E marele meci al momentului. E întrebarea de pe buzele multora: va cere sau nu ministrul Justiției, Tudorel Toader, revocarea din funcție a șefei DNA, Laura Kovesi? Și dacă da, va însemna asta, oare, finalul unei cariere spectaculoase a ”zeiței” anticorupției, ori va trebui să ne așteptăm la o relansare pe alte coordonate?

Dacă la ultimele întrebări e greu de dat un răspuns în acest moment, la prima nu poate exista decît unul singur, și anume: Toader va cere revocarea, indiferent dacă președintele Iohannis va da sau nu curs cererii.
Spunem asta cu tărie pentru că alternativa nu poate exista, iar dacă s-ar întîmpla, totuși, ar fi o insultă de proporții inimaginabile la adresa inteligenței unui întreg popor și un șut în bărbia PSD-ALDE, coaliția care îl susține politic pe ministrul Justiției.
Tudorel Toader va cere revocarea Laurei Kovesi pentru simplul motiv că nu are posibilitatea de a explica o decizie contrară.

Să amintim, pe scurt, cîteva fapte.

E aproape anul de cînd fix aceeași întrebare măcina opinia publică: va cere Toader revocarea lui Kovesi și a lui Lazăr după evaluarea conducerilor DNA şi a Parchetului General?
Evaluare apărută după mega-scandalul anchetei derulate de DNA la guvern după povestea cu ordonanțele justiției.
Ca și acum, anul trecut Toader s-a comportat meticulos, fără grabă; a stat de vorbă cu toți actorii implicați, a transmis mesaje publice că vrea să fie cît mai riguros în aprecieri, a amînat de vreo două ori prezentarea concluziilor sub diverse motive, în ciuda faptului că, pe margini, pesediștii fierbeau de nerăbdare.

Cînd, în sfîrșit, a ieșit cu raportul, stupoare: deși prima parte a prezentării lui publice releva critici dure la adresa DNA și se vorbea de derapaje grave ale instituției și de faptul că ”este evident că DNA şi-a arogat competenţe ce nu îi reveneau legal în ceea ce priveşte anchetarea OUG 13”, în final a căzut bomba: Toader a declarat că nu e cazul să se ceară revocări:

“Evaluând toţi factorii de constituţionalitate, de legalitate, de oportunitate, am apreciat că în acest moment nu este oportună declanşarea mecanismului instituţional de revocare a procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi a procurorului şef DNA”.

El a promis, totuși, că, date fiind derapajele constatate, parchetele vor fi, din acel moment, atent monitorizate:
“Această monitorizare se va exercita fără ştirbirea independenţei procurorilor, ci ca un mecanism care să dea consistenţă prevederilor Constituţiei de exercitare a autorităţii ministrului Justiţiei asupra procurorilor”.

A urmat un scandal de proporții, Traian Băsescu, spre exemplu, declarînd nervos: ”A fost un discurs profesionist cu o concluzie de slugă. A constatat nefuncţionalităţile DNA, încălcarea gravă a Constituţiei şi pe urmă spune că nu este oportun să luăm măsuri împotriva celor care încalcă Constituţia. De astăzi statul român lucrează pe oportunităţi, nu pe Constituţie (…) Este explicaţia unui marţafoi propulsat la CCR de Fenechiu, care mereu s-a pliat pe interese. Asta este concluzia mea. Deci, păcat că Tudorel Toader ştie carte, dar rămâne o slugă”.

Premierul Sorin Grindeanu s-a mulțumit să ia act de decizia ministrului, iar Liviu Dragnea și-a manifestat zgomotos nemulțumirea: “Ori ma asteptam la o argumentatie in care sa ne spuna tuturor de ce trebuie mentinuti in functie sefii Parchetelor, ceea ce era o optiune si un rezultat al evaluarii, ori argumentatie pentru a cere revocarea lor. In schimb, am vazut o argumentatie pentru a fi revocati, cu o concluzie pentru a fi mentinuti. Din pacate, nu am ce sa sustin si trebuie sa recunosc ca am o oarecare dezamagire. Ma intereseaza, sincer, foarte putin daca raman sau nu in functie acesti procurori”.

În mod straniu, însă, cu toate nemulțumirile provocate, Toader, deși aproape fără spate politic, rămîne ministru.
Nu doar că rămîne, dar supraviețuiește guvernului Grindeanu. Apoi, guvernului Tudose.

Să fi avut ministrul Justiției doar rolul de a masca anumite negocieri făcute pe sub masă între DNA și marii actori politici, finalizate cu varii înțelegeri?
Deloc exclus.
După doar cîteva luni, am asistat la bomba de mari proporții din anumite procese complicate ale lui Dragnea și Tăriceanu, reluate de la zero – în premieră absolută – după pensionarea misterioasă a unei judecătoare.

Și totuși, ar fi acesta un indiciu că situația se poate repeta și acum?

Foarte greu spre imposibil de luat în calcul.

