetatenesti, prin mijloacele si procedurile puse la dispozitie de respectiva hotarare si alte legi;
– sa evalueze legislatia din punctul de vedere al constitutionalitatii, al tehnicii legislative si al compatibilitatii cu acquis-ul comunitar si tratatele si conventiile internationale, ori alte documente juridice cu caracter international la care România este parte si propune Guvernului, altor ministere sau autoritati solutii de imbunatatire legislativa, inclusiv in forma unor proiecte de acte normative;
sens in care, reprezentantul acestei institutii reprezentative a statului de drept ar fi trebui sa se autosesize si sa intreprinda masuri legale in consecinta pentru clarificare situatiei de fapt si de drept, intrucat prevederea normativa in cauza prin natura si continutul sau a produs efecte juridice negative/grave si contrare respectarii depturilor si libertatilor mai multor persoane, in perioada 2004 – 2011, cu incalcarea flagranta a legilor statului, inclusiv a Conventiei europene a drepturilor omului, in principal de catre autoritatile/institutile publice componente ale sistemului national de securitate al tarii, entitati juridice ce fac parte din consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT).
Avand in vedere constatarile de nelegalitate consemnate in raspunsul ministerului de resort, precum si neconcordantele legislative evidente legate de sanctiunea disciplinara „consemnare”, neconcordanta care a persistat inca de la intrarea in vigoare a noii Constitutii si a Legii nr. 345/2004, precum si faptul ca nu s-a intreprins nicio masura la nivelul Ministerului Justitiei si al Guvernului in sensul remedierii acestor nelegalitati si neconformitati normative si, nici Ministrul Justitiei, si nici Primul Ministru nu s-au sesizat cu privire la aplicarea ilegala a unei sanctiuni privative de libertate, va sesizez incalcarea obligatiilor institutionale potrivit prevederilor din HG nr. 652/2009 si potrivit art. 4, lit. c), pct. 2 din Legea nr. 415/2002 si va rog sa analizati faptele semnalate si sa sesizati organele in drept sa se pronunte asupra acestor nelegalitati, potrivit art. 12 din Legea nr. 115/1999.
Solicit a se lua in considerare, in sensul celor de mai sus, daca omisiunile, dupa anul 2004, ale Ministerului Justitiei, precum si ale Primului Ministru, ca reprezentant, coordonator si conducator al Guvernului, in mod implicit, precum si ale altor institutii publice ale statului cu responsabilitati in consecinta, in ceea ce priveste protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale, evaluarea legislatiei si corelarea ei cu acquis-ul comunitar si tratatele internationale, ar putea intruni elementele constitutive ale unor fapte prevazute de legea penala, respectiv art. 297 – abuzul in serviciu si/sau art. 298 – neglijenta in serviciu, avand in vedere ca ambele se refera la indeplinirea sau neindeplinirea unui act in executarea atributiilor de serviciu care produce pagube sau vatamari ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.
Separat de asta, avand in vedere ca ministrul justitiei a constatat si consemnat faptul ca sanctiunea „consemnare” era abrogata tacit la data aplicarii acesteia si ca subsemnatul am fost lipsit de libertate fara a exista un temei legal, iar lipsirea de libertate fara temei legal este sanctionata de legea penala, se pune intrebarea in ce masura si cei care au pus in aplicare impotriva mea, respectiv directorul SRI si adjunctii acestuia, aceasta masura a consemnarii au intrat in conflict cu legea penala, respectiv cu art. 205 din Noul Cod Penal (dar si cu alte articole incidente in caz) si, daca nu cumva Ministerul ar fi fost obligat sa sesizeze organele de urmarire penala conform art. 267 din acelasi Cod Penal odata ce s-a facut aceasta constatare.
Domnule Presedinte, in calitatea dumneavoastra si de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functie care va stabileste obligatia de a lua masurile necesare pentru apararea si restabilirea ordinii constitutionale, conform art. 4, lit. c), pct. 2 din Legea nr. 415/2002, precum si in calitatea dumneavoastra de garant al respectarii Constitutiei si a bunei functionari a autoritatilor publice, respectiv in calitatea dumneavoastra de comandant al fortelor armate, conform art. 80, alin. (2) si art.92 (1) din Constitutie, va solicit sa va pronuntati asupra urmatoarelor aspecte, inclusiv in ceea ce priveste sanctiunea disciplinara militara „consemnare”:
- Care este textul de lege in baza caruia mi s-a aplicat sanctiunea disciplinara privativa de libertate „consemnare 9 zile” si, daca aceasta sanctiune era aplicabila in anul 2010, respectiv daca mai este aplicabila in continuare? Care este continutul acestei sanctiuni stabilit prin lege pe care o veti indica in scris modalitatea de aplicare a acesteia si, care este textul de lege care le prevede in mod expres? (avand in vedere ca restrangea drepturi si libertati ale cetateanului si, ca astfel de activitati se pot stabili doar printr-o lege si nu prin ordonante de urgenta, hotarari de guvern sau ordine/instructiuni ale autoritatilor publice, conform Constitutiei si deciziilor/jurisprudentei CCR).
- De ce a existat in practica si s-a aplicat sanctiunea disciplinara „consemnare”, care este o sanctiune privativa de libertate si nu numai, in conditiile in care, prin Constitutia Romaniei, respectiv Legea nr. 345/2004, tara noastra prin Parlament a retras rezerva formulata la art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar la art. 2 din aceasta lege precizandu-se clar ca dispozitiile Decretului Consiliului de Stat nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari sunt si raman abrogate, iar prevederea referitoare la consemnare de la art. 33 din Legea nr. 80/1995 a fost considerata abrogata tacit?
- Care este impactul lipsei de evaluare legislativa in aceasta problema si al faptului ca sanctiunea „consemnarii”, ca sanctiune privativa de libertate, pe langa faptul ca era abrogata tacit, era si in contradictie cu noua Constitutie din 2003 si cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv cu prevederile art.5 din conventia mentionata?
- Cum afecteaza sau va afecta aceasta omisiune/situatie legislativa negativa indeplinirea de catre Romania a acquis-ului comunitar (cu atat mai mult cu cat tara noastra s-a angajat ca pana in anul 2007 v-a armoniza in totalitate legislatia aplicabila in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, respectiv capitolul 24 JAI), a raportului anual MCV si angajamentele pe care si le-a asumat fata de Uniunea Europeana si NATO? Mentionez ca intentionez sa ma adreseze forurilor europene in drept pe subiectul in cauza.
- Precizati care au fost ratiunile si argumentele de ordin juridic care au stat la baza modificarii art. 33 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv la baza eliminarii din textul articolului a sanctiunii disciplinare „consemnare”. Astfel, prin Legea nr. 53/2011 statutul cadrelor militare a fost modificat, iar textul art. 33 a devenit, dupa eliminarea „consemnarii”, astfel: ”Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”. Dupa cum observati sintagma „consemnare” a disparut din textul noii legi de modifiacre a Legii nr.80/1995, fara a exista o explicatie rationala si in drept pentru acesta eliminare legislativa semnificativa din nota de fundamentare a initiatorului, care in fapt a fost Guvernul Romaniei la aceea data (anul 2011), existand, totodata, un aviz pozitiv din partea CSAT pentru proiectul de lege ce avea ca obiect modificarea Legii nr.80/1995 (a se vedea procesul legislativ al problematicii anterioare existent, conform principiului transparentei, pe site-ul Camerei Deputatilor etc.), institutie care, printre altele, nu a sesizat inadvertenta normativa in cauza.