De la decizia lui Toader pînă azi, s-au întîmplat lucruri spectaculoase.

A izbucnit scandalul ”Noaptea generalilor”, în urma căreia a venit confirmarea oficială că Laura Kovesi a socializat cu un grup de politicieni controversați, în sufrageria lui Oprea, cu trei zile înainte ca acesta să-și lanseze un partid politic.
A izbucnit scandalul înregistrărilor de la ședințele DNA, cu” decaparea dosarelor”, declarate drept autentice de către Inspecția Judiciară.
Ex-colonelul SRI Daniel Dragomir a continuat seria dezvăluirilor despre fostul Binom, cel mai adesea lipsind replicile.

Kovesi a sfidat în repetate rînduri comisia de anchetă a alegerilor din 2009, chiar și după decizia CCR.

Am aflat că în fișetele unor procurori DNA s-au găsit la percheziții mari sume de bani și obiecte de valoare.
A luat amploare scandalul Negulescu Portocală, unul dintre procurorii de vîrf ai DNA.
A luat amploare scandalul Iorga, alt procuror de top.
A izbucnit scandalul înregistrărilor lui Cosma, care a demonstrat fără drept de apel că la DNA procurorii fraternizează cu infractorii și se fabrică probe împotriva unor politicieni incomozi.
Pînă și cei mai îndîrjiți susținători ai lui Kovesi au sfîrșit prin a admite, printre dinți, că anumite lucruri nu sunt în regulă în instituție și că ar fi nevoie de oarece măsuri.
Pasul înapoi în raport cu Kovesi a mers pînă la propagarea ideii că importantă e salvarea instituției, care nu ar sta într-un singur om.
În toată această perioadă, a crescut dramatic numărul achitărilor în dosarele DNA, al clasării de mari dosare ori al celor respinse, pur și simplu, de instanțe ca fiind necorespunzătoare, ca și al condamnărilor la CEDO.
Din DNA au început să plece procurori, în premieră.
Alții s-au trezit cu plîngeri penale împotriva lor, altă premieră.
Laura Kovesi, însăși, a trebuit să recurgă la un gest dramatic și fără precedent, ieșind în fața întregii prese, într-o conferință extraordinară de presă.
De ani de zile, șefa DNA merge numai la interviuri aranjate, în redacții foarte prietene. Ca să dea piept și cu ziariști nealiniați ca pentru revista de front a fost un mare efort și o mare încercare pentru ea.
De ce?
Pentru că, așa cum am demonstrat mai sus, de la instalarea monitorizării speciale în martie anul trecut de către ministrul Justiției, la DNA s-au produs catastrofe în lanț.

Ce ne spunea Toader la precedentul raport?

“Ceea ce considerăm însă oportun, în spiritul exigenţelor statului de drept, este instituirea unei atente monitorizări/obligaţii de raportare a activităţii acestei instituţii, deopotrivă supusă Constituţiei şi legii, pentru identificvarea modului în care, pe viitor, reprezentanţii săi, vor înţelege să respecte limitele legale de competenţă şi să evite transformarea acţiunilor anticorupţie într-un pericol pentru buna funcţionare a democraţiei şi pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. (…) Rezultatele negative pe linia acestei raportări pot repune în discuţie în viitor, în raport de faptele constatate, oportunitatea revocării conducătorilor instituţiilor vizate ori a altor măsuri instituţionale (s.n.), în conformitate cu Constituţia şi legea”.

Dacă acum nu se va repune în discuție ”oportunitatea revocării conducătorilor instituțiilor vizate”, va însemna că, potrivit ministrului Justiției, în ultimul an nu s-a întîmplat absolut nimic în neregulă la DNA.
Ceva care să se adauge ”derapajelor” deja constatate în raportul din martie 2017.

Ori, ca să admiți așa ceva ți-ar trebui imaginația bolnavă a lui Stephen King (că tot le-au trimis americanii cehilor un ambasador cu exact acest nume).

Toader va cere, în opinia noastră, revocarea lui Kovesi sau va părăsi imediat funcția, cale de mijloc nefiind posibilă.
Ce va face mai departe președintele Iohannis cu respectiva cerere e deja altă poveste.
Dacă niciuna dintre cele două variante de mai sus nu va fi transpusă în realitate, înseamnă că pe sub masă s-a perfectat iar o mega-înțelegere între marii actori politici – doar Dragnea mai are puțin pînă la verdictul din procesul Bombonica – iar noi, românii, se cheamă că vom fi iar luați de idioți. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S. Se speculează mult pe marginea rolului pe care l-ar avea în combinație ambasadorul SUA, Hans Klemm, care tocmai l-a vizitat pe Dragnea la birou. Numai că, la cîte lucruri minunate se petrec de cîteva zile încoace (flotă de submarine, achiziții masive de F16 șamd), rachete Himars, e de presupus că aveau și alte teme de discutat. Unele mai importante pentru americani decît soarta lui Kovesi.