- Cum explicati faptul ca, in expunerea de motive a legii privind modificarea Legii nr. 80/1995, nu s-a facut vorbire nicaieri despre oportunitatea/necesitatea eliminarii din textul de lege a sanctiunii „consemnare”, ci s-a trecut direct la eliminarea din text a acestei denumiri, fara niciun fel de referinta, nici macar in cuprinsul legii de modificare, respectiv al Legii nr. 53/2011? De ce s-au eludat normele de tehnica legislativa in privinta explicatiilor si fundamentarilor cu privire la „consemnare” si ce ratiuni juridice au stat la baza acestei decizii legislative? Mai mult nici in dezbaterile parlamentare si nici in cadrul amendamentelor propuse nu s-a facut vorbire de modificarea art.33 din Legea nr.80/1995, sens in care se pune intrebarea cum a fost posibil sa se elimine din textul legii sintagma consemnare fara nicio explicatie/fundamentare in drept si fapt? Cate astfel de erori mai pot exista si in alte legi adoptate si promulgate de cei in drept, care prin natura lor pot determina efecte juridice sau consecinte incontrolabile.
- Cum explicati faptul ca, in expunerea de motive, desi nu se face vorbire despre eliminarea „consemnarii”, se precizeaza necesitatea clarificarii prevederilor referitoare la punerea la dispozitie din cauza ambiguitatii si datorita numeroaselor litigii declansate de catre cadrele militare impotriva armatei si a demersurilor facute la Curtea Constitutionala in legatura cu aceste aspecte? Care este diferenta intre sintagma „punerii la dispozitie” si cea a „consemnarii”?
- Care este actul normativ care reglementeaza „punerea la dispozitie” sub aspectul definirii acesteia, a conditiilor si a modului in care se aplica si se executa?
- Precizati daca „punerea la dispozitie” constituie o sanctiune privativa de libertate prin raportare la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale la care Romania este parte, cu precadere prin raportare la art. 5 din Conventie. Va solicit sa precizati si temeiurile de drept la care va raportati in aprecierea asupra „punerii la dispozitie”.
- Cum au fost admise, pastrate si aplicate, in aceasta perioada, in legislatia romaneasca dupa anul 2004 (ex. Legea nr.80/1995), sanctiuni cu caracter privativ de libertate si nu numai (reglementate prin art.48 „consemnarea”, art.49 „arestul pentru studentii militari sau militarilor in termen” din RG – 3/2000 – Regulamentul disciplinei militare, act fara forta de lege), care ies din sfera celor prevazute de Constitutie, Conventie si legea penala, atentionandu-va ca singurele masuri privative de libertate permise prin lege sunt retinerea si arestarea, cu precizarea duratei maxime si a frecventei acestora si, atribut legal prevazut doar in competenta parchetelor si a instantelor judecatoresti, nu a altor entitati publice, cu atat mai putin SRI, care nu are atribut de cercetare si urmarire penala conform legii?
- Cum apreciati din punct de vedere al dispozitiilor legale si constitutionale modalitatea de aplicare si executare a sanctiunii „consemnare 9 zile” care mi-a fost pusa in sarcina, respectiv consemnarea/retinerea mea in unitate, prin ordin unilateral, peste vointa mea si, apoi interzicerea parasirii domiciliului pe perioada consemnarii, in timpul liber legal, peste programul de munca stabilit prin Constitutie si lege (respectiv dupa orele 17, sau 21 pana a doua zi la orele 07 – 08, adica pana la momentul inceprii programului de lucru in unitate)? Considerati ca este aceasta o modalitate de executare, in fapt, un arest la domiciliu, dupa cum a fost reglemantat in Romania din anul 2009 cu aplicare in sfera penala din anul 2014[2]? Cum s-a putut aplica, in fapt si in drept, in anul 2010, aceasta masura disciplinara consemnare[3], o masura privativa de libertate in conditiile in care in Romania arestul la domiciliu nu era reglementat prin lege, iar aceasta masura disciplinara nici macar nu a fost dispusa de un procuror cu aprobarea instantei[4]? Explicati daca exista sau nu exista diferente juridice de fond intre sanctiunea disciplinara consemnare si masuara arestului la domiciliu dispusa de judecator, avand in vedere similitudinea de text si de semnatica a celor doua prevederi normative „consemnare” si „arest al domiciliu”, prima prevazuta intr-un ordin, act normativ tertiar, emis in aplicarea unei legi, iar cea de a doua masura stipulata intr-o lege organica.
- Prin raportare la punctul anterior, va subliniem ca, recent, in data de 7 mai 2015, Curtea Constitutionala a pronuntat neconstitutionalitatea art. 222 din Codul de Procedura Penala referitor la durata arestului la domiciliu. Avand in vedere ca si Curtea Constitutionala considera termenul si durata maxima a arestului la domiciliu ca fiind in afara cadrului constitutional, cum justificati aplicarea masurii privative de libertate „consemnare 9 zile” in sarcina subsemnatului[5]?
In temeiul tuturor celor descrise mai sus in cuprinsul prezentului document, va solicit sa dati curs petitiei mele si sa imi prezentati raspunsurile solicitate, precum si sa intreprindeti demersurile necesare in vederea efectuarii analizelor pe care le considerati necesare si suficiente in vederea rezolvarii cu celeritate a problemelor de nelegalitate semnalate, inclusiv prin sesizarea organelor statului abilitate sa aprecieze cu privire la neexecutarea obligatiilor de serviciu ale Ministrului Justitiei si ai celorlalti membri ai Guvernului cu atributii in sfera aspectelor semnalate in cuprinsul prezentului document, precum si a reprezentantilor institutiei/institutiilor in care au fost aplicate, in perioada 2004 -2011, masurile diciplinare militare „consemnare”, privative de libertate si nu numai, dupam cum am aratat in paragraful anterior. Mentionez ca, problemele ridicate in cuprinsul prezentei cereri/sesizari, respectiv raspunsul dumneavoastra vor fi inaintate spre justa analiza si solutionare catre entitati/autoritati europene abilitate sa se pronunte pe situatia in cauza, inclusiv CEDO.
Va solicit respectuos rezolvarea cu celeritate a acestei cereri, in interiorul maximului termenului stabilit de normele incidente in materie, in caz contrar fiind nevoit sa uzez de toate mijloacele procedurale legale in vederea remedierii nelegalitatilor consemnate si a vatamarilor produse cu privire la subsemnatul.
Atasez la prezenta o serie de documente ce vin in sprijinul si confirmarii celor mai sus expuse, pentru a fi evaluate si analizate conform competentei si autoritatii de care dispuneti in baza legii.
Data Cu stima,
Dedu C. Ion
[1] Adresa nr.DRA2/17101/29.10.2014 si Adresa nr.DRA2/20305/23.12.2014
[2] “Art. 221 – Conţinutul măsurii arestului la domiciliu
(1) Măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.”
[3]RG 3/2000, art.48: “(1) Consemnarea consta in interzicerea iesirii militarului din cazarma (locul de dislocare) si se aplica pentru abateri savarsite in exercitarea atributiilor functionale si de la regulile de indeplinire a misiunilor, altele decat cele ce constituie infractiuni. (2) Pe timpul consemnarii, cadrele militare si (…) isi desfasoara activitatea in unitate zilnic, de la inceperea programului cadrelor pana la orele 21,00, indeplinind atributiile functionale si misiunile precizate de comandant. In restul timpului, inclusiv in timpul sarbatorilor legale, se gasesc la domiciliu, pe care nu au voie sa-l paraseasca decat in cazuri deosebite, cu aprobarea comandantului sau a ofiterului de seviciu pe unitate, daca acesta este egal sau mai mare in functie decat cel sanctionat.”
[4] A se vedea: “Decizia nr. 22/2009 privinda examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind stabilirea soluţiei ce trebuie dată de către instanţă în cazul solicitării deducerii arestului la domiciliu executat în străinătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004”, respectiv Adresa nr.1456/247/III-5/2009, a Procurorului General al Romaniei catre ICCJ privind “Recurs in interesul legii în vederea stabilirii soluţiei ce trebuie dată de către instanţă în cazul solicitării deducerii arestului la domiciliu executat în străinstrăinătate; aplicarea dispoziţiilor art.18 din Legea nr.302/2004.”
[5]“În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a decis: 1. Cu unanimitate de voturi, a admis excepția de econstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.222 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Curtea a constatat că, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul acestui articol termenul şi durata maximă a măsurii preventive a arestului la domiciliu luate în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.23 – libertatea individuală, art.25 – libera circulaţie, art.26 – viaţa intimă, familială şi privată, art.39 – libertatea întrunirilor, art.41 – munca şi protecţia socială a muncii şi, respectiv în art. 53 – restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale.”(Mara F.).
Anchete
Concurs pentru formarea personalului Ministerului Afacerilor Interne în 2025.Oportunități de formare la instituții de invățământ

Oportunități de formare la instituții de invățământ
Peste 250 de locuri pentru formarea personalului Ministerului Afacerilor Interne vor fi disponibile la instituțiile de învățământ ale Ministerului Apărării Naționale și la Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul”, în sesiunea din perioada iunie-august 2025. Dintre acestea, 138 de locuri sunt destinate învățământului superior (ofițeri), structurate astfel:
- Universitatea Națională de Apărare „Carol I” București: 16 locuri
- Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu: 15 locuri
- Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”: 53 locuri
- Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” Brașov: 11 locuri
- Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța: 9 locuri
- Institutul Medico-Militar: 10 locuri
- Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” București: 24 locuri
Forma de invățământ postliceal
Candidații au posibilitatea de a opta și pentru forma de învățământ postliceal (maistrii militari), cu următoarele locuri disponibile:
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „Basarab I” Pitești: 16 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică Sibiu: 14 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia” Boboc: 17 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ion Murgescu” Constanța: 39 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri de Logistică „Gheorghe Lazăr”: 9 locuri
Vor fi disponibile și 18 locuri pentru forma de învățământ postliceal (subofițeri):
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „Basarab I” Pitești: 3 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică Sibiu: 3 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia” Boboc: 2 locuri
- Școala Militară de Maiştri Militari și Subofițeri de Logistică „Gheorghe Lazăr”: 10 locuri
Procedura de inscriere și evaluare
În această sesiune, vor fi disponibile și 3 locuri pentru cursul de formare a subofițerilor, organizat la nivelul Centrului de Instruire pentru Muzici Militare. Cererile de înscriere pot fi descărcate de pe site-ul oficial al MAI – www.mai.gov.ro, completate de către candidați și transmise în format electronic la adresa unității de recrutare până la data de 18 mai 2025.
Evaluarea psihologică și examinarea medicală vor fi realizate conform programărilor stabilite de unitățile specializate. Transmiterea dosarelor candidaților declarați apt psihologic și medical trebuie să se efectueze până la data de 16 iunie 2025. Proba de evaluare a performanței fizice se va susține la Academia de Poliție “Al. I. Cuza”, în perioada 21-25 iunie 2025.
Ulterior, candidații Ministerului Afacerilor Interne pentru instituțiile de învățământ ale Ministerului Apărării Naționale și ale Academiei Naționale de Informații vor continua procedura de admitere conform graficelor stabilite.
Anchete
Prevederile legii nr. 223/2015 privind pensionarea polițiștilor: Modificări și detalii esențiale
Anchete
Descoperiri semnificative ale Poliției de Frontieră în lupta împotriva traficului internațional cu autoturisme furate
-
Exclusivacum 3 zile
Justiția sub atac: Inculpatul pseudo-jurnalist spagar si santajist Stavri Cătălin, în centrul unei controverse legate de abuzurile procurorilor
-
Exclusivacum 2 zile
Faraonul Volosevici: O comedie administrativă în Parcul Industrial Ploiesti
-
Exclusivacum 2 zile
ROF-ul ANP: O capodoperă birocratică fără substanță
-
Exclusivacum 2 zile
Modul controversat de a „plimba” deșeurile: Genesis Biotech Filipestii de Padure sub lupa
-
Exclusivacum o zi
Schimbarea programului de lucru în Poliția Română va crește costurile și va complica serviciul polițienesc
-
Featuredacum 3 zile
Tensiuni în jurul Președintelui Curții Constituționale: Marian Enache și dosarul securității
-
Exclusivacum 2 zile
Critici dure la adresa IGPR: interpretarea distorsionată a Ordinului S/108/2011
-
Exclusivacum 2 zile
Reguli privind cazarea în interes personal în centrele DALI